Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 846/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 846
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, rejudecarea acțiunii în antrenare răspundere patrimonială formulată de reclamanta - SRL C împotriva pârâtului, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamantă avocat ales, cu împuternicire la dosar, și pârâtul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind unitatea reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, dovezi ce nu au fost depuse.
Apărătorul reclamantei depune la dosar fișa postului pârâtului, declarație inventar din 02.05.2007, referate de constatare a lipsurilor din gestiune, deciziile de inventariere nr. 97/02.05.2007, 99/04.05.2007, angajamente de plată și lista de inventariere la data de 02.05.2007. Învederează că notele de intrare-recepție pe anul 2006 sunt foarte voluminoase, afirmațiile expertului fiind neadevărate, iar aceste înscrisuri exced pricinii de față, întrucât aceasta are ca obiect inventarul din 2007.
Apărătorul pârâtului se opune, susținând că sunt necesare toate înscrisurile de intrare-ieșire marfă din depozit.
Curtea, consideră că notele de intrare recepției pentru 2006 nu sunt necesare, actele depuse fiind suficiente pentru aflarea adevărului în cauză. După care, având în vedere că nu mai sunt probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul acesteia.
Avocat pentru reclamantă pune concluzii de admitere a acțiunii și obligare a pârâtului la plata prejudiciului adus unității reprezentate, întrucât expertiza este tendențioasă, reclamanta are evidență contabilă informatizată, inventarierea efectuându-se în condiții legale, pârâtul cunoscând circuitul documentelor, iar plata sumei de 200.000 lei vechi făcută de pârât către reclamantă echivalează cu o recunoaștere a prejudiciului. Nu cere cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârât depune concluzii scrise și solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, clientul său fiind angajat ca manipulant, nu ca gestionar. Într-adevăr acesta primea marfa, însă livrările erau dirijate de la centru, el neavând control asupra actelor de ieșire din gestiune. Susține că declarațiile au fost luate sub constrângere morală, la domiciliul părinților venind chiar și recuperatori. cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 5117 din 30 septembrie 2008, admis acțiunea formulată de reclamanta -" " SRL C și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 58971,69 lei, reprezentând prejudiciu adus societății ca urmare a lipsei în gestiune.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante începând cu data de 01.08.2005 in funcția de manipulant mărfuri, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D sub nr. 32313/17.08.2005, iar prin actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D sub nr. 50780 /19.10.2006 s-a modificat funcția începând cu data de 2.10.2006, respectiv funcția de gestionar la Depozitul de la Punctul de lucru din
In urma efectuării inventarierii mărfurilor din depozitul de la P in data de 02.05.2007 de către reprezentanții societății reclamante respectiv Directorul vânzări și Contabilul gestiune a fost semnalate reclamantei, conform referatului întocmit, lipsa in gestiune a pârâtului in sumă de 77.396 lei, așa cum rezultă din lista de inventariere,declarația de inventar și decizia de inventariere nr. 97/2.05.2007.
In acest sens a fost încheiat referatul (nota de constatare) prin care s-au constatat lipsurile in gestiune, iar cu privire la culpa și răspunderea angajatorului gestionarul și-a recunoscut vinovăția, asumându-și obligația de plată printr-un angajament de plată prin care se obliga să plătească în mod eșalonat, respectiv până la 5.05.2007 suma de 50.000 lei, iar diferența de 27.396 lei până la data de 31.05.2007.
S-a procedat la predarea primirea gestiunii de la pârât către cel de al doilea gestionar -, la data de 4.05.2007, ocazie cu care a rezultat o altă lipsă în gestiune a pârâtului în sumă de 139,08 lei, pârâtul luându-și un alt angajament de achitare a sumei până la data de 31 05 2007.
Prin nota explicativă luată salariatului, acesta a recunoscut că prejudiciul creat societății de 79821,69 lei s-a produs ca urmare a nerespectării sarcinilor de serviciu prevăzute in fișa postului și în Regulamentul de ordine interioară constând in gestionarea incorectă a mărfurilor, neefectuarea zilnică a stocurilor și a fișei de magazie și neinformarea șefului ierarhic cu privire la neconcordantele apărute in gestiune.
Prin nota explicativă pârâtul s-a obligat la achitarea debitului până la data de 20.08.2007.
In urma cercetării disciplinare salariatul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în baza deciziei nr. 665/20.07.2007.
La data de 30.05.2007 pârâtul a achitat suma de 20.850 lei, rămânând de achitat o diferență de 58.971,69 lei.
Instanța a admis acțiunea constatând că este întemeiată in baza art. 270 al. 1. si art. 25 din Legea 22/1969, care prevede că gestionarul răspunde integral față de unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.
Așadar legea specială instituie o prezumție de vinovăție în sarcina gestionarului căruia i s-a constatat o lipsă în gestiune, sarcina probei in răsturnarea acesteia revenind gestionarului, ca o excepție de la regula dreptului comun inclusă în art. 1169 cod civil și art. 287 Codul muncii.
In cauză se angajează răspunderea patrimonială a salariatului, in temeiul disp.art. 270 alin 1 Codul muncii " salariații răspund patrimonial in temeiul răspunderii civile pentru pagubele aduse angajatorului din vina și in legătură cu munca lor", fiind îndeplinite cumulativ condițiile de angajare a răspunderii patrimoniale respectiv existenta faptei ilicite in exercitarea sarcinilor de serviciu existenta prejudiciului în patrimoniul societății și a legăturii de cauzalitate intre faptă și prejudiciu.
Conform fișei postului gestionarul avea de îndeplinit următoarele atribuții și sarcini de serviciu: recepționarea mărfii in depozitul pe care îl gestionează, pe baza facturii sau avizului de însoțire a mărfii, preluarea in gestiune a mărfii nelivrate, asigurându-se de intrarea in gestiune mărfii respective, răspunderea pentru bunurile aflate in gestiune material și integral față de societate pentru pagubele cauzate gestiunii, iar minusul la inventar mărfurile expirate deteriorate fiind suportate integral de către gestionar, verificarea zilnică a mărfurilor intrate și ieșite în/din gestiune.
Din concluziile raportului de expertiză s-au confirmat cele menționate de reclamantă in acțiune, si respectiv s-au infirmat apărările pârâtului din întâmpinare.
Astfel, expertul a concluzionat că la data de 30.09.2006 s-a întocmit procesul-verbal de predare a gestiunii către pârât, prin actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D sub nr. 50780 /19.10.2006 s-a modificat funcția începând cu data de 2.10.2006, respectiv funcția de gestionar la Depozitul de la Punctul de lucru din P, inventarierea la preluarea gestiunii s-a efectuat prin decizia nr. 114/29.09.2006, la inventarierile ulterioare s-au constatat lipsuri in gestiune in valoare de 79.821,99 lei, din care pârâtul a achitat suma de 20850 lei, astfel că suma finală datorat din Legea nr. de pârât este de 58.971,69 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate iar Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 969 din 20 februarie 2009 admis recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 5117 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta SRL, având ca obiect răspundere patrimonială.
A casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, referitor la faptul că angajatorul nu a verificat dacă îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.22/1969 pentru a ocupa funcția de gestionar și pentru acest motiv nu poate răspunde patrimonial pentru lipsa în gestiune, a fost respins deoarece conform art. 25 alin.1 din Legea nr.22/1969,gestionarul răspunde integral față de agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către salariatul angajat pe funcția de gestionar nu constituie cauză de înlăturare a răspunderii patrimoniale a acestuia ci atrage incidența art. 28 alin.1 din Legea nr.22/1969 care prevede că angajatul cu funcție de conducere precum și orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau menținerea unei persoane în funcția de gestionar fără respectarea condițiilor de vârsta, studii și stadiu prevăzute în articolele 3 și 38, precum și a dispozițiilor articolului 4 referitoare la antecedentele penale, răspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, în solidar cu acesta.
Și susținerea că a fost trecut forțat pe funcția de gestionar,fără acordul său scris este nefondată deoarece contractul individual de muncă este un act juridic consensual,încheindu-se prin simplu acord de voință al părților,manifestarea lor de voință,neînsoțită de nici un fel de formă fiind suficientă pentru încheierea valabilă a contractului, forma scrisă se cere ad probationem și nu ad validitatem.
În cauză recurentul pârât,chiar dacă nu a semnat actul adițional la contractul individual de muncă,a exercitat atribuțiile funcției de gestionar la depozitul din P, în perioada 02 10 2006-20 07 2007, încasat salariu aferent și nu a dovedit că s-a opus la această trecere, a dus la concluzia că acordul de voință în sensul ocupării funcției de gestionar s-a realizat.
Recurentul pârât avea posibilitatea să conteste trecerea pe postul de gestionar dacă considera că a reprezentat o modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
Susținerea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.270 alin.2 Codul muncii este nefondată deoarece această dispoziție prevede că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Noțiunea de risc al serviciului se referă la efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii,care,atunci când se înscriu în sfera normalului,transferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
Faptul că nu avut vârsta prevăzută de lege pentru ocuparea funcției de gestionar iar angajatorul nu a verificat dacă îndeplinea condițiile prev. de Legea nr.22/1969 pentru ocuparea acestei funcții nu face parte dintre cauzele care înlătură răspunderea patrimonială și care sunt enumerate limitativ de art.270 alin.2 Codul muncii.
Este fondat motivul de recurs invocat și anume că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă deoarece expertul,pe de o parte,doar a verificat înscrisurile întocmite de angajator cu ocazia inventarierilor fără a verifica în concret modalitatea de întocmire a evidențelor,înregistrarea facturilor și cum era eliberată marfa din gestiunea pârâtului precum și documentele care erau întocmite cu această ocazie.
Pe de altă parte,în procesul verbal încheiat la data de 22 08 2008 (fila 95,dosar fond)de către expert au fost consemnate susținerile pârâtului care a arătat că sunt diferențe mari între cantitățile scriptice și cale faptice,că există posibilitatea ca unele facturi fiscale să fie dublate,că operațiunile se efectuau în calculatorul de la C și nu în cel de la
Aceste susțineri sunt de fapt obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost ignorate de instanța de fond și la care nu a răspuns expertul.
Pentru considerentele expuse,Curtea a considerat că sunt necesare lămuriri și cu privire la aceste aspecte, fiind reținută cauza spre rejudecare
In rejudecare,instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile de expert,raportul fiind depus la dosar la data de 31 08 2009,reclamantul formulând obiecțiuni,răspunsul fiind depus la data de 17 11 2009.
La data de 20 11 2009 instanța a luat interogatoriu pârâtului care se află atașat la dosar,filele 29-30.
S-a administrat proba cu înscrisuri fiind depuse fișa postului,procesul verbal de primire a gestiunii din 30 09 2006,listele de inventariere întocmite cu ocazia inventarelor din data de 12 10 2006,28 10 2006,12 12 2006,31 12 2006 și 21 04 2007, notele de intrare -recepție a mărfii,declarație inventar,fișa contului de la data de 01 01 2006 până la 31 10 2007,decizia de inventariere nr.99/04 05 2007.
Din analiza actelor și lucrările dosarului,instanța constată și reține următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante începând cu data de 01.08.2005 in funcția de manipulant mărfuri, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D sub nr. 32313/17.08.2005, iar prin actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D sub nr. 50780 /19.10.2006 s-a modificat funcția începând cu data de 2.10.2006, respectiv funcția de gestionar la Depozitul de la Punctul de lucru din
În data 04 05 2007 unitatea reclamantă a emis decizia nr.99 prin care a numit comisia pentru efectuarea inventarierii mărfurilor din depozitul de la P,în urma efectuării inventarierii mărfurilor din depozitul de la P constatându-se o lipsă in gestiunea pârâtului in valoare de 77.396 lei.
Această inventariere s-a efectuat în prezența gestionarului,prin compararea cantității scriptice cu cantitatea fizică,ocazie cu care s-au întocmit listele de inventariere în care s-au consemnat diferențele cantitative,liste semnate de comisia de inventariere și de pârât în calitate de gestionar.
Starea de fapt reținută este confirmată de pârât care la interogatoriul luat de instanță a arătat că marfa a fost verificată faptic de către comisia de inventariere,încheindu-se două fișe de inventar,una încheiată de el iar cealaltă de reprezentantul unității,mențiunile efectuate cu ocazia inventarului în aceste fișe de inventar au coincis.
Tot cu ocazia interogatoriului,pârâtul a arătat că, de fiecare dată,atunci când a primit marfa în depozit,a verificat dacă există concordanță între factură și cantitatea de marfă și a întocmit note de intrare -recepție.
A mai susținut că atunci când a eliberat marfa din depozit a verificat facturile și că nu a existat nicio situație în care să predea marfa fără să existe facturi.
Totodată a mai arătat că marfa era eliberată numai de el și de manipulant.
În raport de aceste considerente,instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 al. 1. care prevede că salariații răspund patrimonial in temeiul răspunderii civile pentru pagubele aduse angajatorului din vina și in legătură cu munca lor, fiind îndeplinite cumulativ condițiile de angajare a răspunderii patrimoniale respectiv existenta faptei ilicite in exercitarea sarcinilor de serviciu existenta prejudiciului în patrimoniul societății și a legăturii de cauzalitate intre faptă și prejudiciu.
Art. 25 din Legea 22/1969 prevede că gestionarul răspunde integral față de unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.
Așadar legea specială instituie o prezumție de vinovăție în sarcina gestionarului căruia i s-a constatat o lipsă în gestiune, sarcina probei in răsturnarea acesteia revenind gestionarului, ca o excepție de la regula dreptului comun inclusă în art. 1169 cod civil și art. 287 Codul muncii.
Pârâtul,în calitate de gestionar,avea de îndeplinit,potrivit fișei postului,ca sarcini de serviciu recepționarea mărfii in depozitul pe care îl gestionează, pe baza facturii sau avizului de însoțire a mărfii, preluarea in gestiune a mărfii nelivrate, asigurându-se de intrarea in gestiune mărfii respective, răspunderea pentru bunurile aflate in gestiune material și integral față de societate pentru pagubele cauzate gestiunii, iar minusul la inventar mărfurile expirate deteriorate fiind suportate integral de către gestionar, verificarea zilnică a mărfurilor intrate și ieșite în/din gestiune,sarcini care au fost îndeplinite defectuos rezultând o lipsă în gestiune de 78.971 lei.
Și expertul în raportul de expertiză contabilă a arătat că intrarea mărfurilor în gestiunea pârâtului,în perioada 02 10 2006-04 05 2007,s-a făcut pe baza notelor de intrare -recepție întocmite și semnate de pârât,a mai constatat că nu s-au întocmit fișe de magazie,acestea fiind atribuțiile pârâtului în calitate de gestionar.
În concluzie,reclamanta a făcut dovada că pârâtul,în calitate de gestionar, nu și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului,rezultând o lipsă în gestiune în valoare de 79.821,99 lei.
Având în vedere faptul că pârâtul a achitat suma de 20.850 lei,instanța urmează să admită acțiunea și să oblige pârâtul la plata sumei de58.971,69 lei iar în baza art.274 Cod civil urmează să-l oblige la plata a 500 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant la fond reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva pârâtului, domiciliat în P,-, jud.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 58.971,69 lei, reprezentând prejudiciu și 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05februarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Maria - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/10 03 2010
recurs:
-
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
