Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 858/2009-
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-,reprezentat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu, domiciliată în comuna, sat., nr. 26, județul B, împotriva sentinței civile nr. 97/P din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Instanța, văzând faptul că părțile recurente au solicitat judecarea prezentei căi de atac și în lipsă părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 97/P din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu 1 decembrie 2006 până la data de 1 februarie 2007, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamanta îndeplinește funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, în temeiul art. 47 din Legea 50/1996, raportat la art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, instanța admis acțiunea în sensul celor inserate în dispozitivul hotărârii recurate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă, neexistând nici o obligație de garanție în sarcina acestuia din urmă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurentele Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, recursurile fiind formulate în termenul legal și scutite de taxa de timbru.
Prin recursul formulat Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și în consecință exonerarea sa de la plata drepturilor salariale reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%.
În susținerea recursului respectiv a excepției lipsei calității procesuale pasive invocă prevederile art. 28 lit. d și e din legea nr. 500/2002, respectiv faptul că raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Public, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, astfel că și din interpretarea dispozițiilor invocate rezultă că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții.
Referitor la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la asigurarea și virarea fondurilor necesare efectuării plăților arată că Ministerul Public este cel care solicită aceste sume și tot Ministerul Public este cel obligat a le vira către reclamanți.
Prin recursul formulat de către parchetul de pe lângă curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, arătând în motivare că plata drepturilor bănești reactualizate nu se pot efectua în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială în acest sens invocând prevederile art. 14 al. 2 din Legea nr. 500/2002 și art. 29 al. 3, respectiv art. 47 din legea nr. 500/2002.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 299 Cod procedură civilă.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată.
În motivare recurenta arată că raportat la decizia în interesul legii nr. 21/10 martie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 444/13 iunie 2008 efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Mai arată că deși prin întâmpinare a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și ca instanță de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în condițiile în care Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Susține că în mod netemeinic și nelegală fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
În drept sunt invocate prevederile art. 299 Cod procedură civilă.
Deși legală citată intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursurile ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Sub aspectul fondului cauzei se reține că reclamanta îndeplinește funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, calitate în care a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%.
Prin Decizia nr. 21/10 martie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 444/2007, s-a dat o interpretare unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii și stabilind că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Astfel, criticile aduse de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție privind caracterul neîntemeiat al cererii formulate de reclamante sunt nefondate, corect reținând instanța de fond în conformitate cu dispozițiile art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, că dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie, susținerile recurentului în sensul că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007, fiind lipsite de orice temei legal.
În consecință, în mod temeinic și legal au fost obligați pârâții recurenți la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% pentru perioada 1 decembrie 2006-1 februarie 2007, reactualizate cu indicii de inflație conform art. 47 din Legea nr. 50/1996 raportat la art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, precum și în baza art. 1084 Cod civil, susținerile acestor recurenți în sensul imposibilității plății acestor drepturi în lipsa unei baze legale fiind neîntemeiate.
Aspectele invocate de recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție privind nesoluționarea cererii formulate prin întâmpinare, respectiv neintroducerea în cauză Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, urmează a fi înlăturate, această cerere nefiind formulată conform art. 112 Cod procedură civilă, art. 60 și următoarele Cod procedură civilă, respectiv art. 64 și următoarele Cod procedură civilă, astfel încât în virtutea principiului disponibilității părților instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea cadrului procesual fixat de părți.
În privința cererii de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă.
Acest pârât are însă calitate procesuală pasivă, raportat la cererea principală formulată de reclamantă, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005 și a HG nr. 386/2007, potrivit cărora Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, rolul acestui minister fiind de a răspunde, de elaborarea proiectul bugetar de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificate a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate justificată, de altfel, și prin dispozițiile art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată, Ministerul Economiei și Finanțelor, urmând a vira astfel sumele de bani necesare efectuării plății, criticile formulate de această recurentă privind lipsa calității procesuale pasive fiind astfel apreciate ca nefondate.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-,reprezentat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu, domiciliată în comuna, sat., nr. 26, județul B, împotriva sentinței civile nr. 97/P din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond - -
- redactat decizie - judecător -05.06.2009
- dactilografiat grefier -05.06.2009-2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
