Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7171/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr .866/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.5106 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 11992/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC B - SA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC B - SA, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 20 dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă SC B - SA, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 09.02.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatei pârâte SC B - SA, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.5106 din 19.06.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC B SA.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit actului adițional la contractul individual de muncă s-au modificat elementele locului de muncă și felului muncii salariatului, acesta ocupând funcția de Serviciu Salubrizare Sector 4, având un salariu brut lunar de 6220 lei.
Reclamantul a ocupat această funcție până la data de 12.07.2005 când prin Decizia nr.214/12.07.2005, avându-se în vedere referatul nr.25587/12.07.2005 al Direcției de Salubrizare prin care se semnalau o serie de deficiențe în activitatea Serviciului culminând cu accidentul de muncă soldat cu decesul angajatului B s-a decis suspendarea salariatului din funcția de Serviciu până la clarificarea situației create.
Tribunalul a reținut că reclamantul a semnat în calitate de parte toate actele adiționale prin care s-au adus modificări elementelor contractului său de muncă, sub aspectul felului muncii, locului muncii și salariului.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor diferențe salariale pentru perioada 01.10.2005-01.04.2007, întemeiate pe prevederile art. 52 alin.2 din Codul muncii.
Tribunalul a reținut că nu sunt aplicabile prevederile legale menționate mai sus, deoarece s-a avut în vedere doar suspendarea din funcția de Serviciu Salubrizare Sector 4 deținută de salariat și trecerea în altă funcție cu acordul acestuia, acord exprimat prin actul adițional nr.25652/12.07.2005.
Tribunalul a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat anularea actelor modificatoare a contractului individual de muncă ci doar a efectelor pe care acestea le-a produs asupra contractului, respectiv asupra funcției deținute și asupra salariului, constatând că o asemenea acțiune este nefondată, față de consolidarea actelor juridice care nu au fost atacate în termenul de prescripție prevăzut de lege și pe cale de consecință definitivarea și menținerea efectelor firești ale acestora, neputând fi concepută menținerea unui act juridic dar anulate efectele sale, întrucât s-ar ajunge pe această cale la anihilarea chiar a actului respectiv deși nulitatea acestuia nu s-a pronunțat și nici măcar nu s-a solicitat a fi pronunțată.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității demisiei înaintate, deoarece a fost determinată de manopere dolosive a angajatorului, Tribunalul a constatat că:
Reclamantul a înregistrat sub nr.11201/20.03.2007, cererea prin care și-a manifestat intenția de a demisiona aflată la fila 50 dosar, în care menționează că "motivele demisiei sale sunt de ordin profesional și personal", arătându-se totodată de către salariat împrejurarea că și-a îndeplinit toate angajamentele profesionale și morale față de angajator în perioada 19.03.2004-19.03.2007.
Tribunalul a reținut că manifestarea de voință a salariatului cu privire la încetarea, din inițiativa sa, a contractului individual de muncă este irevocabilă. Ca atare, retractarea demisiei este posibilă numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului, exprimat până la expirarea preavizului, în caz contrar contractul de muncă se consideră desfăcut la inițiativa salariatului iar reluarea raporturilor de muncă dintre părți poate avea loc numai prin încheierea unui nou contract de muncă.
Cu privire la invocarea nulității demisiei ca urmare a intervenirii unui viciu de consimțământ, Tribunalul a reținut că întrucât dolul nu se prezumă (art.960 alin.(2) din Codul civil), salariatul care solicită anularea actului juridic pe motivul că a avut consimțământul viciat prin dol trebuie să facă dovada dolului după cum trebuie să facă și dovada neechivocă a legăturii de cauzalitate dintre manoperele dolosive și determinarea sa de a demisiona, acestea neputându-se deduce din simplul fapt al necomunicării către salariat a rezultatului unei anchete cu privire la evenimentul ce a avut loc în data de 10 iulie 2005, ora 20,00 soldat cu decesul unui salariat, astfel încât, tribunalul constată că aceste dovezi nu au fost făcute în cauză de salariat.
De asemenea, nici existența unor presiuni exercitate de angajator asupra sa prin menținerea într-un loc de muncă "mai slab cotat", nu poate fi avută în vedere de instanță ca fiind de natură să vicieze consimțământul salariatului la a demisiona, întrucât, așa cum s-a mai reținut, acesta și-a dat acordul la încheierea actelor adiționale modificatoare ale locului și felului muncii iar în măsura în care la acel moment consimțământul său a ar fi fost smuls prin violență avea posibilitatea să conteste în justiție actele adiționale astfel încheiate fără să recurgă la demisie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, recurentul-reclamant prin care a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea recursului recurentul arată că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii interpretând în mod eronat prevederile art.52 alin.(1) și (2) din Codul muncii.
Recurentul critică motivarea instanței de fond cu privire la faptul că aceasta a reținut că și-a dat acordul la schimbarea locului muncii, deoarece textul legal nu prevede posibilitatea salariatului de a refuza un alt post oferit (în virtutea aflării la dispoziția angajatorului) preferând o indemnizație de 75%.
Recurentul mai arată că ocuparea unui alt post de muncă presupune un act adițional la contractul de muncă, semnat în virtutea aceluiași drept al angajatorului, de a ține angajatul la dispoziția sa, iar semnarea acestui act adițional reprezintă un act pur formal fără a angaja în vreun fel voința juridică.
De asemenea susține recurentul că dacă nu a contestat decizia de suspendare nu exonerează angajatorul de răspunderea de a-i achita diferențele de drepturi salariale.
Mai susține recurentul că instanța de judecată ar fi modificat legea atunci când a argumentat că ar fi dorit obținerea pe cale indirectă paralizarea efectelor juridice ale actelor modificatoare ale elementelor esențiale ale contractului său individual de muncă, intervenite după data de 12.07.2005, deoarece actele necontestate au un efect temporar până la soluționarea cazului privind accidentul de muncă.
Recurentul susține că la modificarea locului de muncă nu și-a dat niciodată acordul, semnarea actelor adiționale fiind una formală.
Acesta susține că în speță semnarea actelor adiționale la contractul de muncă nu echivalează cu un acord de voință venit din partea sa și care modifică contractul de muncă în mod esențial în sensul renunțării la postul deținut anterior și din care a fost suspendat temporar.
La rândul său intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu art. 3041. proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat pentru motivele care se vor arăta.
Astfel cu privire la critica recurentului constând în interpretarea greșită a dispozițiilor art. 52 alin.(1) și (2) din Codul muncii, Curtea constată că prima instanță a dat interpretarea corectă acestor dispoziții legale în ceea ce îl privesc pe recurent.
Așa cum a reținut și instanța de fond prin decizia nr.214/12.07.2005 nu s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, ci doar suspendarea din funcția de Serviciu Salubrizare Sector 4, deținută de salariat și trecerea într-o funcție.
Însă această schimbare a locului de muncă a avut loc ca urmare a faptului că recurentul și-a dat acordul asupra acestor modificări prin semnarea actului adițional nr.25652/12.07.2005, prin semnarea acestui act adițional acesta și-a exprimat acordul de voință, acord obligatoriu în ceea ce privește raporturile de serviciu.
Cât privește afirmația acestuia potrivit căreia textul legal nu prevede posibilitatea salariatului de a refuza postul oferit, Curtea constată că aceasta este în eroare când face această critică, deoarece legea nu impune în mod obligatoriu un anumit comportament salariatului însă în cauză a fost vorba despre o negociere care a avut loc între recurent și intimată, iar rezultatul s-a concretizat în acel act adițional menționat mai sus.
Dacă am da crezare pur și simplu afirmațiilor recurentului cum că el de fapt nu a făcut decât să semneze un astfel de act adițional doar pur formal, aceeași concluzie s-ar impune și cu privire la semnarea contractului individual de muncă existent, în sensul că recurentul semnează aceste înscrisuri fără a-și asuma vreo obligație, iar efectul lor consideră că nu trebuie să-l vizeze în mod direct.
Or, din probele administrate în primă instanță nu rezultă că actul adițional cu privire la schimbarea locului de muncă încheiat de către recurent cu intimata ar fi afectat de vreun viciu de consimțământ și astfel am putea vorbi despre nevalabilitatea lui.
În ceea ce vizează critica conform căreia instanța de fond a omis să arate că decizia are un efect temporar "până la.", și apoi trecerea într-o altă funcție reprezintă o retrogradare disciplinară, Curtea reține că recurentul ar fi trebuit să solicite anularea efectelor acestor măsuri și restabilirea situației anterioare prin reintegrarea în funcția deținută anterior și plata diferențelor salariale numai pe calea formulării unei contestații împotriva acestor decizii în condițiile art. 283 alin.(1) lit. d) din muncii.
Prin urmare nu se pot modifica efectele actelor modificatoare ale contractului individual de muncă, dacă nu au fost contestate în termenul de prescripție prevăzut de lege, deoarece nu poate fi concepută menținerea unui act juridic dar anulate efectele sale, întrucât s-ar ajunge pe această cale la anihilarea chiar a actului respectiv, deși nulitatea acestuia nu s-a pronunțat și nici chiar măcar nu s-a solicitat a fi pronunțată.
Dacă faptele ar sta așa cum susține recurentul în sensul că ar fi semnat aceste acte modificatoare doar în mod formal și nu ar fi fost de acord cu conținutul lor și cu schimbarea locului de muncă, Curtea reține că din probele administrate nu s-a constat nicio legală sau de altă natură care să-l pună în imposibilitatea de a contesta aceste acte ale intimatei-angajatoare.
Prin urmare în raport de dispozițiile art. 312. proc. civ. Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5106/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B- SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
