Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(6705/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.867/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.5041 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 13779/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 33 dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei pârâte SC SA, depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5041 pronunțată la data de 18.06.2008 de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s- espins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și Sindicatul au stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această prevedere a fost menținută și prin clauzele din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anii 2004 - 2007.
Prin acțiune reclamanta a precizat că a avut calitatea de salariată a societății pârâte în perioada 14.01.1976 - 08.01.2007, situație față de care s-a constatat că în salariul său de bază au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând drepturi salariale de Paște și de Acesta fiind un drept câștigat a fost menținut și pe parcursul anilor următori, împrejurare ce se deduce din conținutul datelor ce rezultă din adresele atașate la filele 7 și 8 din dosarul de fond, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004 - 2005 a înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
Ulterior anului 2003 negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentările de Paște și de
Comisia Paritară ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă, a interpretat clauza art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
Reclamantul prin acțiune menționează că salariul mediu brut pe societatea pârâtă în anul 2004 a fost de 980 lei, în anul 2005 de 1.400 lei, iar în anul 2006 de 1.850 lei.
S-a constatat că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu s-a putut reține că reclamantei că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004 -2007, suplimentările de Paște și de C solicitate prin acțiune.
Prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alineatul 2 al articolului 168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salariale prevăzute la alineatul 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alineatul 2
s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază.
În contractele colective încheiate în anii următori 2005, 2006, 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alineatul 2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Aceleași prevederi se regăsesc și în actul adițional pentru anul 2008 la Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivelul SC SA B, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B sub numărul 1090/22.02.2008 și potrivit cărora dispozițiile art.168 (2) " pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paște și de C au fost incluse în salariu lunar de bază al angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paște și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care SA și vor conveni în mod expres altfel".
Față de cele constatate din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a concluzionat că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune conform clauzelor din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe perioada dedusă judecății interpretate de Comisia Paritară având în vedere și prevederile art.983 Cod civil, motiv pentru care s-a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și invocând în drept disp. art.166 din Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, art.299-316 Cod procedură civilă, OUG nr.58/2003.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prin art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003. Pe de altă parte, invocă recurenta, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind realizată abia în anul 2007.
Astfel, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Pe de alta parte, din carnetul său de muncă nu rezultă că primele în litigiu au fost introduse în salariu în 2003.
Din modul de formulare al art.168, alin.2, din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute la art.168, alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății doar până în anul 2003.
Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut în art.168, alin.1.
Salariul de baza mediu pe, la care se referă art.168, alin.1 din Contractul colectiv de muncă nu este același în fiecare an,așa cum a reținut instanța de fond, eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168, alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 din Codul muncii.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Soluția primei instanțe, în sensul că pretențiile deduse judecății sunt nefondate, se întemeiază în principal pe argumente ce derivă din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare la care fac referire considerentele hotărârii.
În ceea ce privește hotărârea comisiei sus menționate, în litigiul de față se pune problema validității acesteia și totodată a opozabilității sale față de recurenta-reclamantă.
Referitor la aspectul validității, deși tribunalul a apreciat în sens contrar, se impune a se constata că este veridică și teza recurentei potrivit căreia respectiva hotărâre (care în realitate are caracterul unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă de la nivelul intimatei pârâte) nu este validă, întrucât ar putea fi apreciată ca fiind o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din contractul colectiv de muncă, cum susține intimata-pârâtă, ci și una cu caracter modificator a unei clauze clare din contractul colectiv de muncă și care nu poate produce efecte decât dacă respectă cerințele art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii.
Asemenea ipoteză vine de altfel în sprijinul susținerilor recurentei-reclamante, pentru simplul motiv că art.168 din contractul colectiv de muncă, astfel cum este reprodus în actele adiționale din perioada 2004-2007 nu poate fi considerată o clauză neîndoielnică, în condițiile în care menționează explicit în primul alineat, că, în concret, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de un salariu mediu pe SA". Împrejurarea că în cel de-al doilea alineat se prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui angajat nu înseamnă neapărat necesar că această operațiune ar fi valabilă și s-ar fi aplicat în perioada 2004-2006 (referirea expresă la anul 2003 se opune unei atare interpretări) și nu conduce în mod automat la concluzia că art.168 alin.1 ar fi devenit neclar.
Totodată, validitatea Hotărârii Comisiei Paritare trebuie analizată și stabilită și din perspectiva art.38 alin.2 din Codul muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către sindicatul reprezentativ de la nivelul intimatei-pârâte.
Într-un asemenea context și în virtutea principiului rolului activ al judecătorului prevăzut de art.129 alin.5 Cod pr.civilă, este evident că instanța de fond avea obligația să pună în discuția părților și să ordone chiar dacă acestea se împotriveau, efectuarea unei expertize contabile, prin care să răspundă la două obiective, primul corespunzător variantei în care art.168 alin.1 din ar fi aplicabil și pentru perioada 2004-2007, iar cel de-al doilea corelativă corelativ tezei contrare, aceea decurgând din conținutul Hotărârii Comisiei paritare, potrivit cu care art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă nu a produs efecte după anul 2003.
Neprocedând astfel,tribunalul a încălcat principiile fundamentale ale respectării dreptului la apărare și disponibilității, neînțelegând să intre în cercetarea fondului pricinii, sub aspectul evidențiat anterior.
Cum, potrivit art.305 Cod pr.civilă, o asemenea probă este inadmisibilă în calea de atac a declarată, nefiind posibilă administrarea sa în recurs, se impune potrivit art.312 alin.1,3 și 5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.5041/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
