Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.873
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.316 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P, str. - -, în Camerei de Comerț și Industrie, nr. 8, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, și intimații reclamanți, și reprezentați de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar concluzii scrise și raport de expertiză contabilă extrajudiciară, după care, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său apărătorul intimaților reclamanți avocat arată de asemenea, că nu mai are cereri de formulat în cauză, motiv pentru care solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la termenul de astăzi. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere că instanța de fond în mod corect admis acțiunea reclamanților în baza art. 176 din CCm la nivel de ramură și art. 161 și urm. Codul muncii. Se mai arată că față de adresa aflată la fila 79 dosar fond nu reiese că telexul 2412/29.05.1998 fost comunicat societății pârâte. Se mai arată că deși cunoaște practica instanței, consideră că aceasta nu trebuie să admită recursul formulat de societatea pârâtă pe baza unor documente depuse doar la sediul societății, și care nu au fost aduse la cunoștință salariaților. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamanții, și au chemat in judecata pe parata, cu sediul în B,-, sector 1, solicitând instanței să dispună obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005, 2006, 2007 prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din carnetele de munca, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamanții au mai arătat ca în anul 1997, în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile, reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au precizat că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune si a lipsei calității procesuale active a reclamanților. Pe fondul cauzei, drepturile solicitate de către reclamanți, arată pârâta, sunt neîntemeiate, întrucât din anul 1997 dreptul la aprovizionarea toamna iarnă a fost inclus în salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Încă din acel an, suma respectivă a fost inclusă în salariu, s-a acordat și a fost mărită ori de câte ori se măreau salariile.
Tribunalul a luct act de renunțarea la judecată a reclamanților,.
Tribunalul a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune si a lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.316/10.02.2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentul salarial reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anii 2005 - 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată, sumă actualizată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin. 3 al aceluiași articol se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază începând cu 01.06.1997, după un mod calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin. 2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin. 1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Potrivit art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor, clauza fiind prevăzută în mod expres în CCM la nivel de ramură în sensul că drepturile nu se mai acordă în măsura includerii lor în salarii.
Situația suplimentărilor salariale pentru luna octombrie, pe anii 2005 - 2007, este reglementată în contractele colective la nivel de ramură și grup de unități, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar în alin.6 al aceluiași articol se stabilește că acesta se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
Concluzionează tribunalul că dreptul la suplimentările reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost acordat, părțile neprevăzând includerea acestui drept în salariu așa cum au stabilit în ce privește contravaloarea unei cantități de gaze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis în temeiul art.312 cod pr.civ. se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței, referitoare la excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.316 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și - toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul P, str. - -, în Camerei de Comerț și Industrie, nr. 8, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./MD
3 ex./25.05.2009
f-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
