Pretentii civile. Speta. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNC
DOSAR NR- ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR.867
Ședința public din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
Judectori: - - -
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.13 din 5 ianuarie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatur, cu sediul în municipiul P,-, jud.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurenta-pârât SC "" SA B reprezentat de avocat, conform contractului de asistenț juridic încheiat la 24 aprilie 2009, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinit.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârât SC "" SA arat c nu mai are cereri noi de formulat și solicit cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act c nu mai sunt cereri noi de formulat în cauz, faț de actele și lucrrile dosarului apreciaz cauza în stare de judecat și acord cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârât, având cuvântul în fond, solicit în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiat, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordrii primelor solicitate raportat la salariul de baz mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflat la dosar, cu mențiunea c sumele sunt brute. Cheltuielile de judecat urmeaz a fi solicitate pe cale separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecat pe pârâta B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța s fie obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pân la data plții efective, reprezentând c/valoarea suplimentelor drepturilor salariale cu ocazia srbtorilor de pentru perioada 2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a artat c pe lâng salariul de baz urma s beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de munc încheiat la nivel de societate constând în suplimentri salariale cu ocazia srbtorilor de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada 2005.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat pe considerentul c începând cu anul 2003 suplimentrile solicitate au fost introduse în salariul de baz al fiecrui salariat, situație care s-a pstrat și în urmtoarele contracte colective de munc, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând c sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul c cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutrii contractului colectiv de munc ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusa in discuția prților și unita cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civil nr.13 din 5 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârât ca neîntemeiat, a admis acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta s plteasc reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prima de C pentru anul 2005, sum ce va fi reactualizat cu indicele de inflație de la data scadenței pân la data plții efective.
Pentru a pronunța aceast soluție prima instanț a reținut urmtoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei pân în anul 2006, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentri pentru C 2005.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de munc pe unitate pentru anul 2005 stipuleaz c angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baz mediu pe SNP, cu ocazia srbtorilor de C, menționându-se c pentru anul 2003 suplimentrile de la alin.1 au fost introduse în salariul de baz al fiecrui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de munc pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societții pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauz rezult c reclamantul a fost salariatul pârâtei îns, în perioada 2005-2006, nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia srbtorilor de C 2005, astfel încât pârâta era obligat s achite aceste drepturi reclamantei, întrucât nu exista nicio dovad la dosar c pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau c le-ar fi inclus în salariul de baz.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta s plteasc reclamantului drepturile salariale și neacordate, reprezentând suplimentri salariale constând în prima de C 2005 suma ce va fi actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței pân la data plații efective.
De asemenea, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește acordarea primelor de C 2005-2006, constatând c în speț sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform cruia prezenta acțiune este supus termenului de 3 ani care a început s curg de la data nașterii dreptului, decembrie 2005.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinic și nelegal în sensul c în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru c drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de munc la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauz a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticat, deoarece instanța nu a ținut seam de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit crora primele de srbtori au fost incluse în salariul de baz și pltite ca atare. Aceast situație rezult și din faptul c reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dat cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critic a recursului se refer la faptul c tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorat de recurent, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acord cu titlu de prim în sensul c aceasta nu este echivalent cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de baz mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrrilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauz Curtea constat c nu este afectat legalitatea și temeinicia acesteia, așa dup cum se va arta în continuare:
Este adevrat c potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutrii CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, îns în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel c instanța de fond în mod corect a respins excepția invocat de recurent, aceast critic a recursului fiind nefondat.
Nu exist reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodat ca pentru drepturile salariale s existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constat c susținerile recurentei nu își gsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauz, deoarece nimeni nu a contestat c începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de srbtori urmau a fi incluse în salariu, numai c acest lucru trebuia și probat de ctre recurent în sensul de a demonstra cât din creșterea salarial a fiecrui an s-a datorat includerii în salariul de baz a acestor prime.
Aceast prob nu a fost fcut, astfel c, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține c susținerile recurentei nu sunt corecte, primele de Paște și C fiind echivalentul unui salariu de baz mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile numai c, în cauz, instanța de fond a stabilit corect in considerente, cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de baz mediu brut,potrivit art.168 CCM la nivel de unitate pentru anul 2005.
Faț de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmeaz a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile 13din 5 ianuarie 2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatur, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 28 aprilie 2009.
Președinte Judectori
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./08.05.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Dan
