Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 888/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 888
Ședința publică de la 2 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Petrina Manuela
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta SA împotriva încheierii din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurentă,lipsă fiind intimatul.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul este la primul termen de judecată în recurs;
- procedura de citare legal îndeplinită;
Curtea constată că recursul fost formulat în termen, motivat, legal scutit de plata taxelor de timbru.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială; arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului,casarea încheierii și admiterea cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar -, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, reținându-se, în esență, următoarele:
Art.29 din Legea 47/1992 conferă Curții Constituționale dreptul de decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr- lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Alineatul 2 arată că excepția poate fi ridicată din oficiu de către instanța de judecată, de părți sau de procuror.
Alineatul 3 din același art.29 dispune că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții.
Alineatul 6 prevede că dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor al.1,2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Reiese din coroborarea acestor texte legale împărțirea de competență între Curtea Constituțională și instanțele judecătorești de drept comun, în fața cărora se poate ridica o excepție de neconstituționalitate.
Astfel, instanțele de judecată pot aprecia conform alin.6 al art.29 din Legea 47/1992 asupra admisibilității trimiterii excepției spre soluționare la Curtea Constituțională, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.29 alin.1, 2 și 3 pentru invocarea excepției de neconstituționalitate.
Instanța de judecată se poate pronunța așadar doar dacă se impune trimiterea sau nu a excepției la Curtea Constituțională, însă nu și asupra fondului excepției, respectiv dacă textul invocat este sau nu compatibil cu dispozițiile Constituției.
Constatarea că un text dintr-o lege sau ordonanță este sau nu compatibil cu dispozițiile constituționale intră în competența exclusivă a Curții Constituționale.
În speță instanța este chemată așadar să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pe care o cerere de sesizare a Curții Constituționale trebuie să le îndeplinească.
Aceste condiții, prevăzute de art.29 alin.1, 2 și 3 din legea 47/1992 sunt următoarele:
1)excepția să fie invocată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial.
2) excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.
3) soluționarea excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
4)dispoziția legală să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții.
Instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2) ultima liniuță din legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești și că această dispoziție legală nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții.
În ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua și a treia condiții de admisibilitate s- reținut că, deși formal se invocă neconstituționalitatea ar.298 al.2 din Codul muncii, ceea ce rezultă din motivarea excepției este că petenta SC SA ar fi nemulțumită de modul în care instanțele judecătorești au aplicat acest text legal într-un litigiu concret.
Deși formal se invocă contrarietatea dintre art.298 al.2 Codul muncii și art.1 al.4, al.5, art.73 al.3 și art.79 al.1 din Constituție, întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate se axează pe contradicția dintre două texte de lege - art.72 din Legea 168/1999 și art.284 din Codul muncii, precum și modul în care acest conflict de legi a fost soluționat de instanță în baza art.298 al.2 Codul muncii.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese doar că petenta este nemulțumită de modul în care instanțele judecătorești au înțeles să aplice în practică art.298 al.2 din Codul muncii, or modul în care instanțele judecătorești fac aplicarea legii și aprecierea dacă un text legal este abrogat sau nu sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești și nu a Curții Constituționale.
Astfel, prin Decizia nr. 516/11 oct. 2005 Curtea Constituțională a respins o excepție de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, reținând că în realitate autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a legii, însă Curtea a apreciat că aceasta ține de competența instanțelor de judecată și că nu este chemată să cenzureze o eventuală aplicare neconstituțională a legii.
S-a apreciat în aceeași decizie că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituțional și că în susținerea excepției nu se reclamă contrarietatea dispozițiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, motiv pentru care s-a apreciat excepția ca fiind inadmisibilă.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 43/11.01.2007, prin care s-a respins o excepție de neconstituționalitate, reținându-se că textul de lege criticat nu ridică probleme de constituționalitate, ci doar probleme de interpretare și de aplicare a căror rezolvare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Totodată, prin Decizia 520/11.10.2005 s-a constatat că neconcordanța dintre legile în vigoare în aceeași materie nu constituie o problemă de constituționalitate, ci numai neconcordanța cu principiile și normele constituționale.
În același sens este și Decizia 53/2001, prin care Curtea a reținut că invocarea în motivarea excepției a încălcării dispozițiilor unei legi - Codul d e Procedură civilă, nu are nici o relevanță, întrucât Curtea Constituțională examinează conformitatea acestuia cu Constituția, iar nu contrarietatea unor dispoziții legale cu alte dispoziții de drept comun.
Deși formal pârâta a invocat neconstituționalitatea art.298 al.2 Codul muncii cu mai multe texte din Constituție, motivarea excepției nu relevă de ce consideră că textul de lege ar încălca dispozițiile Constituției. Singurele motive invocate de petentă sunt, pe de o parte, legate de modul în care instanțele judecătorești au făcut aplicarea acestui articol și, pe de altă parte, de contradicția dintre art.72 din legea 168/1999 și art.284 Codul muncii.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea Constituțională nu se pronunță asupra modului în care instanțele judecătorești aplică legea, chiar dacă pârâta consideră că această aplicare ar fi neconstituțională.
De asemenea, Curtea Constituțională nu cenzurează incompatibilitatea dintre 2 articole de lege,ci se poate pronunța numai asupra neconstituționalității unui text legal raportat la prevederile Constituției.
Faptul că instanțele judecătorești au considerat prin numeroase decizii de speță (de ex. decizia nr.3048/23.04.2004 a Secției civile a ICCJ, Decizia nr.1262/12.02.2004 a Secției civile a ICCJ) că art. 72 din Legea 168/1999 este abrogat nu apare ca fiind o problemă de constituționalitate, ci doar de aplicare a legii în timp și care nu poate fi suspusă cenzurii Curții Constituționale. Prin prisma acestor considerente invocarea excepției de neconstituționalitate nu apare a avea legătură cu soluționarea fondului cauzei, întrucât și în ipoteza în care s-ar constata neconstituționalitatea acesteia, Curtea Constituțională nu ar stabili care este instanța competentă. Competența de soluționare ar fi stabilită tot de către instanța de judecată, având în vedere principiile soluționării conflictului de legi în timp.
În consecință, s-a reținut că excepția de neconstituționalitate ridicată de pârâtă SC SA în prezentul dosar este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, privește aspecte legate de modul de aplicare a legii de către instanțele de judecată și de soluționarea conflictului de lege în timp, iar pe de altă parte nu se constată existența unei legături directe între soluționarea cauzei și soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Împotriva încheierii din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în termen legal a formulat recurs pârâta B, criticând-o pentru următoarele motive:
- în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 al.1,2 și 3 din Legea nr. 47/1992;
- în art. 298 al.2 ultima liniuță din Codul muncii nesocotește dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 al.4,art. 1 al.5,art.73 al.3, art. 79 al.1;
- pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul muncii, dreptul comun în materie cu Legea nr. 168/1999- legea specială.
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civ. prezenta instanță constată caracterul său nefondat, urmând a fi respins ca atare justificat de următoarele.
Așa cum s-a reținut și de către Tribunalul Neamț, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu poate avea loc decât în condițiile art. 29 alin. 1-3 din Legea 47/1992, condiții care trebuie verificate ca și întrunire cumulativă de către instanța în fața căreia s-a invocat o astfel de excepție conform art. 29 alin. 6 din același act normativ. În situația în care excepția apare ca fiind inadmisibilă fiind contrară respectivelor prevederi ( din alin.1-3 ), legea impune soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale; fapt ce l-a făcut de altfel și prima instanță prin soluția recurată în cauza de față, urmare a constării neîndeplinirii condiției legăturii textului criticat ca neconstituțional cu soluționarea fondului cauzei. În acest sens de altfel s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Deciziile 316/2002, 690/2005, 105/2006 și 688/2008.
Prin urmare, nu prezintă relevanță în cauză dacă respectiva excepție ar fi fost sau nu întemeiată în raport de criticile pe tehnică legislativă invocate ( aspecte ce au fost expuse în ampla argumentare a recursului ) - aspect ce, de altfel, nu este decât în stricta competență a Curții Constituționale și nu a instanțelor de judecată -, ci numai dacă, textul invocat avea aptitudinea de a influența soluționarea cauzei și, astfel, dacă era sau nu oportună sesizarea Curții Constituționale; ori, tocmai această aptitudine lipsește, din moment ce textul criticat drept neconstituțional nu dă o rezolvare aspectelor deduse judecății, ci doar deschide instanței posibilitatea de a da o interpretare succesiunii în timp a unor norme de competență.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de pârâta SA împotriva încheierii din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Dispune restituirea dosarului la Tribunalul Neamț pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Petrina Manuela
GREFIER,
red.înch.
red.dec. /09.09.
tehnored. /4 ex./09.09.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Petrina Manuela
