Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 922/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 922
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA (fostă SA), prin cabinet avocatură și Asociații, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.656 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G având cuvântul depune la dosar în copie xerox adresele nr.1237/2008, nr.12093/2008, nr.938/2008 (în dublu exemplar), la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni privitor la schimbarea denumirii societății și încheierea nr.28702/2008, filele 18-29. Un exemplar pe de toate aceste acte îl comunică și apărătoarei intimatului-reclamant. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar. Solicită admiterea recursului în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că dreptul subiectiv la acțiune este inexistent întrucât drepturile salariale cu titlu premial solicitate au fost incluse în salariul angajatului.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la raportarea primelor de Paște și C la salariul brut al fiecărui angajat arată că în realitate, așa cum rezultă și din adresa depusă la dosar la acest termen de judecată, la calculul primelor solicitate trebuiau avut în vedre salariul de bază, apărând astfel incorect cuantumul reținut de prima instanță. Față de acest motiv de recurs solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii calcularea primelor raportat la salariul mediu de bază pe unitate. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată. Susține în esență că adresa depusă la dosar la acest termen de judecată nu a fost depusă și pe parcursul judecății la instanța de fond, că nu este negociată de patronat și sindicat. Depune concluzii scrise, filele 30-31.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentari salariale de Paște și de C, precum și daune pentru neplata la timp în funcție de indicele de inflație și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu au fost acordate in perioada 2004-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât părțile au înțeles ca primele să fie incluse în salariu începând cu anul 2003, astfel că pretins obligație de plată nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părțile, acțiunea fiind o pură speculație a unei redactări insuficient de atente a art.168 alin.2 din CCM.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 656 din 21 februarie 2008 admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 8151,50 lei brut reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de C și Paști 2004 - 2007 actualizate în funcție de indicele de inflație de la data
scadenței fiecărei sume până la plata efectivă. A mai obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusa termenului de 3 ani care a început sa curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza probelor administrate în cauza s- constatat că reclamantul a fost salariatul pâratei până în septembrie 2007, însa, in perioada 2004-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, astfel încât parâta era obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de bază.
Rezultă că nu este vorba de o simplă speculație și că nu aceasta a fost voința părților din moment ce aceste suplimentări salariale nu se regăsesc în salariul de bază.
Astfel instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. Codul Muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 8151,50 lei brut, reprezentând suplimentari salariale pentru sărbătorile de C și Paști pentru anii 2004-2007 actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamantul au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 656 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
În acest sens, dat fiind că adresa nr.938/2008 depusă în recurs nu reflectă nivelul salariului de bază mediu înaintea fiecăreia dintre sărbătorile pentru care se acordă, aceasta nu poate fi reținută în cauză.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA (fosta SC SA) B, cu sediul social în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și sediul procesual ales la reprezentantul său legal " & Asociații" din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. nr. 656 din data de 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
președintele instanței
Grefier,
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
grefierul șef de secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red.MP./MD
2 ex.06.06.2008
f- - Tribunalul Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
