Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 921/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 921
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal cabinetul de avocatură și Asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.651 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din același baroul.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G având cuvântul depune la dosar în copie xerox adresele nr.1237/2008, nr.12093/2008, nr.938/2008 (în dublu exemplar), la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni privitor la schimbarea denumirii societății și încheierea nr.28702/2008, filele 18-29. Un exemplar pe de toate aceste acte îl comunică și apărătoarei intimatului-reclamant. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar. Solicită admiterea recursului în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că dreptul subiectiv la acțiune este inexistent întrucât drepturile salariale cu titlu premial solicitate au fost incluse în salariul angajatului.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la raportarea primelor de Paște și C la salariul brut al fiecărui angajat arată că în realitate, așa cum rezultă și din adresa depusă la dosar la acest termen de judecată, la calculul primelor solicitate trebuia avut în vedere salariul de bază, apărând astfel incorect cuantumul reținut de prima instanță. Față de acest motiv de recurs solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii calcularea primelor raportat la salariul mediu de bază pe unitate. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată. Susține în esență că adresa depusă la dosar la acest termen de judecată nu a fost depusă și pe parcursul judecății la instanța de fond, că nu este negociată de patronat și sindicat.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " SA) solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 3937,35 lei din care 3501,50 lei reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C pe perioada 2004-2005 și 435,85 lei cu titlu de daune, beneficiu, de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare, pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Pe baza probatoriilor administrate, prin sentința civilă nr.651 din 21.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA și admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească suma de 3501,50 lei brut reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de C pe anii 2004-2005 și Paște pe anul 2005, ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Prin aceeași sentința, s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 130 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că, așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 19.12.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Drept urmare, în baza disp.art.137 pr.civ. instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea-pârâtă până în anul 2005, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, că angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
S-a concluzionat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C pentru anii 2004-2005 și Paști pentru anul 2005, drepturile salariale ale acestuia fiind în sumă de 3501,50 lei.
De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA s-a menționat că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimatului.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2005, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2005, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare a sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care în mod corect trebuia avută în vedere acordarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr.938/1.04.2008,depusă în copie la dosar în recurs,cele două noțiuni fiind distincte.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatului-reclamant, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul lui de bază pe perioada în discuție în cauză.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia.
Înscrisul nou depus la dosar în recurs de către recurentă, respectiv adresa nr.938/1.04.2008 a SC SA, nu poate fi avută în vedere în condițiile în care din conținutul acesteia nu rezultă niciun criteriu în raport de care a fost stabilită de către recurentă, în mod unilateral, valoarea acestui salariu, pe fiecare an - constatându-se de exemplu, că în cursului anului 2004 valoarea salariului de bază indicat de recurentă este mai mic decât în anul2003 - neprezentându-se nici valoarea acestui salariu în lunile anterioare celor în care trebuia acordată prima de C și de Paște, conform celor statuate de comun acord de către părțile semnatare ale CCM, situație în care nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Urmează, de asemenea, a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul-reclamant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal cabinetul de avocatură și Asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.651 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Fiind în concediu de odihnă
Prezenta se semnează de către
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-06-10
2 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
