Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 948/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 948/
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC Com SRL, cu sediul în, nr. 640, județul H, împotriva sentinței nr.183 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamanta intimată a depus la dosar prin registratura instanței la data de 28 mai 2008 întâmpinare.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 183 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Com SRL, obligând pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1 iulie 2007 - 24 septembrie 2007, și să restituie acesteia garanția reținută pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 13 august 2007, celelalte capete de cerere formulate de reclamantă fiind respinse. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Com SRL, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive a reclamantei, fiind de acord cu achitarea pe seama acesteia a sumelor reprezentând drepturi salariale pentru iulie 2007, respectiv 5 zile lucrate efectiv în luna august, precum și garanția reținută timp de 15 luni, cu obligarea intimatei la cheltuieli în recurs.
În motivarea recursului a arătat că sentința recurată este netemeinică și dată cu încălcarea legii. La data de 6 august reclamanta și-a depus demisia, solicitând desfacerea de îndată a contractului individual de muncă - fără preaviz, iar societatea la data de 8 august a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă. de la această dată nu a mai existat raport de muncă între reclamanta-intimată și societate și reclamanta nu are drept la remunerație tot de la acea dată.
Se poate conchide că reclamanta are dreptul la salariul aferent până la data depunerii cererii de demisie, dată la care a părăsit în mod definitiv societatea.
Modalitatea în care reclamanta a înțeles să pună capăt raportului de muncă contravine dispozițiilor exprese ale Codului muncii, respectiv art. 79, prin nerespectarea termenului de preaviz.
În drept, a invocat prevederile art. 39 alin. 1 lit. a, art. 79 Codul muncii, art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304/1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A anexat cererii de recurs copii după: sentința atacată, decizia nr. 16/2007, înscris în limba maghiară (filele 4-7).
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a solicitat admiterea în parte a recursului, în sensul modificării în parte a sentinței recurate și ca urmare societatea să fie obligată la plata sumei de 612 lei cu titlu de drepturi salariale pentru luna iulie 2007, respectiv zilele efectiv lucrate în luna august 2007, precum și la plata garanției reținute timp de 19 luni, de la data de 1 ianuarie 2006 până la 1 august 2007(în fiecare lună 5 lei) în sumă totală de 95 lei; în principal, respingerea solicitării privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât e de acord cu admiterea în parte a recursului și, în subsidiar, compensarea cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării a arătat că instanța de fond nu a arătat suma acordată cu titlu de drepturi salariale și nici suma care constituie garanția reținută. Solicită acordarea acestor sume numai pentru perioada efectiv lucrată, nu și pentru o perioadă mai îndelungată.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform cu prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i achite drepturile salariale cuvenite începând cu luna iulie 2007 și până la 24 septembrie 2007; obligarea pârâtei să depună dovada achitării contribuțiilor de asigurări sociale și fondul de pensii și celelalte fonduri obligatorii; să-i restituie sumele reținute drept garanție pe anii 2006 și 2007 (câte 5 lei pe lună); să-i plătească cheltuielile de judecată cauzate cu acest proces.
Prima instanță a admis primul și al treilea petit, reținând că, deși conform înscrierilor din carnetul de muncă, relațiile de muncă dintre părți au încetat la 13 august 2007, reclamanta a intrat în posesia carnetului de muncă la data de 24 septembrie 2007, după ce în prealabil s-a adresat
Curtea constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a prevederilor art. 154 din Codul muncii, atunci când a obligat societatea pârâtă la plata drepturilor salariale către reclamantă până la 24 septembrie 2007, deși relațiile de muncă încetaseră la data de 13 august 2007, conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei, poziția 67. Art. 154 din Codul muncii prevede la alin. 1 că "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă". Cum contractul individual de muncă a încetat la data de 13 august 2007, în baza art. 79 alin. 7 din Codul muncii, reclamanta nu mai era îndreptățită la plata salariului după această dată. Pentru perioada până la momentul obținerii cărții de muncă putea să solicite eventual obligarea societății la plata de daune-interese, daune morale, etc.
Deși societatea pârâtă a solicitat prin memoriul de recurs achitarea pe seama reclamantei a drepturilor salariale pentru primele 5 zile din luna august 2007, instanța de control nu va putea lua în considerare această dată, întrucât prin decizia nr. 16 din 8 august 2007 emisă de societatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului de muncă încheiat cu reclamanta, pe data de 13 august 2007 și această dată a fost înscrisă și în carnetul de muncă al reclamantei. Fiind vorba de date certe și de o decizie care nu a fost atacată, instanța nu poate lua în considerare alte date, care nu au fost probate concludent și pertinent.
Mai trebuie menționat că reclamanta a fost de acord cu acordarea acestor sume numai pentru perioada efectiv lucrată (întâmpinare, fila 13).
Motivul de recurs privind restituirea garanției reținute timp de 15 luni, nu a fost dezvoltat în motivele de recurs, recurenta nespecificând perioada și suma reținută, astfel că hotărârea primei instanțe urmează a fi menținută, în ceea ce privește admiterea celui de-al treilea petit.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica în parte hotărârea, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale pentru perioada 1 iulie 2007 - 12 august 2007.
Va menține celelalte dispoziții, ca fiind legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Com SRL, cu sediul în, nr. 640, județul H, împotriva sentinței nr.183 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să-i plătească reclamantei, domiciliată în comuna, nr. 486, județul H, drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1 iulie 2007 - 12 august 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fopnd:;
-30.06.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
