Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 957/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.957
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.157 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ""SRL P, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică nr.294/2008, pentru intimata-pârâtă SC ""SRL P avocat din OG Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.497/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea recurentului s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise.
Avocat pentru OG intimata-pârâtă SC "" SRL depune la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia fiindu-i comunicată și recurentului-reclamant, precum și o copie a unui raport de expertiză extrajudiciară, efectuat într-un litigiu ce se poară între aceleași părți.
Avocat pentru recurentul-reclamant precizează că i-a fost comunicat numai un exemplar de pe întâmpinare, nu și după raportul de expertiză, iar instanța în aceste condiții pune în vedere apărătorului intimatei-pârâte să depună o copie de pe acest raport, urmând a se lăsa cauza la a doua strigare, însă apărătorul recurentului arată că nu înțelege să fie lăsată cauza la a doua strigare, apreciind că acest raport nu este relevant. Precizează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru OG intimata-pârâtă declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-reclamant, avocat solicită admiterea recursului, în principal modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii, obligând pârâta la plata sumei de 2.700 lei, reprezentând drepturi bănești, iar în subsidiar casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei testimoniale, în primul caz cu plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că obiectul cauzei sunt drepturi bănești, apreciind că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii și a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză.
S-a reținut de instanța de fond că recurentul nu are carte de muncă, dar este cunoscută practica societăților de a angaja personal, de probă, fără carte de muncă.
Apărarea intimatei în sensul că recurentul a primit drepturile bănești prin cele 2 mandate poștale, unul în sumă de 1500 lei, iar celălalt de 1200 lei, solicită să fie înlăturată. Precizează că mandatele poștale sunt diferite atât la expeditor, cât și la destinatar, iar susținerea intimatei că la nivelul societății nu există state de plată, întrucât aceasta avea puncte de lucru în locații diferite, este nerelevantă. Astfel, mandatul de 1.500 lei a fost trimis de administratorul societății, către, iar celălalt de 1.200 lei de, concubina administratorului societății intimate, către.
Din declarația extrajudiciară a martorului, rezultă că a lucrat la societatea intimată din octombrie 2006 - până în iunie 2007. Dacă ar fi fost angajat din februarie 2007, nu s-ar fi explicat sumele mari de bani remise cu cele două mandate poștale, dat fiind faptul că salariul reclamantului era de 440 lei, de aici rezultând faptul că recurentul a lucrat și anterior.
Învederează că reclamantul s-a adresat și Inspectoratului teritorial d e muncă.
Arată că în considerentele sentinței nu se face nicio referire la declarația martorului.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței, fiind suficiente probe pentru admiterea acțiunii și acordarea drepturilor bănești, inclusiv orele suplimentare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de apărător, potrivit chitanței ce o depune la dosar.
Cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară depus de intimată la termenul de astăzi, apreciază că nu are nici o relevanță, întrucât expertul s-a deplasat la sediul societății intimate, unde nu existau state de plată și nu se cunoșteau toate datele prezentului dosar, motiv pentru care solicită înlăturarea acestui raport de expertiză.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei testimoniale.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC "" SRL, avocat arată OG că prin cererea introductivă s-a solicitat drepturile bănești pe lunile februarie, martie și iunie, iar cererea nu a fost completată sau precizată ulterior.
Recursul apare ca inadmisibil, întrucât susținerile din recurs nu au făcut obiectul acțiunii.
Învederează că motivul pentru care s-au acordat drepturile bănești anticipat a fost precizat pe larg în conținutul întâmpinării.
Susținerile recurentului că un mandat poștal i-a fost trimis de, iar celălalt de, sunt neadevărate, întrucât atât, cât și sunt administratorii societății intimatei, motiv pentru care solicită înlăturarea acestor susțineri.
Din probele administrate în cauză, chiar și din declarația recurentului rezultă că acesta și-a primit banii.
Recurentul a apreciat că prin nesemnarea statelor de plată poate obține plata unor drepturi salariale care deja au fost încasate. Învederează că plata se făcea on-line.
Cu privire la declarația martorului dată în fața unui notar, apreciază că aceasta este pro causa, iar în ce privește expertiza salarizare, precizează că s-a renunțat la administrarea acesteia.
Arată că la fila 16 dosar fond, este nota de probatorii, prin care se solicită și proba testimonială, dar din conținutul acestei note nu se face referire și la martorul.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SRL P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa- fie restituite drepturile bănești ce i se cuvin pe perioada februarie-martie, mai-iunie 2007, respectiv suma de 27.000.000 lei ROL, iar pârâta să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca în baza contractului individual de munca nr.- din 13.02.2007 a fost angajatul societății-pârâte in calitate de muncitor necalificat, prestând activitate de alpinist utilitar si drujbist la înălțime.
A mai arătat reclamantul că salariul de încadrare fost de 4.400.000 lei, însă pe perioada indicată de acesta, pârâta a refuzat să- plătească cu toate că a lucrat efectiv, societatea-pârâtă amânând plata salariului pentru a-l determina să efectueze și alte lucrări in lunile imediat următoare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că reclamantul a fost remunerat corespunzător prestării activității pe care desfășura, însă plata salariului nu s-a realizat la sediul societății datorită specificului obiectului de activitate, plata efectuându-se prin mijloace speciale de transmitere de valori, respectiv mandatele poștale, mandate on-line, etc.
A mai arătat pârâta că a plătit reclamantului mai mult decât i se cuvenea pentru lunile lucrate, cu toate că acesta nu s- mai prezentat la lucru o perioadă de o lună de zile, susținând că nu a terminat lucrările pentru care a solicitat sa fie remunerat în acest mod, însă la data de 12.06.2007 reclamantul nu a mai venit la serviciu motivând că are probleme personale, precum și faptul că nu edificat în întregime construcțiile, cu toate că în prezența unor salariați i- fost înmânată suma de 1000 lei, tot la cererea expresă a acestuia.
La data de 10.12.2007 pârâta formulat și cerere reconvențională solicitând ca in temeiul art.272 din Legea nr.371/2005, cu modificările si completările ulterioare, instanța să oblige pe reclamantul-pârât să restituie sumele de bani pe care le-a încasat necuvenit de la societate, în cuantum de 4.003 lei, reprezentând diferența salariu achitat anticipat în plus și diurna.
Tribunalul a restituit cererea reconvențională pârâtei, cu motivarea că, față de disp.art.119 alin.3 Cod pr.civilă, aceasta este tardiv formulată și se impune judecarea separată a acesteia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și interogatoriul părților administrate în cauză, prin sentința civilă nr.157 din 21.01.2008, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, acesta solicitând plata drepturilor salariale ce i se cuvin pe lunile februarie, martie, mai și iunie 2007 și anume, a sumei de 27.000.000 lei pentru munca prestată în calitate de muncitor necalificat.
A mai reținut instanța de fond că așa cum rezultă din mențiunile din contractul individual de muncă nr.-/13.02.2007, reclamantul avea un salariu brut de 440 lei lunar și acesta trebuia să încaseze pentru munca prestată un salariu total brut în cuantum de 2200 lei.
S-a mai arătat că prin chitanțele seria - nr.-/15.03.2007 și seria --1 nr.-/6.04.2007, depuse în copie la dosarul de fond, pârâta a făcut dovada că a achitat cu mandat poștal, la data de 6.04.2007, suma de 1200 lei și la data de 15.03.2007, suma de 1500 lei, iar din răspunsul la interogatoriu al reclamantului a reieșit că acesta a mai primit suma de 1000 lei la data de 12.06.2007, astfel că pârâta a făcut dovada plății salariului către reclamant pentru orele prestate de acesta, conform foii de prezență colectivă.
Împotriva sus-menționatei sentințe reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că sentința atacată este consecința încălcării dreptului său la apărare, precum și a dispozițiilor legale ce guvernează materia litigiilor privind acordarea drepturilor bănești.
Astfel, se învederează că deși se impunea cu necesitate audierea unor martori, instanța a respins această cerere, formulată în mai multe rânduri de către recurent, căruia i s-a încălcat dreptul la apărare.
Arată recurentul că a solicitat acordarea drepturilor bănești pe o perioadă în care a prestat activitate fără a avea contract de muncă, iar în perioada imediat următoare de la data încheierii contractului de muncă, recurentul a efectuat ore peste cele stabilite în contractul de muncă, pretinzând drepturi bănești corespunzătoare prestației acestuia și intimata s-a apărat arătând că prin două mandate poștale a achitat recurentului drepturile bănești cuvenite în sumă de 1200 lei și respectiv 1500 lei, îndeplinindu-și astfel obligațiile contractuale.
Or, se susține că într-adevăr la dosar s-au depus dovezile de trimitere a sumelor respective de bani, însă nu s-a precizat și destinația acestor sume, recurentul recunoscând că sumele au fost ridicate de către el, însă nu ambele au avut ca scop satisfacerea drepturilor sale bănești, suma de 1500 lei fiind remisă patronului societății, situație pe care recurentul o putea dovedi cu audierea martorului care a fost prezent în momentul încasării sumelor și predării sumei de 1500 lei către administratorul societății-intimate.
Se arată în continuare de către recurent că pentru a convinge instanța cu privire la necesitatea audierii nemijlocite a martorului prezent, a solicitat acestuia o declarație în fața notarului, prezentând-o ulterior instanței de judecată, care a făcut abstracție de acest înscris, martorul respectiv, care a fost coleg cu reclamantul cunoscând împrejurări edificatoare pentru soluționarea cauzei, acesta lucrând împreună cu recurentul și pe perioada în care recurentul nu a avut contract de muncă, muncind peste orele stabilite în contractul de muncă în diferite puncte de lucru din țară și știind că suma de 1500 lei a fost înmânată administratorului societății, instanța putându-și forma convingerea că această sumă nu a fost însușită de recurent cu titlu de drepturi bănești.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii sau casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei testimoniale, depunându-se la dosar în recurs și două memorii din partea recurentului, precum și o adresă din partea Primăriei Râmnicu V către cabinetul de avocatură din
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunând la dosar și copia unui raport de expertiză extrajudiciar, întocmit într-un alt dosar, având nr- aflat pe rolul Tribunalului Prahova, într-un litigiu ce se poartă între aceleași părți.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
La termenul din 15 octombrie 2007, în fața primei instanțe, reclamantul, prin apărător, a solicitat în dovedirea acțiunii proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială, instanța de fond încuviințând la același termen de judecată, la solicitarea reclamantului, numai proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, iar la solicitarea pârâtei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La același termen de judecată instanța a respins proba testimonială solicitată de reclamant ca nefiind concludentă cauzei.
La termenul următor din 29 octombrie 2007 reclamantul, prin apărător, a reiterat cererea acestuia de încuviințare a probei testimoniale, depunând la dosarul cauzei și o declarație notarială pe proprie răspundere dată de numitul (fila 27 dosar fond), tribunalul respingând această cerere pe motiv că s-a pronunțat anterior asupra probei solicitate, neintervenind elemente noi care să justifice administrarea acestei probe.
De asemenea, și la ultimul termen de judecată din 21 ianuarie 2008, reclamantul, prin apărător, a solicitat încuviințarea probei testimoniale, cerere care a fost respinsă din nou tot cu motivarea că nu au intervenit aspecte noi de natură să justifice admiterea probei cu martori.
Respingerea probei testimoniale solicitate de recurentul-reclamant la instanța de fond apare ca fiind greșită în raport de susținerile acestuia de la prima instanță, decurgând și din întrebările la interogatoriu adresate intimatei-pârâte, și anume, că suma de 1500 lei menționată în unul din mandatele poștale a fost ridicată de recurentul-reclamant, fiind înmânată însă personal de acesta administratorului societății-intimate pe motiv că acesta din urmă avea buletinul deteriorat, situație în care banii au fost trimiși pe numele recurentului-reclamant.
De asemenea, recurentul-reclamant a susținut pe parcursul procesului că în perioada 25 octombrie 2006 - decembrie 2006 lucrat fără carte de muncă la societatea-intimată, împrejurare ce putea fi dovedită cu martori în raport de disp.art.16 alin.2 Codul muncii, ce statuează că în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, recurentul-reclamant pretinzând totodată că banii se achitau la sfârșitul fiecărei lucrări, acesta învederând și că a lucrat cu mult peste numărul de ore precizate în contractul de muncă.
În atare situație, în raport de susținerile recurentului-reclamant și pentru corecta stabilire a situației de fapt, proba testimonială era legală, verosimilă, pertinentă și concludentă cauzei, îndeplinind cerințele prev.de art.167 alin.1 Cod pr.civilă, fiind evident că numai după administrarea acesteia și coroborarea întregului material probator administrat în cauză se poate conchide cu exactitate dacă intimata-pârâtă datorează vreo sumă de bani cu titlu de drepturi salariale reclamantului, pentru munca prestată de acesta.
Cum proba testimonială nu poate fi administrată direct în recurs și având în vedere considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2, 3 și 5 Cod pr.civilă coroborat cu art.315 alin.1 Cod pr.civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.157 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ""SRL P, cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-06-27
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
