Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9579/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9579
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.859/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând împuternicirea avocațială, avocat, precum și intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, avocat depune la dosar copia Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2005 și 2007, iar intimatul reclamant 3 bonuri de benzină.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta pârâtă, arătând că din anul 2002 nu au mai fost întrunite condițiile cumulative pentru acordarea sporurilor pentru condiții deosebite de muncă, deoarece sau luat măsuri de îmbunătățire a acestora, dovadă fiind și faptul că sindicatul, care participa la stabilirea acestor locuri cu condiții deosebite de muncă nu a mai solicitat acordarea acestora după decembrie 2002, solicită admiterea recursului casarea sentinței Tribunalului Mehedinți, iar pe fond, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant, învederând că obiectul cauzei este altul, și anume plata orelor suplimentare efectuate în afara programului de muncă normal, așa cum rezultă din raportul de expertiză, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 11 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA O pentru a fi obligată să-i plătească drepturile bănești pe perioada 2004 - 2007, luna, reprezentând contraprestația pentru munca depusă supli-mentar.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada menționată în zilele de sâmbăta și duminica, considerate sărbători legale a desfășurat activitate normală potrivit contractului individual de muncă, îndeplinind funcția de ajutor de maistru, iar angajatorul trebuia să-i asigure compensarea cu timp liber cores-punzător în următoarele 30 de zile.
Pentru că nu i-au fost acordate zilele libere, arată reclamantul, solicită obligarea angajatorului să-i plătească sporul la salariul de bază ce nu poate fio mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru conform art.41 alin 3 lit. c din CCM la nivel național.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 119 alin. 1 și 2, art. 120 alin 1 din Codul Muncii, art. 41 alin 3 lit. c din CCM.
Pârâta SC SA Oaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat societatea pârâtă că pentru perioada ianuarie - 2004 acțiunea este prescrisă.
Pentru munca suplimentară prestată din 2004 - 2007, reclamantul a fost plătit.
Prin acordul tacit cu sindicatul, plata pentru orele suplimentare s-a efectuat prin acordarea de tichete, în funcție de orele suplimentare efectuate, precizând și faptul că, prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate nu se prevede obligativitatea de acordare a tichetelor de masă.
Pârâta a depus la dosar tabel centralizator cu tichetele acordate salariaților societății pe anii 2005 - 2006.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a învederat că solicită plata orelor suplimentare pe o perioadă de 3 ani în urmă calculați de la data introdu-cerii cererii.
Referitor la afirmația pârâtei în sensul că orele suplimentare lucrate au fost plătite cu tichete de masă, reclamantul a arătat că nu este adevărat și că oricum această compensare ar contraveni art. 119 alin 1 din Codul Muncii.
Cu privire la excepția prescrierii acțiunii pentru perioada ianuarie - 2004, instanța, față de precizarea reclamantului în sensul că acțiunea sa se referă la o perioadă de 3 ani în urmă calculați de la data introducerii cererii, o apreciază ca fiind neîntemeiată.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, având ca obiective să se verifice dacă reclamantul a efectuat ore suplimentare în zilele de sâmbătă și duminică în perioada 2004 - octombrie 2007, dacă a fost plătit și în caz contrar să se calculeze ce sumă i se cuvine, dacă pentru orele lucrate suplimentar i-au fost acordate zile libere, câte tichete de masă a primit reclamantul pe aceeași perioadă.
Prin sentința civilă nr.859 din 08 aprilie 2008, Tribunalul Mehedinția Admite acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.148 lei reprezentând c/val. muncii prestate în zilele de sâmbătă și duminică în perioada 2004 - octombrie 2007, precum și la 612 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În urma observării foilor colective de prezență pe perioada vizată, expertiza a stabilit că reclamantul a lucrat un număr de 336 ore sâmbăta și duminica, ore ce nu au fost compensate potrivit dispozițiilor alin. 1 al articolului 119 din Codul Muncii prin ore libere plătite.
Comparând numărul orelor lucrate suplimentar din condicile de prezență cu ștatele de plată, expertiza a evidențiat că pentru acestea nu s-a acordat sporul de 100% și respectiv 50% prevăzut de contractul colectiv de muncă iar altele nu au fost plătite deloc.
În alin 1 al art. 120 din Codul Muncii se prevede că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel național se prevede că pentru orele suplimentare și orele lucrate în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază până la 120 de ore/salariat/an iar ceea ce depășește 120 de ore se plătește cu un spor de 50% din salariul de bază.
Potrivit raportului de expertiză, pentru perioada 2004 - octombrie 2007, reclamantului i se cuvine suma totală de 1148 lei, din care suma de 747 lei reprezentând sporul de 100% și respectiv de 50%, de care nu a beneficiat pentru orele lucrate suplimentar și suma de 401 lei reprezentând contra/valoarea sâmbetelor lucrate și neplătite.
Nu poate fi reținută apărarea societății pârâte în sensul că plata orelor suplimentare lucrate de către reclamant s-a efectuat prin compensare cu acordarea de tichete de masă întrucât aceasta contravine dispozițiilor imperative ale art. 119 și 120 din Codul Muncii și reluate în contractele colective de muncă, dispoziții ce au fost analizate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a fost încadrat în muncă în funcția de ajutor de maistru, solicitând obligarea intimatei la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 2004 - octombrie 2007.
La nivelul unității, potrivit dispoz. art. 35 alin. 3 din contractul colectiv de muncă, salarizarea s-a făcut în acord direct, stabilindu-se că va fi analizată lunar cheltuiala cu munca vie și în funcție de producția realizată.
Reclamantul a fost plătit pentru munca prestată în relația directă cu producția realizată, astfel încât pentru orele suplimentare efectuate, nu îi sunt datorate decât sporurile de 50%, respectiv 100 %.
În anul 2006 reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, neexistând documente în acest sens, iar calculele realizate de expert sunt greșite, acesta luând ca bază de calcul salariul de bază și nu salariul realizat și de asemenea nu reține suma ce urmează a fi plătită pentru bugetele de asigurări sociale.
De asemenea a susținut că în perioada 2006 - septembrie 2007 (cu excepția lunii decembrie 2006), deși producția realizată nu a fost de 100 %, salariul s-a plătit în procent de 100 %.
Instanța de fond nu a ținut seama nici de tichetele de masă în sună de 702 lei reprezentând valoarea orelor suplimentare plătite de societate și care trebuiau scăzute din suma totală datorată.
În consecință a solicitat casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantului contravaloarea orelor suplimentare, a orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale în cuantum de 2021 lei, acesta reprezentând cuantumul orelor suplimentare pentru perioada martie 2005 - august 2006, dată până la care reclamantul a fost angajatul pârâtei.
Chiar dacă în dispozitivul hotărârii a fost precizată perioada oct. 2007, ca dată finală până la care pârâta a fost obligată la plata către reclamant a c/v orelor suplimentare, din analiza conținutului sentinței recurate rezultă că a fost avută în vedere, în realitate, perioada martie 2005 - august 2006, când reclamantul a prestat 360 ore suplimentare pentru care nu a fost plătit, fiind precizat în mod expres cuantumul acestor ore suplimentare.
De altfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea orelor suplimentare a fost calculată doar pentru perioada martie 2005 - iulie 2006, fiind în cuantum de 1747 lei, suma finală de 2021 lei,reprezentând cuantumul final în urma aplicării indicelui prețurilor de consum.
La stabilirea acestor ore suplimentare, expertul a avut în vedere în mod corect documentele de personal, pontajele, contractul colectiv de muncă și ștatele de plată pe perioada 2005 - 2006, din pontajele pentru perioada martie 2005 - aug. 2006 extrăgându-se zilele lucrate suplimentar și care nu se regăsesc în ștatele de plată, iar conform contractului colectiv de muncă înregistrat la M - cu nr. 59/2005, orele suplimentare se plătesc 100 % până la 120 de ore/om/an, iar ceea ce depășește cu 50 %. Această ultimă prevedere este contrară dispozițiilor art. 120 alin.2 din Codul Muncii, care prevede că procentul nu poate fi mai mic de 75 %, astfel încât a fost aplicat acest spor minim de 75 % prevăzut de Codul Muncii.
În privința motivului de recurs privind aplicarea hotărârii nr.5/2005 a CA al pârâtei, se reține că aceasta privește cheltuielile cu munca vie și în funcție de producția realizată lunar, ori acțiunea formulată de reclamant și respectiv obiectul cauzei are în vedere c/v orelor suplimentare, a orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect cuantumul acestor ore suplimentare, pe baza concluziilor raportului de expertize efectuat în cauză, care a detaliat modul de calcul al sumelor, pe baza actelor puse la dispoziție de pârâtă. La acest raport de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni, la care de asemenea expertul a răspuns, instanța însușindu-și în final cuantumul sumelor reținute de către expert. Au fost respectate astfel dispoz. art. 201 și urm. cod pr.civ. privind modul de efectuare a raportului de expertiză, astfel încât nu se impune casarea cu trimitere pentru refacerea acestui raport, nefiind incident vreun motiv de casare prev. de art. 312 alin. 3 sau 5 cod pr.civ.
De altfel, la instanța de fond pârâta a recunoscut că datorează suma de 563,18 lei pentru ore suplimentare, sumă pe care ulterior a majorat-o în recurs la 187,23 lei. În privința faptului că expertul nu a reținut în calculele sale sumele ce trebuie plătite de salariat pentru bugetele de asigurări sociale, se reține că instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 2021 lei brută și actualizată în raport de inflație.
In raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în cauză au fost aplicate în mod corect dispozițiile art. 119 și 120 Codul Muncii, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod pr.civ. recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 cod pr.civ. pârâta va fi obligată să-i plătească intimatului suma de 70,11, lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.859/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Obligă recurenta la 191 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04.12.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
