Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 969
Ședința publică din data de 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamații, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în comuna, nr.772, jud. P, împotriva sentinței civile nr.329 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr.50 din 10 ianuarie 2009 și intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 recurs.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, prin reprezentanții legali, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Se arată, în esență, că instanța de fond, în mod eronat, a respins cererea de amânare pentru motive de sănătate formulată de către apărătorul recurenților, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamanților, în conformitate cu prevederile art.6 din CEDO și 24 din Constituția României. Se mai arată că înscrisurile depuse de pârâtă la instanța de fond nu au fost comunicate reclamanților, o cauză similară acesteia soluționându-se în sensul admiterii recursului formulat de reclamanți - dosar -. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata beneficiului reprezentând cota de participare la profitul anual aferentă anilor 2004-2007.
Au arătat reclamanții că sunt salariați la SC SA din și, în baza art.137 si 139 din CCM, sunt îndreptățiți să primească cota de participare la profit în limita a 10% din profitul net la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.
In dovedirea acțiunii reclamanții au administrat proba cu acte.
In temeiul disp.art.115 pr.civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității dreptului la acțiune, excepția prescripției dreptului material la acțiune și lipsa calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că acțiunea este prematură deoarece, conform CCM, înainte de acordarea drepturilor trebuia să aibă loc o negociere între sindicat și patronat; că acțiunea reclamanților este prescrisă, având în vedere că dreptul de participare la profit este un drept prevăzut de CCM și, conform art.283 lit.e, acesta se prescrie într-un termen de 6 luni
A mai susținut pârâta și că reclamanții nu au calitate procesuală activă, deoarece numai sindicatul avea calitate sa formuleze astfel de acțiuni.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că societatea este privatizată și are capital majoritar privat, ceea ce nu conferă dreptul salariaților la profitul societății.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.329 pronunțată la data de 10 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția prematurității formulării acțiunii si excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate de pârâtă, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, prima instanță a reținut că, potrivit Legii 130/1996, CCM se aplica tuturor salariatilor, acesta reprezinta o lege a partilor care se respecta obligatoriu cu toate drepturile si obligatiile pe care le prevede, fapt ce confera fiecarui salariat dreptul de a actiona in judecata pentru respectarea drepturilor ce i-au fost incalcate sau nesocotite.
Cu privire la exceptia prematuritatii formularii actiunii, prima instanță a reținut că și aceasta excepție trebuie respinsă, motivat de faptul ca sindicatul avea dreptul sa negocieze cu patronatul care ar fi cuantumul drepturilor ce s-ar cuveni salariatilor, insa daca nu s-a efectuat aceasta negociere nu se poate retine automat ca salariatii nu au dreptul sa incaseze cota de participare la profit, avand in vedere ca CCM se aplica pentru fiecare salariat, nu pentru sindicat ca institutie, care are numai obligatia de a veghea la respectarea CCM.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a reținut prima instanță că acțiunea vizează acordarea unor drepturi salariale care se prescriu într-un termen de 3 ani, conform Decretului nr.167/1958 și art.283 lit.c din codul muncii, iar actiunea reclamantilor a fost introdusa la ribunalul Prahova la data de 06 octombrie 2008. Sustinerile paratei ca aceste drepturi cuprinse in CCM se prescriu intr-un termen de 6 luni conform art.283 lit.e din codul muncii nu por fi retinute, avand in vedere ca dipozitiile din codul muncii si alte legi nu pot cuprinde clauze mai defavorabile salariatilor si se aplica legea mai favorabila. De asemenea in CCM la nivel de societate si la nivel national se prevede ca drepturile salariale si despagubirile ce trebuie acordate salariatilor se prescriu intr-un termen de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că acțiunea acțiunea reclamanților este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art.137 - 139 din CCM la nivel de societate, se prevede dreptul salariaților de a încasa cota de participare la profitul net al societatii la sfârșitul exercițiului financiar al fiecărui an. A mai reținut că, potrivit OG 64/2001, care reglementeaza dreptul salariatilor de a beneficia de cota de participare la la profitul societatii, acest drept se acorda salariatilor numai in cazul societatilor cu capital majoritar de stat sau al regiilor autonome care sunt tot cu capital majoritar de stat. A mai reținut că SC SA este o societate cu capital majoritar privat, astfel că salariatii nu mai pot beneficia de cota din profitul societatii care, conform legii, are destinatie speciala.
De asemenea, ca urmare a modificarii legii 31/1990 privind societatile comerciale prin legea 161/2003, dreptul salariatilor de a primi o cota parte din profit a fost inlaturat, intrucat in mod direct sau pe cale ocolita se incalca dreptul de proprietate privata, profitul net fiind cuvenit exclusiv actionarilor, iar asupra destinatiei acestuia neputand-se dispune decat prin hotarare AGA data in conditiile respectarii legislației privind dreptul acționarilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului reclamanții au arătat, în esență, că prima instanță a respins cererea de amânare pentru motive de sănătate, formulată de apărătorul lor, care a fost dovedită cu adeverința medicală aflată la dosar, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al reclamanților, prevăzut de art.6 din CEDO și de art.24 din Constituția României. Instanța nu a avut în vedere nici prevederile art.156 pr.civilă, aceasta având obligația să amâne pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise.
Au mai arătat că prima instanță nu a avut în vedere faptul că însăși pârâta, în susținerile sale, recunoaște dreptul reclamat din moment ce invocă excepția prematurității introducerii cererii. Aceeași pârâtă susține, pe de o parte, că dreptul nu există, iar pe de altă parte, că nu a fost negociat cu reprezentanții salariaților.
Or, lipsa negocierii nu poate duce la concluzia că dreptul nu există, având în vedere dispozițiile din CCM la nivel de ramură.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este fondat sub aspectul încălcării dreptului la apărare al reclamanților. Astfel, potrivit disp. art.156 alin.2 pr.civ. în situația în care instanța refuză amânarea judecății cauzei pentru lipsă de apărare temeinic motivată, va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, fiecare parte din proces trebuie să aibă nu numai posibilitatea de a-și face cunoscute elementele pe care se bazează pretențiile sale, dar și pe aceea de a lua cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului în scopul de a-i influența decizia.
Pentru aceste motive, având în vedere că, prin refuzul încuviințării cererii de amânare a judecății și al celei de amânare a pronunțării, instanța de fond a încălcat dreptul de apărare al reclamanților, care astfel nu au mai avut posibilitatea susținerii cauzei, cu atât mai mult cu cât din actele existente la dosarul cauzei rezultă că cererea de amânare formulată, a fost motivată, Curtea, în temeiul disp. art.312 rap. la art.304 pct.5 pr.civ. și art.156 pr.civ. va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, Curtea va reține că acestea vizează cercetări privind fondul dreptului, care însă nu pot fi analizate atâta timp cât pricina nu s-a judecat în primul ciclu procesual cu respectarea garanțiilor procesuale ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamații, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în comuna, nr. 772, jud. P împotriva sentinței civile nr. 329 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, jud.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi data de 8 mai 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.LC/AV
3 ex/02.06.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
