Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/2010
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de reclamanta și pârâta SC "" SA S împotriva sentinței civile nr. 1188 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamanta recurentă și avocat pentru pârâta recurentă SC SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă depune la dosar Întâmpinare - continuare la întâmpinare, două adrese emise de Postul de Poliție ca răspuns la reclamațiile înaintate de reclamantă pentru a face dovada că era bruscată de călători, o precizare a martorului dintr-un dosar diferit nr- din care rezultă că nici acestuia nu i-au fost plătite orele efectuate suplimentar în cadrul pârâtei și Răspunsul Consiliului Județean A nr. 699/19.01.2009 adresat reclamantei - privind executarea serviciului de transport public județean de persoane de către operatorul de transport rutier SA, respectiv perioada valabilității licenței de traseu și cursele prevăzute a se efectua sâmbăta și duminica în perioada 01.01.2006-03.10.2009.
Instanța constatând că ambele exemplare ale recursului formulat de pârâta SC SA S au fost prinse la dosar, pune în discuția părților acest aspect.
Reclamanta recurentă precizează că a primit recursul formulat de SC SA S și nu are cereri prealabile de formulat.
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reclamanta recurentă solicită instanței a reține că pârâta nu respecta programul curselor, astfel cum rezultă din actele depuse, iar urmare acestui fapt avea adeseori certuri cu călătorii, fiind obligată să efectueze ore suplimentare atât în timpul săptămânii cât și sâmbăta și duminica. A formulat cerere către pentru a se face verificări, dar s-a verificat doar pontajul și nu programul curselor. Cu privire la orele suplimentare arată că nu erau evidențiate în niciun document.
Întrebată fiind câte ore a lucrat suplimentar și câte ore suplimentare a solicitat instanței să-i fie recunoscute, reclamanta recurentă arată că a lucrat de dimineața până seara.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pârâtei așa cum a fost depus la dosar, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond în mod eronat a interpretat probele dosarului, respectiv contractul individual de muncă -/2004, lit.h alin.1 privind norma întreagă de lucru și pct.2 lit.h alin.c, care precizează că nu se efectuează ore suplimentare de lucru decât în caz de forță majoră. Învederează că în cuprinsul contractului înregistrat la ITM programul era de 8 ore/zi. Solicită a se reține că din cele 5 caiete de sarcini depuse rezultă că autobuzele nu circulau sâmbăta și duminica, iar din foile de pontaj rezultă că reclamanta lucra 8 ore/zi. Precizează că instanța de fond greșit a luat în considerare mărturia martorului, împotriva căruia au formulat plângere penală pentru mărturie mincinoasă, coroborând-o cu programări zilnice ale mijloacelor de transport care nu au legătură cu reclamanta de astăzi.
Cu privire la recursul formulat de reclamantă, solicită a se reține că este nul, fiind nemotivat.
Reclamanta recurentă, pe recursul formulat de pârâta SA, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Instanța, având în vedere lucrările depuse în dosar și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub număr de dosar -- astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei SC SA S la plata orelor suplimentare prestate în favoarea pârâtei în perioada cât a fost angajata acesteia, contravalorii bonurilor valorice de care ar fi trebuit să beneficieze și care nu i s-au acordat,plata orelor prestate în zilele de sâmbătă și duminică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a lucrat în cadrul unității pârâte până la data de 3.10.2008 în calitate de controlor, fiind împuternicită să efectueze controlul biletelor și abonamentelor pe rutele S-Deal-, prestând în mod constant muncă suplimentară zilnic și sâmbăta și duminica pentru care nu a fost plătită.
Pârâta SC SA Sad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând în esență că reclamanta nu a atacat în instanță decizia de încetare a contractului individual de muncă, nu a prestat ore suplimentare peste programul zilnic de 8 ore și 40 de ore săptămânal, iar bonurile de masă au fost acordate reclamantei la egalitate cu ceilalți angajați, nefiind un drept al acestora, ci se acordă doar în situația în care societatea înregistrează profit.
Prin Sentința civilă nr. 1188/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, se admite în parte acțiunea formulată de reclamanta și este obligată pârâta să-i plătească reclamantei contravaloarea orelor suplimentare în număr de 3 ore zilnic, prestate pe perioada 26.03.2006-03.10.2008, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.09.2008-03.10.2008 și contravaloarea orelor lucrate în toate zilele de sâmbăta și în două duminici lunar în perioada 26.03.2006-03.10.2008.
În rest este respinsă acțiunea.
Împotriva hotărârii declarat recurs reclamanta, care însă nu depus motivele de recurs în termenul legal și pârâta SC SA, care în expunerea de motive solită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Arată recurenta pârâtă că, hotărârea instanței este nelegală și netemeinică fiind rezultatul unei eronate interpretări probelor precum și a instituției de drept dedusă judecății.
Recurenta arată că, reclamanta conform lit.h alin.1 din Contractul individual de muncă nr. -/24.03.2004 avea o normă întreagă, durata timpului de muncă fiind de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână și își începea activitatea de la ora 7 până la ora 15,30, având 30 minute pauză.
La punctul 2 lit.h alin.2 se precizează foarte clar că nu se vor efectua ore suplimentare cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii, producerii unor accidente sau înlăturării consecințelor acestora. Astfel din cuprinsul acestui contract care este semnat și însușit de către reclamantă, fiind înregistrat și la ITM A rezultă în mod indubitabil că programul acesteia era de 8 h/zi. Conform caietului de sarcini al licenței de traseu nr. -/29.06.2006, rezulta faptul că autobuzele aparținând nici măcar nu circulau sâmbăta sau duminica.
Conform mențiunilor din foaia de pontaj reiese faptul că a fost pontată maxim 8 ore/zi în multe zile fiind lipsă pe foile de pontaj, fiind menționat concediu sau boală. Și din fișa fiscală reiese că aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu doar în limita celor 8 ore, așa cum era prevăzut în contractul individual de muncă.
Mai arată că în dispozitivul sentinței nu a fost menționat câte ore au fost lucrate în toate zilele de sâmbătă și în două duminici lunar în perioada 26.03.2006-03.10.2008, astfel că această hotărâre nu poate fi pusă în executare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată următoarele:
Conform cerințelor art. 303 Cod procedură civilă, recursulse va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Legiuitorul a înțeles să sancționeze nemotivarea recursului în acest termen legal, cu sancțiunea nulității.
Potrivit art. 306 alin.(1) cod procedură civilă " recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2)" astfel că recursul reclamantei urmează se constata că este nul.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC SA, Curtea apreciază că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond, dispus obligarea pârâtei la plata orelor lucrate în toate zilele de sâmbătă și în două duminici lunar în perioada 26.03.2006-03.10.2008, fără însă a stabili numărul concret al orelor lucrate suplimentar și când au fost prestate, precum și probele care au stat la baza formării convingerii instanței în condițiile în care proba testimonială administrată în cauză nu este concludentă.
Astfel, se poate observa din considerentele hotărârii că instanța reținut din declarația artorului faptul că,reclamanta lucra aproximativ 10-12 ore zilnicși personal a văzut-o prestând ore suplimentare, declarație pe care instanța coroborat- cu înscrisurile depuse de reclamantă la filele 6-7, din care reiese ca activitatea acesteia ca și controlor de trafic începea la ora 6,15 și se termina la orele 20,00/21,15 iar în dispozitiv dispus obligarea și la plata orelor suplimentare efectuate în zilele desâmbăta și duminica,fără arăta însă probele pe care se sprijină.
Mai mult, înscrisul de la fila 38, nu poate fi considerat un capăt de cerere care să investească instanța, așa încât se impuneau precizări din partea reclamantei care să arate numărul de ore suplimentare efectuate, precum și probele cu care face dovada acestora, în condițiile în care recurenta pârâtă făcut dovada prin înscrisuri că nu se efectuau ore suplimentare.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 28.09.2005 în cauza Virgil împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a considerentelor de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării hotărârii echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Având în vedere că, în speță, este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de către recurentă.
Față de considerentele expuse anterior, văzând dispozițiile art.312 alin.1,2, 3 și alin.5 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art.304 ind.1 Cod de procedură civilă și decizia în interesul legii nr. XXI /12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite recursul declarat de către pârâta - recurentă SC SA, ca fiind întemeiat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Alba, urmând ca instanța de fond să analizeze capetele de cerere formulate de reclamantă, cu luarea în considerare și a susținerilor părților din faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
(Continuarea minutei deciziei civile nr. 97/2010)
*****
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA S împotriva sentinței civile nr. 1188/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Constată nul recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. CF, 4 ex.IM 18.02.2010
Jud.fond-,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
