Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/2010
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 663 din 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost depuse la dosar Note de ședință din partea pârâtului intimat Ministerul Justiției și Libertăților, iar pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice S - reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice a formulat Întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului recurent înaintează instanței copia Deciziei nr. 38 bis/17 aprilie 2008 privind pe reclamantul intimat, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Instanța, reținând că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtului recurente solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate. Precizează că reclamantul intimat până în data de 18.04.2008 a avut calitatea de funcționar public, astfel că doar după această dată i se cuvine sporul solicitat și nu cu data de 25.01.2008 cum greșit a reținut instanța de fond.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că, pe rolul Tribunalului Sibius -a înregistrat sub dosar nr- acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților având ca obiect:
- obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cuvenite reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 în procent de 50 calculat din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1 august 2008 pentru reclamanții, și, cu data de 1 februarie 2008 pentru reclamanții, și, cu data de 25 februarie 2008 pentru reclamanata, cu data de 143 aprilie 2008 pentru reclamantul, cu data de 25 ianuarie 2008 pentru reclamantul, cu data de 1 mi 2008 pentru reclamanta, cu data de 15 februarie 2008 pentru reclamanta și cu data de 1 iulie 2007 pentru reclamantul, până la data de 28 februarie 2009 și pe viitor, drepturi reactualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective,
- obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate potrivit art.3, alin.3 din OG nr.9/2000 cu începere de la datele menționate anterior și până la momentul efectuării plății sumelor restante și revendicate, reprezentând despăgubiri civile;
- obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în.nr.92/1976;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților;
- obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată necesare pentru susținerea cauzei.
În susținerea acțiunii, reclamanții arată, în esență, că sunt procurori stagiari, grefieri, tehnician criminalist în cadrul parchetelor de pe lângă judecătoriile din județul S și de pe lângă Tribunalul Sibiu și potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar. Reclamanții arată că acest spor a fost recunoscut în considerarea condițiilor de lucru ale acestor categorii profesionale. Acest spor a fost suprimat prin OG nr.83/2000, prin emiterea acestei ordonanțe încălcându-se prevederile art.108, alin.3 din Constituție. Se arată în continuare, că prin Legea nr.125/2000, art.1, lit.q, pct.1, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 nu și abrogarea legii, așa cum s-a procedat prin OG nr.83/2000. În susținerea acestui punct de vedere este și Decizia nr.21/10.03.2008 a ÎCCJ. Reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției și Libertăților a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive și pe cale de consecință, solicită respingerea acțiunii.
În susținerea excepției, pârâtul arată că potrivit art.67 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară Parchetul de pe lângă ÎCCJ coordonează activitatea parchetelor din subordine, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public. Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ este ordonator principal de credite.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ prin întâmpinarea formulată solicită respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată pentru perioada anterioară datei de 1 martie 2009 și ca lipsită de obiect pentru perioada ulterioară acestei date. Pârâtul consideră că sporul nu poate fi plătit în continuare deoarece potrivit Ordinelor nr.525 și 526 din 3 martie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ începând cu data de 1 martie 2009, acest spor se acordă procurorilor și personalului de specialitate,
Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin care solicită ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerului Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților. Pârâtul arată că potrivit HG nr.736/2003, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat. Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, ca atare Ministerul Public se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate. Pentru considerentele reținute în cererea de chemare în garanție, pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ solicită admiterea cererii de chemare în garanție așa cum a fost formulată.
Ministerului Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acestei cereri ca fiind nelegală și netemeinică. Pe cale de excepție, chematul în garanție invocă lisa calității procesuale pasive întrucât atât Ministerul Public cât și Ministerul Finanțelor Publice sunt organe administrative constituite la nivel central, au calitatea de ordonatori principali de credite, calitate în care fiecare își elaborează propriul proiect de buget. Chematul în garanție susține că între aceste două autorități nu există raport de garanție sau de subordonare, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea acestora conform destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale. Pentru considerațiile prezentate, Ministerului Finanțelor Publice solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă
Prin Sentința civilă nr.663/2009, Tribunalul Sibiu admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor; admite acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, cu sediul în localitatea S,-, jud.S în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,--14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I cu sediul în localitatea A-I, str. -, nr.1, jud. A, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu cu sediul în Municipiul S,-, jud.S și în consecință obligă pârâții Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1 august 2008 pentru, cu data de 1 februarie 2008, pentru, cu data de 25 februarie 2008, pentru cu data de14 aprilie 2008, pentru cu data de 25 ianuarie 2008, pentru cu data de 1 mai 2008, pentru cu data de 15 februarie 2008, pentru cu data de 1 iulie 2007, pentru până la data de 28 februarie 2009, în valoare actualizată până la data plății efective, precum și pe viitor.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale menționate cu începere de la datele menționate și până la momentul efectuării plății acestora și a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Jaf ost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr.168/1999, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicare greșită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenții critică soluția primei instanțe, sub aspectul lipsei de temei legal și aplicării greșite a legii, deoarece dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și expres.
Mai arată recurentul Parchetul de pe lângă ÎCCJ că, nelegal fost obligat la plata acestui spor deoarece nu poate înscrie în bugetul propriu nici plată fără bază legală,plata acestor sume precum și penalităților și dobânzilor putându-se face doar prin intervenția legiuitorului.
Recurentul critică soluția instanței și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție Ministerului d Finanțe. Arată că, parchetele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat iar potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, ca atare Ministerul Public se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate. Parchetul de pe lângă ÎCCJ solicită modificarea hotărârii și admiterea cererii de chemare în garanție așa cum a fost formulată.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, mai arată că în ceea ce- privește pe reclamantul acesta fost încadrat ca specialist IT doar începând cu data de 18.04.2008, până la această dată acesta având calitate de funcționar public și nu se cuvin drepturile solicitate.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Astfel, se constată că sentința atacată este criticabilă doar în ce privește plata sporului de 50 % în favoarea reclamantului, care așa cum reiese din Decizia nr. 38 bis/17 aprilie 2008 până în data de 18.04.2008 a avut calitatea de funcționar public, astfel că doar după această dată i se cuvine sporul solicitat și nu începând cu data de 25.01.2008 cum greșit a reținut instanța de fond.
Curtea constatând întemeiat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba sub acest aspect, va modifica în parte sentința atacată, doar în privința acestui reclamant, în sensul obligării pârâților la plata sporului de 50 % calculat la indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 18.04.2008.
Restul criticilor invocate de recurenți sunt nefondate, deoarece prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat în această decizie, abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea 50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În acest sens, în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii se reține că "sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat OG 83/2000, a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să-și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 salin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În consecință,normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
Referitor la criticile vizând greșita soluționare cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ care solicită ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerului Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, vor fi înlăturate ca nefondate.
Ministerului Finanțelor Publice este un organ administrativ constituit la nivel central, care în calitatea de ordonator principal de credite își elaborează propriul proiect de buget. Între recurentul Parchetul de pe lângă ÎCCJ și chematul în garanție, nu există raport de garanție sau de subordonare, instanța de fond soluționând corect cererea de chemare în garanție.
Având în vedere aceste considerente și faptul că decizia ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 cod procedură civilă, se constată că în privința legalității și temeiniciei sporului în litigiu, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, împotriva Sentinței civile nr. 663/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar civil nr- și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată doar în ceea ce-l privește pe reclamantul în sensul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul brut lunar începând cu data de 18 aprilie 2008.
Menține în rest hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. CF, 10 ex. IM- 01.08.2010
Jud.fond-,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
