Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 990/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 990/2008-
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, -, -, -, -, și -în calitate de reprezentant al reclamanților, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 218/LM din 27 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 21.05.2008 întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției și la data de 10.06.2008 recurenții au depus la dosar practică judiciară, respectiv copia deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, după care:
Față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea prezentului recurs și în lipsa acestora, în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 218/LM din 27 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și TRIBUNALUL BIHOR, ca fiind prescrisă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Tribunalul reținut că, potrivit art.283, lit.c din Codul muncii, acțiunile de natura celor formulate de reclamanți se formulează în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Existența unei strategii de reformă, așa cum se reține în practica invocată, nu poate duce la întreruperea termenului de prescripție.
Față de cele de mai sus, acțiunea instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă.
Excepția pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă, întrucât rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții a, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți din acest motiv.
Consideră că se impune respingerea acestei excepții invocată de pârâtul Ministerul Justiției deoarece prin strategia de reformă a sistemului judiciar în perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, Capitolul VI pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, această recunoaștere echivalând cu recunoașterea în sensul art. 16 lit. a din Decretul 167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, având ca efect ștergerea prescripției anterioare și începutul unui nou termen de prescripție de 3 ani.
În ce privește fondul cauzei arată că pretenția reclamanților în calitate personal auxiliar de specialitate vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1966, text de lege abrogat nelegal prin OG nr. 83/2002 prin încălcarea normelor constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și ale Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală, bazată pe interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor referitoare la prescripția extinctivă conform Decretului nr. 167/1958.
Examinând sentința recurată, văzând și actele dosarului în raport de motivul de recurs instanța constată că recursul este nefondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței prin motivul de recurs sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică bazată pe interpretarea corectă a dispozițiilor legale.
Corect a reținut instanța ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 283 din Codul muncii, având în vedere că obiectul acțiunii introdusă la instanță la data de 6 decembrie 2007 vizează drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 aprilie 2004, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din legea nr. 50/1996.
Art. 283 lit. c din Legea nr. 53/2003 Codul muncii stabilește că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
De asemenea, potrivit art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
Este nefondată susținerea recurenților privind întreruperea termenului de prescripție conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 ca urmare a adoptării HG nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, deoarece prin acest act nu au fost efectiv recunoscute drepturile pretinse de reclamanți - art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, stabilește că prescripția se întrerupe prin recunoașterea a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Rațiunea atribuirii unui efect întreruptiv al prescripției rezidă în aceea că întrucât rezistența debitorului față de dreptul subiectiv a încetat, titularul dreptului este îndreptățit să aștepte executarea prestației, neputându-se imputa pasivitatea pentru neexercitarea dreptului.
Totuși pentru ca recunoașterea tacită să producă efecte întreruptive de prescripție ea trebuie să fie neîndoielnică, ea putând rezulta fie dintr-un act unilateral, ca de pildă, plata de către debitor a dobânzilor la suma datorată, sau cererea debitorului de a i se eșalona plata prestației. O condiție necesară însă pentru ca recunoașterea să atragă întreruperea cursului prescripției este aceea ca declarația de voință să fie adresată direct creditorului și să se refere exclusiv la prestația care a fost recunoscută.
Prin urmare, recunoașterea în sensul prevăzut de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 are un efect limitat, fiind indisolubil legată de intenția debitorului care o face.
Ori, în HG 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă în sistemul judiciar- se vorbește doar de o salarizare echitabilă nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea efectivă a pretențiilor deduse judecății.
Excepția de prescripție fiind întemeiată și fiind o excepție de fond absolută și peremtorie este de prisos analizarea aspectelor care vizează temeinicia hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât referitor la dreptul pretins există decizia dată în recursul interesul legii.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și va fi menținută în totalitate ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, -, -, -, -, și -în calitate de reprezentant al reclamanților, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 218/LM din 27 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -09.07.2008
- dactilografiat grefier - 09.07.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
