Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2423/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1
Ședința publică de la 06.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.805 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Cauza are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.01 din 06.01.2010, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimații-pârâți Municipiul B prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului B, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 416 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/06.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate, iar, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea pe motiv că în cauză nu s-a făcut dovada relei-credințe a pârâtelor la construirea blocului nr.79 bis, fără a avea în vedere că din înscrisurile depuse la dosar s-a demonstrat că la data de 15.02.1996, în timpul procesului de revendicare terenul era liber, iar la data formulării cererii de punere în posesie pe teren era ridicată construcția.
Reprezentantul intimaților-pârâți solicită respingere apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii apelate, ca fiind temeinică și legală, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada relei-credințe a pârâților la construirea blocului, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar nu s-a demonstrat data începerii construcției, ci doar data recepției blocului.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B - Secția Civilă sub nr-, reclamantul llieși a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B și Consiliul General al Municipiului B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtele sunt constructori de rea credință ai blocului nr.79 bis situat în- sector 2 și să fie obligate acestea la plata unor despăgubiri conform dispozițiilor art.494 Cod civil.
În motivarea cererii, reclamatul a arătat că la data de 17.09.2009, prin sentința civilă nr.638 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă a fost admisă acțiunea formulată de autorii săi împotriva Consiliului Local al Municipiului B și SC SA, cele două instituții au fost obligate să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamanților ( și -) terenul în suprafață de 360 mp. situat în- sector 2, instanța constatând din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză că terenul este liber, reținându-se totodată că, față de împrejurarea că a trecut mai mult de un an de la decizia de expropriere și nu s-a efectuat obiectul de utilitate publică pentru care terenul a fost expropriat, decretul a devenit caduc.
Mai arată reclamantul că prin Dispoziția nr.84 a Primarului General s-a dispus restituirea în natură autorilor săi llieș și llieș -, a terenului în suprafață de 360 mp. situat în B-, sector 2, dar punerea în posesie nu s-a putut efectua întrucât între timp pe terenul menționat s-a ridicat un bloc, blocul nr. 79 bis.
Reclamantul consideră că pârâtele sunt de rea credință întrucât acțiunea în revendicare a terenului în litigiu a fost introdusă în anul 1995, părți fiind și pârâtele din prezenta cauză, dosar în cadrul căruia s-a efectuat o expertiză care a stabilit că terenul era liber și putea fi retrocedat, iar din răspunsurile date de către Administrația Fondului Imobiliar și din planșele foto rezultă că pe acest teren s-a ridicat blocul nr.79 bis, după ce sentința de restituire a rămas definitivă și irevocabilă, deci la sfârșitul anului 1996 sau începutul anului 1997, fiind astfel constructori de rea credință.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere reclamantul arată că în temeiul dispozițiilor art.494 Cod civil, proprietarul terenului are două posibilități: fie să păstreze lucrările devenind proprietarul lor în temeiul accesiunii cu obligația de a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără a se lua în considerare sporirea valorii fondului ocazionată de lucrările efectuate; fie să oblige pe constructor să-și ridice construcțiile, pe cheltuiala sa, în practică stabilindu-se înlocuirea soluției neeconomice a dărâmării cu aceea a acordării unei despăgubiri, despăgubiri pe care se solicită a-i fi acordate în acest dosar, întrucât demolarea construcției nu ar folosi nimănui.
În drept au fost invocate dispozițiile art.111 cod civil și art.480, 494 Cod civil.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin sentința civilă nr.805 din 09.06.2009, pronunțată în dosarul nr- a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Reclamantul nu a demonstrat că pârâții sunt constructori de rea-credință ai blocului nr.79 bis, situat în B,-, sectorul 2.
Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar nu s-a demonstrat data începerii construcției, ci doar data recepției blocului - 30.09.1997 prin adresa nr.TN/53521 14.03.2007 emisă de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar (fila 14 dosar nr-).
Din raportul de expertiză efectuat în dosar nr.6338/1995 și depus în cauză rezultă că la data de 15.02.1996 terenul era liber, iar la data de 30.09.1997 blocul era finalizat nefiind realist termenul de un an și 6 luni de ridicare a unui bloc dacă ar fi luată în calcul ca dată de începere a lucrărilor luna martie 1996, ulterior efectuării expertizei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul.
Prin motivele de apel se susține că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a reținut că nu au făcut dovada relei credințe a intimatei, aspect ce putea fi observat din actele depuse la dosar, respectiv: sentința civilă nr.638/17.09.2006 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, pronunțată în dosarul nr.6338/1995, raportul de expertiză efectuat în dosar din care rezultă că la data de 15.02.1996, terenul era liber, adresele de la Administrația Fondului Imobiliar.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Curtea examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, constată că motivele de apel sunt întemeiate, în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1200 pct.4 Cod civil: "sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special de lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat".
De asemenea, art.1202 Cod civil dispune că "prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată".
Iar art.1203 Cod civil prevede că "prezumțiile simple sunt permise magistratului decât numai în cazurile când este permisă și dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a făcut prin fraudă, dol sau violență".
Prin sentința civilă nr.638/17.09.1996 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nt.6338/1995 s-a admis acțiunea formulată de și -, în contradictoriu cu intimații Consiliul General al Municipiului B și SC "" SA și au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită folosință reclamanților terenul în suprafață de 360 mp. situat în B,-, sector 2.
În considerentele sentinței, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 18.12.1996, se menționează că "din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul este liber, trecând astfel mai mult de un an de la data deciziei de expropriere fără a se efectua obiectul de utilitate publică pentru care terenul a fost expropriat".
Aceste considerente care lămuresc conținutul dispozitivului au intrat în puterea lucrului judecat, fiind incidente astfel dispozițiile art.1200 pct.4 și 1202 Cod civil
Prin urmare, instanța de fond în mod greșit a prezumat că terenul nu era liber, plecând numai de la premiza că este nerealist un termen de 1 an și 6 luni de edificare a construcției.
Așa fiind, rezultă că pârâtele au fost de rea credință la momentul edificării construcției.
Mai mult, și dacă s-ar reține, contrar considerentelor acestei sentințe, că ridicarea construcției a început înainte de finalizarea procesului de revendicare, reaua credință a pârâtelor este dovedită întrucât:
B credință reprezintă conform definiției dată de art.1898 alin.1 Cod civil "credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea".
Or, nu este cazul în speță, dat fiind că s-a continuat finalizarea construcției și după data de 18.12.1996, când hotărârea privind revendicarea a rămas definitivă.
În cauză sunt incidente astfel dispozițiile art.494 Cod civil, potrivit cărora:"dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către oat reia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către oat reia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".
Prin urmare, proprietarul terenului poate cere în condițiile art.494 Cod civil fie ridicarea construcției, fie să păstreze pentru el construcțiile cu obligația de a-l dezdăuna pe constructorul de rea credință și nu să obțină valoarea de circulație a terenului.
Acordarea de despăgubiri, așa cum solicită reclamantul prin acțiune, nu echivalează cu ieșirea din patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât acordarea de despăgubiri nu este un act translativ de proprietate.
În situația în care cererea de obligare la despăgubiri, astfel cum a fost formulată prin acțiune - întemeiată pe dispozițiile art.494 Cod civil, ar fi admisă, reclamantul ar fi în continuare proprietarul terenului având drept de dispoziție asupra acestuia, ceea ce nu poate fi primit de către instanță.
Reclamantul putea să solicite doar despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea, numai în ceea ce privește primul capăt de cerere.
Se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant cu domiciliul ales în B,-, -2,.1,.8,.23, sector 3 la Cabinetul de Avocatură " " împotriva sentinței civile nr.805 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B ambii cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă, în parte, sentința în sensul că:
Admite primul capăt de acțiune formulat de reclamantul.
Constată că pârâtele sunt constructori de rea - credință a imobilului bloc 79 bis, B,-, sector 2.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul doi din acțiunea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/01.03.2010
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
