Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 105
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Cristiana
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 126/A din 30.10.2007 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă președintele intimatei Societatea Agricolă asistat de avocat, lipsă fiind recurenta și reprezentantul intimatei SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a fost citată cu mențiunea obligației de a achita taxa judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și cu mențiunea de a răspunde la aspectul privind admisibilitatea căii de atac formulate.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind netimbrarea cererii de recurs.
Avocat solicită anularea recursului ca netimbrat.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1148 din 14.12.2006 a Judecătoriei Hușis -a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele SC SA și Societatea Agricolă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 1996 s-a declanșat procedura de lichidare judiciară împotriva pârâtei SC ovinex SA la cererea creditoarei Direcția generală a Finanțelor Publice V pentru recuperarea creanțelor datorate statului în valoare de 2.606.549.591 lei Rol.
Pentru acoperirea pasivului SC ovinex SA, planul de organizare a fost urmat și de lichidarea unor bunuri conform art. 2 din Legea nr. 64/1995.
La data de 21.02.2000, Adunarea Generală a Acționarilor de la SC ovinex SA, a aprobat vânzarea mai multor sedii de fermă, printre care și ferma " Veche" în componența căreia intră și imobilul a cărei retrocedare se solicită.
Prin încheierea nr. 5 din 08.02.2000 dată de judecătorul sindic în dosarul nr. 24//1996 a fost desemnat lichidatorul judiciar SC SRL H- reprezentat de, iar apoi s-a dispus întocmirea raportului de evaluare pentru determinarea valorii de vânzare a sediului de fermă " Veche", iar în luna aprilie, a fost întocmit de către SC SRL V, Raportul de Evaluare prin care a fost stabilită valoarea de pornire a licitației de la suma de 820.404.000 lei Rol.
La acea dată sediul fermelor " Veche" erau ipotecate în favoarea creditoarei _Agenția Hac ărei creanță fusese preluată de Fondul Național de restructurări Dunărea fiind necesar acordul acestuia pentru vânzarea imobilelor.
Comisia de licitație a fost numită prin Hotărârea nr. 534 din 09.05.2000.
Potrivit Raportului de Evaluare întocmit s-a procedat la vânzarea sediului fermei " Veche" fiind adjudecat Societății Agricole cu prețul de 820.404.000 lei Rol, fără TVA, prețul fiind achitat în rate, ultima fiind achitată la data de 05.12.2000 cu ordinul de plată nr. 94 din 5.12.2000, iar la data de 08.12.2000 a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la. H " ".
Ulterior, după apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta s-a adresat cu o notificare pârâtei SC ovinex SA, însă la acea dată imobilul nu se mai află în patrimoniul acestei pârâte.
La data notificării SC ovinex SA se afla încă din anul 1996, sub incidența prevederilor legii nr. 64/1995 a reorganizării judiciare și falimentul în dosarul nr. 24/J/1996 a Tribunalului Vaslui.
Instanța a apreciat că înstrăinarea imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2085 din 08.12.2000 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale imperative ale legilor care erau în vigoare la data înstrăinării.
Deoarece în cauză nu a fost dovedit faptul că prețul a fost neserios sau derizoriu, din raportul de evaluare a activelor fermei " Veche" rezultând că această evaluare a fost făcută de o societate specializată și avizată de Asociația Națională a din România, instanța a apreciat că este neîntemeiată susținerea reclamantei că prețul a fost neserios, întrucât, în sensul legii, prețul fiind o condiție de valabilitate a unei vânzări-cumpărări, trebuie să fie determinat în scris într-o cifră care nu se apreciază în funcție de factori extrinseci voinței părților contractuale, cum ar fi cursul pieței, valoarea de circulație, prețul fiind neserios numai în ipoteza în care el este astfel exprimat, încât nu poate fi considerat ca existent.
Prin urmare, prețul mai mic, care nu reprezintă echivalentul valoric al imobilului nu afectează validitatea convenției, acesta neputând fi considerat neserios fiind practicabil în situații ca accea din speță, când vânzarea s-a perfectat în cadrul procedurii de lichidare judiciare a SC ovinex SA pentru recuperarea creanțelor datorate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 126/A din 30.10.2007 a Tribunalului Vasluis -a respins excepția lipsei calității procesual active invocată de intimată.
S-a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1148 din 14.12.2006 a Judecătoriei Huși, pe care a păstrat-
A fost obligată apelanta să plătească intimatei Societatea Agricolă, suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Vasluia constatat că apelul este neîntemeiat, reținând următoarele:
Din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond a avut în vedere prin referirea la prețul de 820.404.000 lei Rol fără TVA, activele fermei Veche care au fost vândute prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită.
Astfel, în aprecierea corectitudinii prețului de 820.404.000 lei prima instanță reține evaluarea activelor fermei și nu doar evaluarea imobilelor care au aparținut reclamantei, din acest punct de vedere critica fiind nejustificată. Din fișa tehnică a construcției cu destinația cantină, considerată conacul propriu-zis revendicat de reclamantă, întocmită în anul 2000 rezultă că acesta era practic în ruină.
O astfel de stare tehnică chiar dacă în stabilirea valorii de circulație elementele de cerere și ofertă sunt esențiale nu poate fi ignorată iar prețul de 14.970.000 lei (ROL) nu poate fi considerat derizoriu.
a fost desemnat prin licitație, fiind o societate specializată și avizată de Asociația Națională a din România având competența necesară în acest sens.
A mai reținut instanța că nu s-a dovedit reaua credință a părților contractante sub aspectele menționate de apelantă. Astfel, nu s-a dovedit că acestea au avut cunoștință de cererea formulată de reclamantă încă din anul 1997 sau că o parte din activele tranzacționate erau revendicate. De altfel, este de observat că Societatea Agricolă a cumpărat fermele 2-3 dimpreună cu terenul aferent, reprezentând activul "Ferma Veche", respectiv 16 construcții din care 6 reprezentând maternitate ovine, iar celelalte, moară, furaje, punct însămânțări, atelier fierărie, atelier mecanic, cabină basculă, magazie, beci, sediu și cantină cu beci, necesare desfășurării activității de creșterea ovinelor.
Vânzătoarea era proprietara acestor construcții și a terenului aferent, dobândit cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria - nr. 2077 emis la data de 08.04.1998 de Ministerul Agriculturii.
În mod corect prima instanță a reținut că înstrăinarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale imperative ale legilor care erau în vigoare la data respectivă.
Încălcările enumerate de apelantă, în realitate, nu s-au produs.
Astfel, în planul de reorganizare restructurare pentru perioada 1.06.1998-31.12.2000 care a fost aprobat prin Sentința civilă nr. 62//1.10.1998 în dosarul de faliment nr. 24//1996 s-a prevăzut ca măsură de plată a datoriilor societății vânzătoare și vânzarea de active.
Vânzarea activelor în cauză a fost propusă de AGA din 21.02.2000, iar în ședința din data de 02.03.2000 Adunarea Generală a Creditorilor a aprobat-
Deci, dispozițiile art. 68, art. 14 alin.2 și art. 65 alin.1 lit.d din Legea nr. 64/1995 au fost respectate.
În ceea ce privește criticile privind procedura de desfășurare a ședințelor adunării creditorilor, nu prezintă relevanță deoarece nu se circumscriu dispozițiilor art. 46 alin.1 din legea nr. 10/2001.
Și dispozițiile codului d e procedură civilă, respectiv art. 533, art. 537 alin.4 și art. 544 alin.1 Cod procedură civilă, în prezent abrogate, au fost respectate.
Atât vânzarea cât și evaluarea imobilului au fost aprobate de Comitetul Creditorilor.
De asemenea, creditorul ipotecar Fondul Dunărea B și-a dat acordul în acest sens, fapt care rezultă din adresa nr. 1015/27.04.2000.
Potrivit art. 537 alin.4 Cod procedură civilă, în lipsă de mai mulți concurenți, se va putea adjudeca imobilul aceluia ce va fi oferit un preț mai mare decât cel oferit de creditor. Această prevedere nefiind imperativă, permite adjudecarea asupra unicului cumpărător care se prezintă și oferă un preț, astfel cum s-a procedat în cauză.
Într-adevăr art. 544 Cod procedură civilă prevedea că adjudecatarul este obligat să depună prețul în numerar și taxele aferente în termen de o lună de la data adjudecării definitive.
Însă, prin contractul de vânzare-cumpărare de active, înregistrat sub nr. 663/08.06.2000 părțile au convenit la art. 2.3 ca prețul să fie plătit în 4 rate, din care suma de 325.202.000 lei ROL +TVA, ultima urma să fie achitată la 9.11.2000.
Însăși apelanta recunoaște că ultima plată s-a făcut la 9.11.2000, deci termenele convenite au fost respectate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de apelantă, se constată că este neîntemeiată și în consecință va fi respinsă. Reclamanta este persoană interesată în cauză deoarece urmărește, în calitatea de moștenitoare a familiei să redobândească proprietățile acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul nu a fost timbrat.
La primirea cererii de recurs și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 6 Ron taxă judiciară de timbru și 0,15 Ron timbru judiciar.
Pentru termenul de judecată din 13 martie 2009, procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, aceasta a fost legal citată cu mențiunea să timbreze cererea de recurs cu taxa judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și cu mențiunea de a răspunde la aspectul privind admisibilitatea căii de atac raportat la valoarea imobilului și la dispozițiile art. 282 ind.1 Cod procedură civilă.
Cum recurenta nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul de judecată din data de 13 martie 2009, s-a invocat excepția privind netimbrarea recursului.
Așadar, nefăcîndu-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, conform art. 20 alin 1 din Legea 146/1996 astfel încât la depunerea cererii partea trebuie să facă dovada plății în întregime a taxei datorate.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii, art. 20 al. 2 conferă posibilitatea achitării acesteia până la primul termen de judecată, cuantumul fiind stabilit de judecător.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător" iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Faptul că, recurenta, care a fost legal citată pentru termenul de judecată din 13.03.2009 cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxelor de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin recurs.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr. 126/din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 126/A din 30.10.2007 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi- 13.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2 exemplare/08.04.2009
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Cristiana
