Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR. 7452,-
DECIZIA Nr. 1056
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei civile nr.749 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea -, domiciliată în P,-, jud.P, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în P, str.-.- nr.52, jud.P, --ia, domiciliată în B,-,.17,.D,.18, sect.6, -, domiciliat în B,-,.126,.B,.6,.77, sect.6.
Contestație timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr. -/04.11.2009 și 0,50 lei timbru judiciar, anulat la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatoarea - asistată de avocat din Baroul Prahova, intimații în contestație asistată, --ia, - reprezentați de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare și s-a atașat dosarul de fond.
Avocat pentru intimați, solicită proba cu acte, care nu reprezintă acte noi.
Curtea încuviințează pentru intimați proba cu înscrisuri, în administrarea căreia se depun: sentința civilă nr.14175/23.12.1997, proces-verbal nr.2324/16.08.1999, pe care le comunică apărătorului contestatoarei.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri iar Curtea ia act de aceste declarații constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru contestatoare, arată că prezenta contestație este întemeiată pe disp. art.318 teza II Cod pr.civilă. care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare.
Din interpretarea textului de lege arătat, rezultă că dacă a fost formulat un singur motiv de recurs dar care, în realitate, cuprinde în conținutul său mai multe
-2-
motive, instanța este obligată să răspundă fiecărui motiv în parte, eventuala omisiune deschizând calea contestației în anulare.
Astfel, recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, respectiv încălcarea de către instanța de apel a disp. art.111 Cod pr.civilă și art.616-618 Cod civil, iar instanța de recurs era obligată să cerceteze fiecare din cele două motive de nelegalitate și să arate motivele pentru care au fost înlăturate criticile aduse hotărârii tribunalului.
La instanța de fond s-a admis acțiunea în constatare, reținându-se că aceasta este admisibilă prin existența unei hotărâri dată în anul 1997 prin care a fost admisă o acțiune în revendicare pe dreptul comun, formulată de foștii proprietari.
În recurs, în ceea ce privește motivul vizând greșita respingere a capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, instanța de recurs s-a mulțumit să motiveze doar că soluția tribunalului este corectă deoarece nu au fost contestate actele sale de proprietate, fiecare din părți folosind partea sa de imobil pe care o avea înainte de revendicare, arătând totodată că are la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului și nu acțiunea în constatare.
Or, asupra imobilului, partea sa are titlu de proprietate din anul 1974 (ce provine de la un nonproprietar) iar părțile adverse au o hotărâre pronunțată într-o acțiune în revendicare formulată pe dreptul comun, dată, așa cum a arătat anterior, în anul 1997. Mai mult, partea sa este și în posesia bunului. Contestatoarea nu poate avea deschisă calea unei acțiuni în realizare.
În ceea ce privește servitutea de trecere, instanța de recurs face aceeași greșeală ca instanța de apel prin aceea că nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Nu s-a avut în vedere că partea sa are în proprietate etajul dintr-un imobilul ce se află într-un loc închis, pe terenul părții adverse. S-a dovedit că pivnița este separată de imobil, dar partea sa nu are dreptul legal de trecere pe niciuna din cele două căi stabilite de instanța de fond.
În consecință, susținând toate motivele detaliat depuse în scris la dosar, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii și, rejudecând recursul, să fie admis așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați, solicită respingerea contestației ca nefondată, neputând fi aduse critici în baza art. 318 Cod pr.civilă.
Consideră că instanța de recurs a analizat toate probele administrate și a motivat fiecare cerere făcută de recurentă.
Contestatoarea nu locuiește în imobilul în cauză, intrarea fiind, într-adevăr, comună.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea:
Examinând contestația în anulare de față, constată:
Prin decizia civilă nr.749 din 20 octombrie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei nr. 94 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în
-3-
contradictoriu cu pârâții, -ia și.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut în esență că legalitatea și temeinicia hotărârii atacate nu sunt afectate și, în consecință, făcând aplicarea disp.art.312 al.1 raportat la art.304 Cod pr.civilă, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare recurenta-reclamantă, invocând cazul înscris în art.318 teza a-II-a Cod pr.civilă susținând, sub un prim aspect, că instanța de recurs a încălcat disp.art.261 Cod pr.civilă referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești, care trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate.
Arată contestatoarea, dezvoltând motivul invocat, că în recursul declarat împotriva deciziei Tribunalului Prahova, a susținut ca motiv de nelegalitate art.304 pct.9 Cod pr.civilă, respectiv încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art.111 Cod pr.civilă și art.616-618 Cod civil.
În acest context, instanța de recurs era obligată să cerceteze fiecare din cele două motive de nelegalitate invocate și să arate în cadrul hotărârii motivele pentru care au fost înlăturate criticile aduse deciziei atacate.
În continuare, contestatoarea susține că instanța de recurs a omis să cerceteze aceste critici, motivând respingerea lor în mod formal, făcând o motivare contradictorie, ceea ce echivalează cu omisiunea cercetării acestora.
Sub aspectul motivului de recurs vizând încălcarea disp.art.616-618 Cod civil, contestatoarea susține că motivarea este incompletă și în contradicție cu decizia recurată în care nu se reține faptul că cererea sa este lipsită de interes și formulată în mod șicanator.
Concluzionând, contestatoarea arată că, pentru a exista o pronunțare a instanței asupra motivelor de recurs invocate, era necesar să se analizeze fiecare din cele două motive prin raportarea lor la criticile aduse deciziei atacate dar și prin raportarea la probele cauzei și la dispozițiile legale aplicabile.
Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecarea recursului sub aspectul cercetării celor două motive de recurs invocate.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată.
Curtea, analizând contestația în anulare formulată în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că aceasta este fondată și va fi admisă cu motivarea de mai jos:
Art.318(1) teza a-II-a Cod pr.civilă deschide calea promovării contestației în anulare specială împotriva hotărârilor instanțelor de recurs atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În jurisprudența și literatura de specialitate s-a admis constant că textul legal mai sus citat își află incidența atunci când instanța investită cu soluționarea căii de atac a recursului nu a făcut nicio discuție referitoare la cazurile invocate, nu a examinat în ce măsură argumentele și criticile formulate se încadrează sau nu în acestea, omițându-le cu desăvârșire și analizând cauza ca și cum ar fi fost investită cu soluționarea fondului sau cu judecarea apelului.
-4-
În considerarea aceleiași argumentări, s-a susținut constant că, și în situația în care, în conținutul motivelor de recurs s-ar evidenția mai multe critici,
instanța este datoare să răspundă fiecărui motiv în parte, eventuala omisiune deschizând recurentului calea contestației în anulare.
În speța dată, în recursul cu a cărui soluționare a investit Curtea, reclamanta, invocând motivul de nelegalitate înscris în art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat decizia pronunțată de tribunal sub două aspecte, și anume interpretarea greșită a disp.art.111 Cod pr.civilă cu consecința admiterii excepției de inadmisibilitate a cererii și respectiv aplicarea greșită a disp.art.616-618 cod civil privitoare la servitutea de trecere.
Recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat făcând aplicarea dispozițiilor art.304 rap. la art.312(1) Cod pr.civilă.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să fie motivată în sensul disp. art.261 pct.5 Cod pr.civilă, este necesar ca judecătorul să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, să răspundă în mod implicit tuturor argumentelor invocate de părți fără să se răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină capetele de cerere respective.
Din verificarea motivării deciziei se constată că instanța de recurs, menținând decizia atacată, nu arată în considerente motivele pentru care s-au înlăturat criticile invocate de recurentă sub cele două aspecte, respectiv incidența disp. art.111 Cod pr.civilă și ale art.616-618 Cod civil.
În fapt se reia argumentarea, de altfel sumară, a tribunalului în pronunțarea soluției și, cu o motivare confuză și contradictorie instanța de recurs menține decizia atacată fără o motivare convingătoare și raportată la dispozițiile legale invocate de reclamantă în susținerea cererii sale.
Un atare mod de rezolvare a căii de atac cu care a fost investită instanța de control echivalează cu o necercetare a motivelor de recurs de natură să justifice admiterea contestației în anulare așa încât Curtea, făcând aplicarea disp. art. 318(1) teza a-II-a Cod pr.civilă, va anula decizia atacată și va fixa termen pentru rejudecarea recursului sub ambele critici invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anularea deciziei civile nr.749 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea -, domiciliată în P,-, jud.P, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în P, str.-.- nr.52, jud.P, --ia, domiciliată în B,-,.17,.D,.18, sect.6, -, domiciliat în B,-,.126,.B,.6,.77, sect.6.
Anulează decizia nr.749 din 20 oct.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 16.02.2009, sala 2, cu citarea părților.
-5-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
- - C - - -
Fiind eliberată din funcție prin
pensionare, se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
7 ex./23.12.2009
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
