Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1096/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.1096
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile nr.439/A/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimata - SRL T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal pârâta recurentă, consilier juridic pentru pârâții recurenți Primăria Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și avocat pentru reclamanta intimată - SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursuri legal timbrate cu câte 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic, în reprezentarea pârâților recurenți Primăria Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, depune la dosar în xerocopie pentru practică juridică copia minutei deciziei civile nr.858/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA și contract de închiriere nr.989/19.12.1990 încheiat între T și recurenta.
părților și pârâta recurentă, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta recurentă, prezentă personal, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta pârâților recurenți Primăria Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, solicită admiterea recursurilor și respingerea acțiunii reclamantei.
Avocat, în reprezentarea reclamantei intimate - SRL T, solicită respingerea recursurilor, reiterând concluziile puse la termenul de judecată din data de 09.10.2008.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.439/A/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au fost respinse apelurile declarate de pârâții, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.12199/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Reclamanta a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce va pronunța, în principal să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr.2866/19.11.2001, prelungit în baza OUG 8/11.03.2004, având ca obiect spațiul locativ, proprietatea societății, situat în T,-,.8, încheiat între pârâta Primăria Municipiului T în calitate de locator și pârâta în calitate de locatar și evacuarea pârâtei din spațiul arătat; în subsidiar, a solicitat să se constate încetarea efectelor contractului de închiriere susmenționat.
În motivare, reclamanta a invocat faptul că a devenit proprietar al apartamentului în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu fostul proprietar care a beneficiat de dispozițiile Legii 10/2001; a mai invocat prelungirea de către pârâta Primăria Municipiului Tac ontractului nr.989/19.12.1990 (număr actual 2866/19.11.2001) încheiat cu pârâta în baza OUG 8/2004, ulterior depunerii notificării de retrocedare și, deci, cu încălcarea Legii 10/2001.
Prin sentința pronunțată, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei.
În consecință, s-a constatat încetarea efectelor contractului de închiriere nr.2866/19.11.2001 și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil; a fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin contractul de închiriere cu nr.inițial 989/19.12.1990 și ulterior cu nr.2866/19.11.2001 (încheiat în baza prelungirii de drept acordată chiriașilor prin OG 40/1999) Primăria Municipiului T în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, a închiriat pârâtei, imobilul situat în T,-,.8, începând cu data de 15.11.1990, durata locațiunii fiind prelungită ulterior de drept începând cu data de 11.03.2004, pe o perioadă de 5 ani, până la data de 08.04.2009, conform OUG 8/11.03.2004.
Prin Dispoziția nr.559/08.03.2004 Primarul Municipiului Tad ispus restituirea în natură către numitul a cotei de din imobilul în care se află apartamentul în litigiu, urmare a notificării nr.23/2001 formulată de acesta (fila 14-18).
În baza sentinței civile nr.1105/PI/10.06.2005 a Tribunalului Timiș, prin care a fost admisă în parte contestația fostului proprietar împotriva dispoziției primarului susmenționată și s-a dispus obligarea primarului la emiterea unei dispoziții pentru restituirea întregului imobil, s-a emis Dispoziția nr.864/05.04.2006 a Primarului Municipiului T prin care s-a dispus restituirea în natură către numitul a apartamentelor 2-12, 14 și 16 din același imobil, în ambele dispoziții fiind menționat contractul de închiriere al pârâtei pentru apartamentul nr.8 din imobil, precum și obligația proprietarului de a respecta prevederile art.13 și 15 din Legea nr.10/2001, cu privire la protecția chiriașilor.
În baza celor două dispoziții, numitul și-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului, ulterior fiind înscris și dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului restituit, cu titlu de cumpărare, astfel încât în prezent reclamanta este proprietara exclusivă a apartamentului nr.8 în care locuiește pârâta.
În data de 08.03.2004 când autorului reclamantei i-a fost restituită prin procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001 cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului în care se află locuința închiriată pârâtei, erau în vigoare dispozițiile art.7 din OUG 40/1999 și cele ale art.13 al.1 din Legea 10/2001.
În condițiile în care autorul reclamantei nu a solicitat încheierea unui nou contract de închiriere cu pârâta, cu parcurgerea procedurii prevăzute de OUG 40/1999, acesta a optat în mod implicit pentru menținerea în vigoare a contractului de închiriere prelungit de drept până în data de 08.04.2004, subrogându-se în drepturile fostului locator Primăria Municipiului
Pârâta nu a făcut, conform art.1169 civ. dovada faptului că în perioada 08.03.2004 când autorul reclamantei i s-a restituit cota de din imobil și 08.04.2004 când a expirat durata prelungirii legale a contractului său de închiriere în baza OUG 40/1999 a solicitat conform art.9 al.1 din acest act normativ încheierea unui nou contract de închiriere cu proprietarul care redobândit locuința, astfel încât contractul său de închiriere nu s-a prelungit de drept conform disp.art.11 al.1 din OUG 40/1999.
Faptul că eventual Primăria Municipiului T, în calitate de persoană care a deținut sau a administrat locuința, nu a radiat imobilul din inventarul mijloacelor sale fixe și nu a comunicat potrivit disp.art.9 al.3 din OUG 40/1999 pârâtei-chiriașe titulară a contractului de închiriere, în scris, cu confirmare de primire, în termen de 15 zile de la data procesului-verbal de restituire a locuinței, că începând cu această dată poate să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul care a redobândit locuința, nu îi sunt imputabile autorului reclamantei care nu avea o obligație legală în acest sens.
În același timp, punerea în posesie a autorului reclamantei cu privire la imobilul restituit în natură, invocată de către ambele pârâte, nu este relevantă în cauză deoarece nicio dispoziție normativă nu condiționează dobândirea că către acesta a dreptului de proprietate de realizarea unui astfel de demers.
La data de 08.04.2004 când a expirat durata prorogării legale în baza OUG 40/1999 a contractului de închiriere nr.2866/19.11.2001, autorul reclamantei deținea în coproprietate cu Statul Român, în cotă de fiecare, apartamentul nr.8 folosit de către pârâtă, însă Primăria Municipiului Tam enționat totuși pe contractul de închiriere că acesta se prelungește de drept conform OUG 8/01.03.2004 pe o perioadă de 5 ani până la 08.04.2009.
Deoarece reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de nulitate absolută a convenției, instanța a respins ca nefondat petitul principal al acțiunii, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.989/19.12.1999 (nou 2866/19.11.2001).
Articolul unic al OUG nr.8/11.03.2004, care a intrat în vigoare în 30.03.2004la data publicării, a prevăzut la al.1 că "durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care expiră la data de 08.04.2004, se prelungește de drept pentru o perioadă de cinci ani". Acest act normativ a vizat exclusiv contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe din proprietatea statului sau unităților administrativ teritoriale și nu a reglementat situația locuințelor aflate în coproprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale și a unor terțe persoane fizice sau juridice, astfel încât dispozițiile legii speciale care aduce restrângeri importante dreptului de proprietate din considerente sociale nu pot fi aplicate prin analogie în situația coproprietarii asupra locuinței.
Astfel, pârâta nu a beneficiat de prorogarea legală a contractului său de închiriere pe o nouă durată de 5 ani în baza OUG 8/2004, mențiunea de pe convenție fiind lipsită de efecte juridice, iar în data de 08.04.2004 contractului de închiriere nr.2866/19.11.2001, încheiat între pârâta Primăria Municipiului Taî ncetat de drept prin expirarea termenului conform art.1436 al.1 civ. motiv pentru care instanța a admis petitul subsidiar al acțiunii reclamantei.
Respingând apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței, tribunalul a avut în vedere că la data intrării în vigoare a OUG 8/2004, 30.03.2004, imobilul în litigiu fusese restituit proprietarului deposedat prin Dispoziția nr.559/08.03.2004, din ultima filă a actului menționat rezultând că a fost restituit și apartamentul ocupat de pârâta.
Cum în speță nu s-a dat curs procedurii încheierii unui nou contract de închiriere și nici nu sunt aplicabile dispozițiile privind prelungirea contractului în condițiile art.11 al.2 din OUG 40/1999, locațiunea s-a prelungit în condițiile dreptului comun în mod tacit, devenind incidente dispozițiile art.1436 al.2 civ.
Nicio dispoziție din Legea 10/2001 nu acordă pârâtei dreptul la prelungirea contractului de închiriere, după cum restrângerea situațiilor în care are loc prelungirea în conformitate cu OUG 8/2004 este clar stabilită de legiuitor și justificată de necesitatea de a pune capăt limitării exercitării drepturilor de către noul proprietar în baza Legii 10/2001 după ce a fost deposedat o dată de bunul său.
Împotriva deciziei au declarat recursuri pârâții care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
Pârâta a invocat faptul că ocupă apartamentul în baza unui contract ce a fost în mod legal prelungit; câtă vreme proprietar era Statul Român, în mod legal au operat prelungirile dispuse prin OUG 40/1999 și OUG 8/2004, aspect ce rezultă inclusiv din dispozițiile de restituire.
A invocat și faptul că un nou contract de închiriere nu a fost încheiat datorită refuzului exprimat de noul proprietar.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9.pr.civ.
Pârâții Primăria Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au invocat neobservarea dispozițiilor art.7 din OUG 40/1999 și ale art.13, 15 din Legea 10/2001 referitoare la prelungirea contractelor de închiriere.
Au mai invocat faptul că în cauză erau incidente dispozițiile OUG 8/2004, la data intrării în vigoare a acestui act normativ apartamentul,în litigiu fiind în proprietatea statului.
Au făcut referiri la cauzele de nulitate ale contractului de închiriere și la posibilitatea rezilierii acestuia pentru neplata chiriei.
În drept au invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoare pr.civ. și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Apartamentul ocupat de pârâta în baza contractului de închiriere contestat în prezenta cauză face parte din imobilul cu mai multe apartamente situat în T,- înscris în CF 1566
Prin Dispoziția nr.559/08.03.2004 Primarul Municipiului Tad ispus restituirea în natură a cotei de parte din imobil către, temeiul fiind dispozițiile Legii 10/2001 (filele 14-17 dosar fond).
Ulterior, prin Dispoziția nr.864/05.04.2006 a fost restituită și cealaltă cotă de drept în baza aceleiași legi (filele 38-40 dosar fond) iar apartamentele 3-13 și 15-17 (deci și cel ocupat de pârâta persoană fizică) au fost vândute reclamantei.
Pe de altă parte, pârâta a ocupat apartamentul nr.8 în baza contractului de închiriere nr.989/19.12.1990 care a fost prelungit în baza Legii 17/1994 până la 08.05.1999 (fila 49 dosar). În prezent, pârâta ocupă apartamentul nr.8 în baza contractului de închiriere nr.2866/19.11.2001 încheiat cu Primăria Municipiului T și care poartă mențiunea "PRELUNGIRE" și se referă la "contract inițial nr.989/19.12.199" (fila 18 dosar fond).
Aceste aspecte nu au fost contestate în cauză.
Cu privire la contractul nr.2866/19.11.2001 instanța reține că - întrucât vizează același apartament și este încheiat între aceleași părți, având în vedere și referirea din cuprinsul său la contractul inițial - el poate fi apreciat ca fiind o prelungire a contractului nr.989/19.12.1990, prelungire ce a operat în baza OUG 40/1999.
Nu pot fi reținute, însă, susținerile recurenților vizând prelungirea contractului de închiriere nr.2866/19.11.2001 în baza OUG 8/2004.
Astfel, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, Primarul Municipiului T emisese dispoziția nr.559 prin care era restituită persoanei îndreptățite cota de parte din imobilul în care se găsește apartamentul nr.8 (08.03.2004 - fila 14 dosar fond).
Or, cum în mod corect au reținut ambele instanțe, la data apariției OUG 8/11.03.2004, statul nu mai era unic proprietar al imobilului, astfel că nu mai era îndeplinită condiția cerută de art.1 din acest act normativ (locuința să fie în proprietatea statului) pentru a opera prorogarea aici prevăzută.
Este adevărat că în cuprinsul dispoziției susmenționate se face referire la obligația proprietarului de a respecta dispozițiile art.13 și 15 din Legea 10/2001 (fila 16 dosar fond), însă beneficiarul dispoziției de restituire a respectat întocmai locațiunea recunoscută chiriașului până la data de 8 aprilie 2004 (și chiar ulterior acestei date, prezenta cerere de chemare în judecată fiind înregistrată la 01.08.2007).
Pe de altă parte, cum contractul și-a încetat efectele la 08.04.2004, proprietarul nu mai era ținut de dispozițiile OUG 40/1999 să încheie un nou contract de închiriere, incidente devenind dispozițiile Codului civil și ale Legii 114/1996.
Susținerile recurenților Primăria Municipiului T, Municipiul T prin primar și Consiliul Local al Municipiului T vizând incidența dispozițiilor art.7 din OUG 40/1999 sunt neîntemeiate ca motive de modificare a deciziei câtă vreme, după cum s-a arătat mai sus, în cauză s-a contestat incidența dispozițiilor OUG 8/2004, respectiv prelungirea contractului în baza acestui act normativ.
Sunt neîntemeiate și susținerile vizând data la care a fost restituit întregul imobil persoanei îndreptățite și, respectiv, neprezentarea acesteia pentru a fi pus în posesie câtă vreme, după cum s-a arătat mai sus, la data intrării în vigoare a OUG 8/11.03.2004, fusese emisă dispoziția prin care se recunoștea implicit că statul nu mai este proprietar în cotă de 1/1 parte asupra imobilului.
În fine, instanța va constatat ca străine de obiectul pricinii referirile aceleiași recurenți la dispozițiile art.6 din OUG 40/1999 - apartamentul nr.8 nefiind înstrăinat chiriașului, precum și la cauzele ce atrag nulitatea absolută a contractelor - reclamanta nu a criticat respingerea în primă instanță a capătului de cerere principal - și, respectiv, la rezilierea pentru neplata chiriei - instanța nedispunând nimic în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.213 al.1 pr.civ. raportat la art.304, 306 al.2 pr.civ. instanța va respinge recursurile declarate de pârâții și Primăria Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.439/A/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile nr.439/A/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/11.11.2008
Tehnored.MM/2 ex/24.11.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud. fetescu
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu, Daniela Calai
