Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1140/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1108
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1591 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.25226/24.06.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimații - pârâți și, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, consemnată la CEC - Bank, cu chitanța nr.-/1/25.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea procedează la identificarea intimatei - pârâte, care se legitimează cu BI seria - nr.-, CNP -, eliberat la data de 15.09.1988 de Consiliul Local Sector 4 și a intimatului - pârât, care se legitimează cu permis de conducere, având CNP -.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în acest sens depune la dosar copia chitanței -/08.03.2006.
Intimații - pârâți, personal nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea în temeiul dispozițiilor art. 167 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art. 305 din Codul d e procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată la acest termen de judecată de către apărătorul recurentei - reclamante.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante învederează faptul că, motivele de recurs sunt prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă. Totodată, mai arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut o apreciere eronată atât a cauzei deduse judecății, cât și asupra probelor administrate, deoarece la fondul cauzei instanța a motivat hotărârea arătând că nu mai există Judecătoria Sector 8, iar recurenta - reclamantă nu ar fi făcut dovada faptului că acest imobil a fost supus partajului, deși a depus la dosarul cauzei adresele de la Judecătoria Sectorului 1 care deține arhivele fostei Judecători a Sectorului 8.
Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că pârâta a confirmat la interogatoriul luat de instanță din oficiu că cele relatate sunt adevărate.
Apărătorul recurentei - reclamante învederează faptul că a depus dovada achitării impozitelor și a taxelor datorate statului pentru acest imobil care i-a fost atribuit la partaj, fapt care atestă că acest imobil nu a fost înstrăinat. De asemenea mai arată că este de notorietate faptul că în perioada în care a avut loc partajul o persoană nu putea deține mai multe proprietăți acest lucru fiind interzis prin lege astfel că reținerea instanței de apel în sensul că putea fi partajat un alt imobil este greșită.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțate în fond cât și a deciziei pronunțate în apel și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă, personal, învederează faptul că imobilul în litigiu este proprietatea recurentei - reclamante și solicită admiterea recursului.
Intimatul - pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,--51,. A,.16, sector 1.
În motivare s-a arătat că în anul 1979, reclamanta a înțeles să partajeze bunurile comune dobândite împreună cu fostul soț,. Litigiul a fost stins prin tranzacție, dar în cuprinsul hotărârii de expedient nu s-a precizat adresa imobilului.
În drept s-au invocat prevederile art.111 Cod de procedură civilă.
Pârâta s-a prezentat în instanță și a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a propus probe în apărare.
Prin sentința civilă nr.8502/20.06.2008, Judecătoria sectorului 1 Bar espins cererea formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost căsătorită cu, în prezent decedat. În anul 1979 căsătoria celor doi a fost desfăcută, iar partajul bunurilor comune sa concretizat printr-o tranzacție.
Din cuprinsul hotărârii 1549/1979 pronunțată de Judecătoria sector 8, instanța a reținut că pârâta (reclamanta din acest dosar) a fost obligată la plata unei sulte, iar imobilul arătat în acțiunea ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat această hotărâre i-a fost atribuit acesteia. Instanța de fond a mai reținut că în hotărârea sus-menționată nu au fost precizate datele de identificare ale imobilului supus partajului.
Deși instanța de fond a pus în vedere reclamantei să depună copia cererii de chemare în judecată, aceasta nu a fost în măsură să depună acest act.
Analizând cererea de chemare în judecată, instanța de fond a constatat că aceasta are, în fapt, fie caracterul unei veritabile cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii, în condițiile în care nu este identificat imobilul supus partajării, fie a unei contestații la titlu.
Instanța de fond a apreciat că indiferent de calificarea dată, cererea nu poate fi admisă, deoarece, pe de o parte, Judecătoria sectorului 1 nu este instanța care a pronunțat hotărârea, dacă se apreciază că este vorba de o completare de dispozitiv iar, pe de altă parte, prin raportarea la art. 400 Cod de procedură civilă, cererea este tardiv formulată.
Totodată, instanța de fond a reținut că, prin soluția pronunțată, reclamanta are o situație juridică nefavorabilă, fără a avea o culpă, însă a apreciat că normele imperative de procedură determină în mod necesar pronunțarea unei soluții de respingere a cererii, în baza art.111 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta (ce a fost calificat drept apel la primul termen de judecată față de obiectul litigiului), solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a respins cererea sa în baza dispozițiilor art. 111 Cod de procedură civilă, fără să motiveze pentru care anume raționament aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond, deși a admis că situația este una nefavorabilă, a respins acțiunea sa reținând că nu poate soluționa cauza.
Mai mult decât atât, indiferent de calificarea pe care a dat-o cererii formulate, instanța de fond era obligată să motiveze hotărârea, respectiv soluția de respingere a cererii, inclusiv cu privire la temeiul de drept pe care l-a precizat.
Prin decizia civilă nr.1591/27.11.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins cererea prin care reclamanta a solicitat să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.16 din B,--51,. A,.4, sector 1, deoarece aceasta nu a putut face dovada că prin cererea prin care s-a solicitat să se ia act de tranzacție, ar fi cerut partajarea imobilului arătat mai sus. De altfel, în anul 1989, soții au solicitat o autorizație de înstrăinare în vederea donării dreptului de proprietate către și în această autorizație de înstrăinare cu nr.2265/20.03.1989, există o notă în care se arată că notariatul de Stat al Sectorului 1 B este obligat să verifice legalitatea titlului de proprietate.
A mai reținut Tribunalul că reclamanta nu a făcut dovada nici a regimului juridic al imobilului în litigiu, pentru a se putea vedea dacă donația a fost sau nu finalizată și, eventual, cine este proprietarul apartamentului nr.16 din--51.
În aprecierea Tribunalului, apelanta trebuia să prezinte instanței și cererea de chemare în judecată, deoarece prin sentința civilă nr.1549/18.05.1979 a Judecătoriei Sectorului 8 B și tranzacția consfințită se menționează "imobilul arătat în acțiune va fi atribuit în exclusivă proprietate". Tribunalul a considerat că nu poate deduce faptul că prin tranzacție s-a avut în vedere imobilul nr.16 situat în--51,. A,.4, sector 1, B, întrucât nu s-a făcut această dovadă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Recurenta a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut o apreciere eronată atât a cauzei deduse judecății, cât și asupra probelor administrate. Aceasta deoarece, la fondul cauzei, instanța și-a motivat hotărârea arătând că nu mai există Judecătoria sectorului 8, iar reclamanta nu ar fi făcut dovada faptului că acest imobil a fost supus partajului, deși a depus la dosar adresele către Judecătoria sectorului 1 care deține arhiva veche, iar pârâta a confirmat la interogatoriul luat de instanță, din oficiu, că cele relatate sunt adevărate.
Mai mult decât atât, nu a fost luată în considerare dovada achitării impozitelor și taxelor datorate statului pentru acest imobil care i-a fost atribuit la partaj, fapt care atestă că acest imobil nu a fost înstrăinat.
Recurenta a mai susținut că este de notorietate faptul că în perioada în care a avut loc partajul, o persoană nu putea deține mai multe coproprietăți (1979) acest lucru fiind interzis prin lege, situația în care motivarea instanței de apel, în sensul că putea fi partajat un alt imobil, este greșită.
S-a mai precizat de către recurentă faptul că cei doi moștenitori ai defunctului său soț cunosc împrejurarea că imobilul situat la adresa indicată în petitul acțiunii introductive de instanță, respectiv în B,--51,. A,.16,.4, sector 1 făcut obiectul acțiunii de partaj și că acest imobil i-a fost atribuit în deplină posesie și proprietate, iar aceștia confirmă împrejurarea că au fost plătite de către ea sultele datorate în baza respectivei sentințe civile.
Ca urmare, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate în fond, cât și a deciziei pronunțate în apel, urmând ca pe fond să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În calea de atac a recursului, instanța a încuviințat pentru recurentă proba cu acte, în cadrul acestei probe fiind depusă dovada achitării de către aceasta a impozitului aferent anului 2006.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Recurenta reclamantă a investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea unui drept de proprietate în patrimoniul său asupra imobilului apartament situat în B,--51,. A,. 16,. 4, sect. 1 întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, instanța de apel făcând o analiză a criticilor apelantei prin raportare la acest temei de drept.
Această acțiune a fost formulată ca urmare a faptului că în dispozitivul sentinței civile nr. 1549/18 mai 1979 pronunțată de Judecătoria sector 8 B s-a luat act și s-a consfințit intervenită tranzacția între reclamanta din acest dosar și fostul său soț, în sensul că, în schimbul sultelor la care s-a obligat, reclamantei urma a i se atribui în exclusivă proprietate imobilul arătat în acțiunea de partaj, în legătură cu acest imobil nefiind precizat nici un element de identificare.
Curtea constată, ca și instanța de fond și de apel, faptul că în cuprinsul hotărârii nr. 1549/18 mai 1979 pronunțată de Judecătoria sector 8 B nu a fost precizat nici un element de identificare a imobilului supus partajului.
Mai mult, recurenta reclamantă nu a făcut dovada cuprinsului cererii de partaj asupra căreia s-a pronunțat Judecătoria sector 8 pentru a vedea care a fost imobilul supus partajului.
În mod greșit recurenta reclamantă a susținut că nu s-a avut în vedere faptul că la nivelul anului 1979 o persoană nu putea deține în proprietate decât un imobil. Această susținere, ca de altfel și dovada achitării impozitelor aferente acestui imobil nu pot conduce, prin ele însele, la dovedirea unui drept de proprietate în patrimoniul recurentei reclamante.
Recunoașterea făcută de către moștenitorii defunctului fost soț al recurentei reclamante nu poate înlocui consimțământul exprimat de către acesta la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, partaj care s-a finalizat prin încheierea unei tranzacții de care s-a luat act prin hotărârea susmenționată.
Cum recurenta reclamantă nu a făcut dovada în sensul că fostul său soț, și-a exprimat consimțământul în sensul atribuirii în exclusivă proprietate către reclamanta din acest dosar a imobilului în situat în B,--51,. A,.16, sector 1, Curtea constată că în mod corect instanța de fond și de apel au apreciat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În mod greșit recurenta reclamantă a susținut că hotărârea apelată nu este motivată, întrucât în considerentele deciziei atacate sunt exprimate considerațiile instanței de apel ce i-au format convingerea în sensul respingerii apelului, prin raportarea acesteia la cererea ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea nr. 1549/18 mai 1979 de către Judecătoria sector 8 B, la dispozitivul acestei hotărâri, la autorizația emisă în anul 1989, precum și la faptul că reclamanta nu a făcut dovezi privind situația juridică a imobilului.
Ca urmare, Curtea, apreciind că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă de către tribunal, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.7, 8 și 9 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.1591/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
2 ex/7.07.2009
-----------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
