Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1122/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1135
Ședința publică de la 30.06.2009.
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 282 din 4.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrală din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr-, reclamantul le-a chemat în judecată pe pârâtele Direcția de Muncă și Asistență Socială a Municipiului B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Municipiului B și Asociația Politici din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, în perioada 05.07.1979 - 02.09.1980, respectiv 03.09.1980 - 30.03.1990, nu a putut să își exercite profesia sau meseria, deoarece a fost persecutat și urmărit politic, iar respectivele perioade constituie vechime în muncă.
La termenul din 28 februarie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, sub aspectul cadrului procesual, arătând că înțelege să se judece numai în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 6088 din 08 mai 2008, Judecătoria Sectorului 1 B, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, prin care se solicita instanței să constate faptul că, în perioada 5 iulie 1979 - 2 sept. 1980 și 3 sept. 1980 - 30 martie 1990, reclamantul nu și-a putut exercita profesia sau meseria, deoarece a fost persecutat și urmărit politic și să se constate că respectivele perioade constituie vechime în muncă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Decretul Lege nr. 118/1990, coroborat cu art. 7 din OUG nr. 214/1999.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada întrunirii în cauză a condițiilor prevăzute de art. 9 din Decretul - Lege nr. 118/1990, spre a-i putea fi recunoscută vechimea în muncă, pentru perioadele solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul a declarat recurs, cale de atac calificată de tribunal, în raport de obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat, ca fiind apel, criticând-o, în esență, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei interpretări de către instanță a probelor administrate în cauză și a textelor de lege invocate.
Prin decizia civilă nr. 282A/04.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după reiterarea situației de fapt, recurentul a arătat că îndeplinește condițiile impuse de Decretul - Lege nr. 18/1990 și nr.OUG 214/1999, invocând și decizia Curții Constituționale nr. 270/2006, prin care Curtea constată că scopul nr.OUG 214/1999 a fost acela de a recunoaște meritele celor care, înfruntând regimul comunist, au fost deportați ori au suferit alte consecințe de natură administrativă, măsurile reparatorii fiind înscrise și în Declarația nr. 40/34 din 29 noiembrie 1985 Adunării Generale a cu privire la principiile fundamentale ale justiției pentru victimele crimelor și abuzurilor de putere.
În ședința publică din 23.06.2009, Curtea, ex officio, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, a pus în dezbaterea părților motivul de ordine publică al necompetenței materiale a instanței civile de a soluționa litigiul dedus judecății.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză, prin prisma motivului de ordine publică, invocat, din oficiu, de instanță și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin efectul general al introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în constatarea faptului că, în perioadele 05.07.1979 - 02.09.1980 și 03.09.1980 - 30.03.1990, nu a putut să își exercite profesia sau meseria, deoarece a fost persecutat și urmărit politic și a faptului că aceste perioade pot fi asimilate și constituie vechime în muncă, acestea fiind limitele obiective ale judecării cauzei.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză, rezultă că Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B, Comisia pentru Aplicarea Decretului - Lege nr.118/1990 a pronunțat decizia nr. 1660/15.03.2006, respingând solicitarea petentului de a se stabili calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare și încadrarea sa, în art. 1 din acest act normativ, pentru perioada iunie 1978 - decembrie 1989, în considerarea inexistenței vreunei situații de persecuție din motive politice, în sensul dispozițiilor exprese ale decretului invocat, împotriva acestei decizii putându-se exercita contestație conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin decizia nr. 1715/23.08.2006, Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B, Comisia pentru Aplicarea Decretului - Lege nr. 118/1990 a admis cererea formulată de petentul, acordându-i acestuia toate facilitățile conferite de art. 6 din Decretul - Lege nr. 118/1990, începând cu data de 01.09.2006, Comisia constatând că acesta dovedește, prin decizia nr. 104/02.02.2006, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform nr.OUG 214/1999, dar, deși nu beneficiază de indemnizația din acest act normativ, este îndreptățit la facilitățile prevăzute de art. 6 din Decretul - Lege nr. 118/1990, modificat și republicat, acordându-se și dreptul de contestație împotriva acestei decizii, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Or, verificând obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o contestație împotriva deciziei nr. 1660/15.03.2006 sau a deciziei nr. 1715/23.08.2006, acte administrative emise de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B, Comisia pentru Aplicarea Decretului - Lege nr.118/1990, pentru a putea fi declanșată faza judecătorească a disputei asupra dreptului pretins, în fața unei instanțe de contencios administrativ, singura competentă să soluționeze o asemenea contestație și nici nu sunt incidente, prin analogie, în sfera competenței materiale, dispozițiile art. 7 din nr.OG 105 din 30 august 1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, care se aplică exclusiv persoanelor care au fost persecutate din motive etnice și care reglementau competența materială a instanței de contencios administrativ.
Rămâne, în consecință, de verificat dacă litigiul dedus judecății are semnificația, natura unui litigiu civil sau a unui litigiu de muncă și asigurări sociale, în considerarea faptului că instanța trebuie să-și verifice cu prioritate competența materială de soluționare a unei cauze, competență care are o natură absolută, fiind reglementată de norme imperative, astfel încât necompetența instanței poate fi invocată oricând în cursul judecății, chiar de instanță, din oficiu.
Astfel, Curtea, constatând că există decizia nr. 104/202.02.2006, emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, prin care se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a petentului, prin raportare la art. 6, art. 1 coroborat cu lit. a din nr.OUG 214/1999, astfel încât nu mai poate exista un interes actual în acest sens, apreciază, în majoritate, că atributul de a constata că perioadele 05.07.1979 - 02.09.1980 și 03.09.1980 - 30.03.1990 pot constitui vechime în muncă, în sensul art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990, din cauza faptului pretins de recurent, conform căruia acesta nu a putut să-și exercite profesia sau meseria, deoarece a fost persecutat și urmărit politic - existând deci o relaționare de tipul cauză - efect, cauza reprezentând-o, în opinia recurentului, persecuția de natură politică, iar efectul imposibilitatea exercitării profesiei, cu consecința asimilării perioadelor invocate vechimii în muncă - revine instanței competente să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale, iar nu unei instanțe civile.
În acest sens, fără a specula asupra rezultatului litigiului și a persoanei juridice care are legitimare procesuală pasivă în cauză, Curtea, în majoritate, constatând că este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentul, va casa decizia civilă nr. 282A/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și sentința civilă nr. 6088/08.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și va trimite cauza, spre rejudecare, în fond, Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr. 282A/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează decizia recurată și sentința apelată și trimite cauza, spre rejudecare, în fond, Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./CS
2 ex./16.07.2009
Secția a III-a Civ. -;
Jud.Sectorului 1.- Civ. -
OPINIE SEPARATĂ
în sensul admiterii recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.282A/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, casării deciziei recurate și sentinței apelate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, în fond, Tribunalul București - Secția Contencios Administrativ.
Apreciez că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului București, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate faptul că în perioada 05.07.1979 - 02.09.1980 și, respectiv, 03.09.1980 - 30.03.1990 nu a putut să-și exercite profesia și meseria, fiind persecutat și urmărit politic. Drept consecință, în raport de această pretenție, urmează a se constata faptul că perioadele menționate mai sus constituie vechime în muncă.
Din probele administrate în cauză, astfel cum se reține și în opinia majoritară, rezultă că Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B, Comisia pentru Aplicarea Decretului - Lege nr.118/1990 a pronunțat Decizia nr.1660/15.03.2006, respingând solicitarea petentului de a se stabili calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990, cu modificările ulterioare și încadrarea sa în art.1 din acest act normativ, pentru perioada iunie 1978 - decembrie 1989, în considerarea inexistenței vreunei situații de persecuție din motive politice, în sensul dispozițiilor exprese ale decretului invocat.
Împotriva acestei decizii, a depus contestație petentul, la data de 05.04.2006, iar, prin Decizia nr.1715/23.08.2006, Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B, Comisia pentru Aplicarea Decretului - Lege nr.118/1990 a admis cererea părții, acordându-i însă toate facilitățile conferite de art.6 din Decretul - Lege nr.118/1990, începând cu data de 01.09.2006, Comisia constatând că dovedește, prin Decizia nr.104/02.02.2006, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform nr.OUG214/1999. În decizie, se menționează că petentul nu beneficiază de indemnizația din acest act normativ, fiind însă îndreptățit la facilitățile prevăzute de art.6 din Decretul - Lege nr.118/1990, modificat și republicat. Actul emis, în măsura în care nu răspunde pretențiilor părții solicitante, poate fi atacat, conform legii, prin contestație, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Obiectul cererii de chemare în judecată poate reprezenta o contestație împotriva Deciziei nr.1660/2006, respectiv Deciziei nr.1715/2006, acte administrative emise de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B - Comisia pentru Aplicarea Decretului - Lege nr.118/1990, însă, pentru a se putea declanșa controlul judecătoresc în forma prevăzută de acest act normativ, această chestiune trebuie pusă în discuția părților de instanța competentă. Totuși, consider că reclamantul, prin acțiunea formulată, reiterează solicitarea făcută organului administrativ, de data aceasta în fața instanței de judecată, fără a urma procedura prealabilă instituită de Decretul Lege nr.118/1990.
În aceste condiții, instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere este Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului București, cea care poate pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar nu Secția de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București, întrucât nu a fost sesizată cu soluționarea unui conflict de muncă ori de asigurări sociale.
Chiar dacă s-ar aprecia,in extenso, că prin cererea dedusă judecății, reclamantul a înțeles să conteste cele două decizii emise în baza Decretului - Lege nr.118/1990, acest act normativ stabilește și instanța competentă, conform Legii nr.554/2004.
La adoptarea acestei soluții, s-a avut în vedere împrejurarea că Decretul - Lege nr.118/1990 cuprinde norme pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06.03.1945, printre care, în principal, dreptul la vechime în muncă pentru perioada cât o persoană a fost persecutată politic, în condițiile în care dovedește una din situațiile prevăzute la art.1 din acest decret.
Prin nr.OUG214/1999 se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 06.03.1945 - 14.12.1989. Stabilindu-se această calitate, persoana îndreptățită beneficiază de drepturile recunoscute prin art.7 din ordonanță. Și acest act normativ prevede că persoana interesată, în cazul în care cererea sa este respinsă în mod nejustificat, poate introduce plângere la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
Apreciez, față de considerentele expuse, că cererea reclamantului este formulată în scopul de a beneficia de prevederile actelor normative menționate, în principal de Decretul - Lege nr.118/1990, astfel că instanța civilă nu este competentă să soluționeze o astfel de acțiune, care, în fapt, nu reprezintă nici un litigiu de dreptul muncii, reglementat de actele normative în materie.
Judecător,
Red.
Tehnodact.
23.07.2009
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Ioana Aurora Herold
