Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 114
Ședința publică de la 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Elena
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în sat Neagra, comuna D, județul S împotriva deciziei nr. 542 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat, pentru pârâta recurentă și intervenientul în nume propriu - intimat, care lipsesc, avocat, pentru reclamanta intimată, care lipsește, lipsă fiind și pârâtele intimate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, avocat, pentru reclamanta intimată arată că nu i-au fost comunicate duplicatele actelor de care face vorbire recurenta în motivarea recursului, sens în care solicită amânarea judecării pentru a studia acele înscrisuri, față de faptul că sunt norme procedurale care prevăd expres acest lucru.
Avocat, pentru pârâta recurentă, arată că actele pe care le solicită avocatul reclamantei intimate au fost depuse în dosarul tribunalului, filele 16-23 odată cu concluziile sale, care au fost înmânate personal avocatului care l-a substituit pe domnul avocat la acel termen la tribunal. Actele în discuție nu sunt acte noi, și au fost date mai multe termene pentru studierea acestora. Nu este culpa ei, că nu s-a notat în încheierea de ședință faptul că au fost înmânate actele.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de domnul avocat și constatând recursul în stare de judecată dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta recurentă și intervenientul intimat, cere admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei și a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect și în subsidiar, ca nefondată, invocând dispozițiile art. 304 al.1 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă. Primul motiv invocat este acela că decizia pronunțată de tribunal a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pentru că nu a avut în vedere sentința civilă nr. 657/30.05.2007 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă și irevocabilă, contractul de vânzare - cumpărare nr. 352/12.09.2007 și încheierea de intabulare nr. 5175/13.09.2007. Al doilea motiv de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, este acela că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, aspect invocat și în scris în concluziile depuse cu ocazia pronunțării. C de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile prev. de art. 304 alin. 7 și 8 Cod procedură civilă cuprinde motive contradictorii de natura pricinii iar tribunalul a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura acestuia.
Avocat, pentru reclamanta intimată cere respingerea recursului, ca nefondat, arătând că primul motiv invocat în acest stadiu, este inadmisibil, instanța de apel pronunțându-se în limitele motivelor de apel invocate în primul ciclu de reclamantă; al doilea motiv de recurs invocat în recurs, nu a fost motiv de apel și nu poate fi avut în vedere în acest stadiu. Primele 2 instanțe au stabilit în mod corect și au motivat că au fost edificate construcțiile în numele reclamantei de către recurentă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 19 noiembrie 2002, sub nr. 2030/2002, reclamanta ( căsătorită ) a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței să constate că pârâta a dobândit prin donație de la tatăl său, pârâtul G, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1500 fânaț, identic cu parcela nr. 1 din corpul de proprietate 344, că reclamanta a dobândit prin cumpărare de la dreptul de proprietate pentru același imobil, că reclamanta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției existente pe terenul în suprafață de 1500 și să dispună intabularea succesivă în cartea funciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul Gad obândit prin moștenire de la autorii săi dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1500 teren situat în comuna. Ulterior, prin contractul de donație autentificat sub nr.3109/1996, pârâta a primit acest teren de la tatăl său, iar, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1758/1996, reclamanta a cumpărat terenul de la pârâta și a edificat o casă pe acest teren, cu mijloace materiale proprii.
Prin sentința civilă nr. 1265/16 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Vatra Dorneia fost admisă acțiunea reclamantei, s-a constatat că pârâtul Gad obândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1500 fânaț, identic cu parcela nr. 1 din corpul de proprietate nr. 344 al comunei cadastrale D, învecinat cu G și G s-a constatat că pârâta a dobândit prin donație dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren indicată mai-sus, că reclamanta, la rândul ei, a dobândit prin cumpărare de la pârâta dreptul de proprietate asupra terenului de 1500, mai-sus menționat, s-a constatat că reclamanta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra unei case de vacanță amplasată pe terenul de 1500, și s-a dispus intabularea succesivă într-o carte funciară nedefinitivă a dreptului de proprietate pentru teren și clădire.
În considerentele hotărârii s-a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată, în raport de actele autentice depuse la dosar, coroborate cu proba testimonială.
S-a mai reținut că atât terenul cât și casa de vacanță au caracterul de bunuri comune, fiind dobândite de reclamantă în timpul căsătoriei cu fostul soț, însă acesta din urmă nu a fost chemat în judecată, iar cererea sa de intervenție în interes propriu nu fost primită deoarece lipsea procura avocatului pentru dosarul nr. 2030/2002, astfel că prezenta hotărâre nu îi este opozabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta care a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că pârâta - apelantă împreună cu soțul ei au convenit la sfârșitul anului 1996 să vândă casa de vacanță reclamantei și soțului acesteia, dată la care imobilul era deja edificat și racordat la rețeaua electrică și, întrucât relațiile dintre părți era de încredere reciprocă, nu s-a făcut nici o convenție scrisă. Reclamanta și soțul acesteia au achitat prețul în rate, prima fiind plătită la sfârșitul anului 1996, iar ultima de în luna octombrie 2002, astfel că această casă aparține ambilor soți și nu doar reclamantei. Apelanta a invocat că în mod nelegal cererea de intervenție în interes propriu a numitului nu a fost primită de instanță, că probele administrate în cauză au fost interpretate eronat de instanța de fond și că ei nu s- dat posibilitatea să propună probe.
Prin decizia nr.699/4 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceavaa fost admis apelul pârâtei, anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
S-a reținut în considerente că instanța de fond avea obligația citării petentului în vederea clarificării naturii juridice a cererii formulate de acesta, întrucât în apel cererea de intervenție în interes propriu nu poate fi primită fără acordul părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat faptul că apelul fundamentat de pârâtă pe refuzul primirii unei cereri de intervenție formulată de un terț trebuia respins pe excepția lipsei de interes, întrucât pârâta nu justifică un interes juridic, direct și personal, nefiind titulara cererii de intervenție în interes propriu.
Prin decizia nr. 1936/4 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA, a fost admis recursul reclamantei, casată decizia nr. 699/4 iulie 2006 a Tribunalului Suceava și trimisă cauza la Tribunalul Suceava pentru rejudecarea apelului. S-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 297 al.1 Cod procedură civilă pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de fond nu a fost investită cu soluționarea unei cereri de intervenție asupra căreia să nu se fi pronunțat.
Prin decizia nr. 50/20 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceavaa fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de și a fost respins ca nefondat apelul pârâtei.
În considerente, s-a reținut că intervenția în interes propriu formulată în fața instanței de apel este inadmisibilă în lipsa acordului reclamantei - intimate, iar în apelul său, pârâta nu a indicat pretenții proprii ci a făcut doar referire la natura juridică de bunuri comune a imobilelor din speță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta apelantă care a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantei întrucât ea a edificat, împreună cu soțul său casa de vacanță.
Prin decizia civilă nr. 285 /12 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVAs -a admis recursul pârâtei și s-a casat decizia atacată cu trimitere spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a reținut că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au verificat în ce condiții și cine a edificat casa de vacanță și dacă la data întocmirii contractului de vânzare - cumpărare nr. 1758/1997 recurenta era sau nu căsătorită, sub aspectul validității cererii de constatare a cumpărării terenului de 1500
Prin decizia civilă nr.542 din 13 decembrie 2007, în rejudecare, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că pârâta a recunoscut la interogatoriu( 28 dosar 2030/2002) că ea și soțul său s-au înțeles cu familia să le construiască o căsuță de vacanță pe terenul de 1500 p, fiind stabilit și un preț de 25.000 mărci în anul 1996, înainte de a fi demarate lucrările la cabană, astfel încât mărturisirea sa simplă nu mai poate fi revocată, în condițiile în care pârâta nu invocat eroarea de fapt.
Prima instanță a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului și nu că ar fi singura proprietară a acestuia, astfel că dispozitivul sentinței atacate nu este în contradictoriu cu considerentele prin care se apreciază că bunurile au caracterul de bunuri comune.
În ceea ce privește motivul de apel fundamentat de pârâtă pe refuzul primirii unei cereri de intervenție formulate de un terț, tribunalul a apreciat că pârâta nu justifică nici un interes, nefiind titulara cererii de intervenție în interes propriu.
Instanța a apreciat ca nerelevant faptul dacă apelanta era sau nu căsătorită la data vânzării-cumpărării terenului, fiind vorba despre un bun propriu, primit ca donație de la tatăl său.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, pârâta.
În considerentele recursului a arătat următoarele:
- hotărârea criticată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, prin sentința civilă nr. 657/30.05.2007 a Judecătoriei Vatra Dornei,
rămasă definitivă și irevocabilă, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 352/12 septembrie 2007 la Biroul Notarului Public și prin încheierea de intabulare nr. 5175/13 septembrie 2007, acte aflate la dosar în apel, s-a făcut dovada că proprietarii tabulari ai imobilelor în litigiu sunt soții și, acțiunea rămânând fără obiect.
- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, hotărârea fiind criticabilă în raport de prevederile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Din acțiunea formulată lipsește tocmai primul capăt de cerere de care depind toate celelalte, și anume C prin care să se constate că G dobândit terenul prin uzucapiune iar motivele din acțiune nu pot fi considerate ca fiind un capăt de cerere.
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind întrunit în cauză art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă. Astfel, deși nu s-a cerut decât constatarea că reclamanta a dobândit prin cumpărare terenul, instanța a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic.
- hotărârea cuprinde motive contradictorii iar instanța interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura acestuia, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă.
Instanța a atribuit pârâților calitatea de antreprenori și nu de constructori, în baza unei convenții verbale și fără a proba în vreun fel acest aspect.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, în conformitate cu art. 304 pct.6,7,8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea reține că actele depuse de recurentă în dovedirea situației invocate, respectiv a rămânerii fără obiect acțiunii reclamantei relevă o situație juridică a imobilelor în litigiu stabilită jurisdicțional și convențional ulterior încheierii celor două convenții( scrisă cu privire la terenul de 1500 și verbală cu privire la casa de vacanță ) dintre reclamantă și recurentă. În aceste condiții, pretenția reclamantei nu poate fi lipsită de eficiență datorită acțiunii recurentei ce a înțeles să încheie acte juridice cu privire la aceleași bunuri cu alte persoane, instanțele pronunțându-se în limitele investirii lor, respectiv a clarificării raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâtă.
Nici următoarele două argumente raportate la art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nu sunt viabile.
Astfel, susținerile recurentei privind acordarea " extra petita" și " plus petita" în cauză nu pot fi avute în vedere de către C în condițiile în care instanța de fond admis acțiunea completată de către reclamantă prin memoriul depus la fila 20 dosar 2030/2002. Prin acest înscris depus de reclamantă înainte de penultimul termen de judecată de la fond, se solicită tocmai constatarea dobândirii de către tatăl pârâtei a terenului în litigiu prin moștenire.
În dispozitivul sentinței nu s-a făcut mențiunea că această hotărâre ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare cu privire la teren, între pârâtă și reclamantă, o astfel de mențiune fiind inutilă atât timp cât acestea au încheiat contractul de vânzare - cumpărare asupra terenului în formă autentică( 3 dosar 2030/2002).
Nici ultimele două motive de recurs invocate, întemeiate pe art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, nu sunt fondate.
Din conținutul deciziei atacate nu se regăsesc, motive contradictorii ori străine de natura pricinii, instanța apreciind ca fiind întemeiate și dovedite pretențiile reclamantei privind calitatea acesteia de proprietară a construcției edificate, făcând trimitere la mărturisirea pârâtei, coroborată cu celelalte probe administrate la dosar. Instanța, nu a schimbat natura juridică a actului dedus judecății, stabilind doar ceea ce s-a cerut, și anume, titularul dreptului de proprietate asupra construcției, dobândită prin edificare.
Din analiza tuturor probelor administrate în cauză rezultă că pârâta a avut doar calitatea de antreprenor și nu de proprietar al construcției, astfel cum a susținut la un moment dat.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta domiciliată în sat Neagra, comuna D, județul S împotriva deciziei nr. 542 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
.
Ex. 2/31.03.2008
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana Elena, Timofte Cristina
