Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 114
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 496 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2907 din 29 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurenții reclamanți, pe rând având cuvântul, învederează că renunță la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- și solicită să se ia act de acest lucru.
Instanța procedează la luarea unei declarații recurenților reclamanți privind renunțarea la judecata acțiunii, declarație ce se află atașată la dosarul cauzei, după care a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2907 din data de 29.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul -, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții si împotriva pârâtei Primăria Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanților li s - a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5700 mp, teren situat în intravilanul municipiului C,-.
Urmând procedura Legii fondului funciar nr.18/1991 - modificată, reclamanților li s-a eliberat titlu de proprietate nr.2419-48370 /05.09.2001.
Diferența de teren pentru care nu au urmat procedura speciala prevăzută de legea fondului funciar, reclamanții pretind ca au folosit-o cu destinația de grădină cultivate cu legume și cereale, teren pe care l-au dobândit de la.
Instanța reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art.645, art.1837, art.1846-1847 Cod civil.
Instanța a reținut că aceștia nu au făcut dovada începutului posesiei, data de la care au posedat si nici raportul dintre ei si posesorul anterior.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel reclamanții și, arătând că hotărârea pronunțată de prima instanță se bazează pe o greșită interpretare a probelor, în condițiile în care s-a făcut dovada celor susținute prin cererea introductivă, respectiv posesia mai mare de 30 de ani și utilă, exercitată neîntrerupt și cu bună credință, suportând sarcinile imobilului ( taxe, impozite ).
Prin decizia civilă nr. 496/10 oct. 2008 Tribunalul Dolja respins apelul formulat de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 2907 din data de 29.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul -, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanților li s-a reconstituit, conform Legilor Fondului Funciar, dreptul de proprietate asupra unei fâșii de teren intravilan din C,-, în suprafață de 5700. (700 + 5000 ), conform titlului de proprietate nr. 2419-48379/2001 (fila 17 dosar fond ).
Chiar dacă în acest titlu s-au strecurat anumite erori în privința vecinătăților din partea de nord și vest, suprafața de 5700. a fost identificată fără dubiu atât în raportul de expertiză (fila 44) cât și în planul de amplasament și delimitare întocmit de SRL (fila 15 dosar fond), ambele nefiind contestate de reclamanți.
Terenul în litigiu, cu privire la care reclamanții au solicitat a li se constata dreptul de proprietate în temeiul uzucapiunii, este situat de-a latul terenului reclamanților - din titlul de proprietate și al altor două proprietăți vecine ( și ), având o suprafață de 973, iar ca vecini, la pe și la vest pe G.
Nici unul dintre vecinii terenului nu au fost propuși ca martori în cauză pentru dovedirea posesiei continue și neîntrerupte, ci numita care probabil este vecină mai îndepărtată și care este în eroare cu privire la suprafața în litigiu, arătând că aceasta este de aproximativ 1 ha.
Martora a declarat că toți locuitorii din zonă au primit în continuarea gospodăriei lor suprafață de teren cu destinația de grădină.
de grădină a terenului în litigiu a fost confirmată și de martora.
În cuprinsul acțiunii introductive reclamanții au arătat că au primit terenul în litigiu în suprafață de 973 în anul 1951, de la CAP, ca loc de grădină.
În perioada cooperativizării, singura posibilitate de atribuire a terenurilor de către CAP (cu excepția vânzării) era aceea de atribuite în folosință a loturilor de grădină, așa numitele " loturi în folosință".
Astfel, CAP-ul atribuia anumite loturi de grădini, spre folosință, de obicei în continuarea gospodăriilor, cu obligația menținerii destinației lotului.
În atare situație, reclamanții au avut doar calitatea de locatari, sau uzufructuari în temeiul actului juridic încheiat cu fostul CAP.
Potrivit art. 1853 cod civil "actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de depozitari, locatari, uzufructuari, etc., nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este și posesiunea ce am exercita asupra unui lucru la altuia prin simpla îngăduința a proprietarului său".
Art.1855 Cod Civil instituie prezumția legală potrivit căreia, ori de câte ori o persoană început a deține un lucru, nu ca posesor, ci ca detentor precar, se presupune că a continuat să rămână detentor precar, până se va face dovada contrară, dovadă pe care reclamanții nu au făcut-
Această dovadă presupunea probarea că la un moment dat reclamanții au făcut acte de negare a dreptului pârâtului, de intervertire a precarității în posesie.
Referitor la susținerea potrivit căreia apelanții reclamanți au suportat taxele și impozitele, s-a constatat că este nedovedită. Din chitanța depusă la fila 16 dosar fond nu rezultă întinderea suprafeței pentru care plătesc astfel de taxe.
Potrivit certificatului de atestare fiscală nr.91912/2008 depus în apel, reclamanții figurează ca plătitori de taxe și impozite doar pentru suprafața de 700 ( 96 ocupați de clădiri și 604 neocupați ), deși au în titlu de proprietate 5700.
Prin urmare, s-a concluzionat în această privință că nu se plătesc taxele nici măcar pentru întreaga suprafață de teren pe care sunt proprietari conform Titlului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs în termen, motivat și timbrat, apelanții reclamanți - criticând decizia prin care s-a respins apelul, pentru nelegalitate.
Critica se referă în esență la interpretarea și aplicarea greșită în speță a dispozițiilor legale prev. de art. 1847 Cod civil, cu privire la uzucapiune - ca mod originar de dobândire a proprietății, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra bunului într-un interval de timp determinat.
S-a depus taxa judiciară de timbru corespunzătoare.
La termenul de astăzi recurenții reclamanți personal au învederat instanței că renunță la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- și au solicitat să se ia act de voința astfel exprimată.
Instanța a procedat la luarea unei declarații recurenților reclamanți privind renunțarea la judecata acțiunii, declarație ce s-a atașat la dosarul cauzei, după care a reținut cauza spre soluționare.
Potrivit disp. art. 246 alin. 1, alin. 2 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
De asemenea, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, în conformitate cu prevederile art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă.
Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți, potrivit art. 246 alin. 4 Cod procedură civilă.
Instituția renunțării la judecată și a renunțării la drept este reglementată în Titlul III- Procedura înaintea primei instanțe, Capitolul III - Judecata, Secțiunea V din Cod procedură civilă, iar potrivit art. 316 Cod procedură civilă, raportat la art. 298 Cod procedură civilă, dispozițiile de procedură privind judecata în apel, respectiv în primă instanță, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol (Titlul V, Capitolul I).
Or, renunțarea la judecarea unei cereri așa cum este reglementată prin dispozițiile legale cuprinse în art. 246 Cod procedură civilă nu sunt potrivnice celor cuprinse în art. 299 - 316 Cod procedură civilă, astfel că acestea se aplică și în instanța de recurs.
Întrucât renunțarea la judecată nu privește cererea de recurs, ci însăși acțiunea, privitor la care a avut loc dezbaterea pe fond, se apreciază că învoirea celeilalte părți este dată având în vedere conduita procesuală a pârâtei, care deși permanent citată în toate etapele procesuale nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la nici un termen, pentru a invoca în apărarea sa anumite împrejurări de fapt sau de drept, ori excepții.
În aceiași ordine de idei, întrucât renunțarea la judecata s-a făcut după comunicarea cererii de recurs, instanța verificând, constată că intimata legal citată pentru termenul de astăzi, nu a solicitat obligarea titularului cererii la cheltuieli de judecată.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere poziția exprimată fără echivoc recurenților - din care rezultă cu claritate conținutul și sensul pe care au înțeles să-l dea solicitării lor printr-o exprimare liberă a voinței și că instanța este ținută să se pronunțe și să dea o rezolvare firească, adecvată intenției reale a titularilor cererii - acestea fiind limitele investirii, precum și în lipsa unei opoziții din partea intimatei pârâte, în baza art. 312 alin. 1 teza, alin. 2 teza I Cod procedură civilă, raportat la art. 296 și 246 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față, va modifica în totalitate ambele hotărâri și va lua act că reclamanții renunță la judecata acțiunii având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, promovată în Dosar - al Judecătoriei Craiova.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 496 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2907 din 29 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Modifică decizia susmenționată și sentința nr. 2907/29 febr. 2008pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în sensul că se ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/04.03.2009
Tehn.red.
,
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
