Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(499/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1149
Ședința publică de la 02.07.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1705 din 01.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 18.06.2009, la data de 25.06.2009, apoi la data 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin decizia civilă nr. 1705 A din 01 noiembrie 2006, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimaților - pârâți și; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 2186 din 12 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 10645/2003, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, a luat act că intimații - pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr. 3123/2003, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții și, solicitând instanței să se constate că este unicul moștenitor al defunctei, decedată la data de 06 martie 2003, potrivit testamentului nr. 577 din 04 martie 2003, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în B str. -. - nr. 5 sector 5, prin uzucapiunea de 30 de ani.
Prin încheierea de ședință de la data de 14 octombrie 2003, dată în dosarul nr. 3123/2003 al Judecătoriei Sector 5 B, instanța a disjuns cererile de intervenție formulate în acea cauză de intervenienții și, formându-se dosarul nr. 10645/2003, în care numiții și au calitatea de reclamanți, iar de pârât.
Prin cererea formulată și disjunsă, astfel cum s-a arătat, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul să se constate că reclamanta este dobânditoarea imobilului situat în B str. -. - nr. 5, printr-un act de vânzare - cumpărare.
În motivare a cererii, reclamanta a arătat ca defuncta a fost în fapt mama sa, care a crescut-o de la vârsta de un an, respectiv de la data căsătoriei defunctei cu reclamantul, tatăl reclamantei, în 1965. Reclamanta a mai arătat că în anul 1971 părinții săi, reclamantul și defuncta au cumpărat de la numiții un imobil în suprafață de 320 mp. din care 50 mp. construcție, iar în anul 1985 au divorțat. În anul 1994, reclamanta a încheiat cu un înscris sub semnătură privată denumit "chitanță", prin care i-a vândut imobilul în cauză, urmând a intra în posesia lui după decesul vânzătoarei. Reclamanta a mai învederat că pârâtul a fost chiriaș în imobilul menționat, că i-a ascuns decesul mamei sale, iar în momentul în care reclamanta a vrut să intre în posesia imobilului a pretins că este proprietar în baza testamentului. Reclamanta a mai susținut că defuncta nu avea discernământul păstrat când i s-a luat consimțământul pentru testament.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 942, 969, 970 și 977 Cod civil.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra cotei de din imobilul în cauză, arătând că a fost căsătorit cu defuncta până în anul 1985, când au divorțat, că în timpul căsătoriei au dobândit imobilul prin cumpărare de la numiții, iar la divorț s-a atribuit defunctei folosința locuinței, constatându-se dreptul de creanță al soților asupra sumei de 21.374 lei și nu dreptul de proprietate asupra terenului. A mai precizat reclamantul că a fost de acord cu vânzarea efectuată de fosta soție în favoarea fiicei sale, dar în ceea ce privește testamentul nu.
În ședința publică din data de 11 noiembrie 2003 reclamanții au precizat oral valoarea terenului la suma de 150.000.000 lei/rol.
În ședința publică din data de 15 iunie 2004 reclamanții și-au precizat cadrul procesual arătând că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârâți a numiților și. Reclamanții au formulat cerere precizatoare, arătând că solicită, în contradictoriu cu numiții și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul în cauză, calitatea de cumpărători având-o reclamantul și, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare între și reclamanta privind terenul în suprafață de 217 mp. suprafață construită 50 mp. situat în str. - - (fostă -. -) nr. 5,
Au mai susținut reclamanții că nu cunosc dacă defuncta a avut moștenitori, și că solicită, în contradictoriu cu pârâtul anularea testamentului nr. 574/2003 al defunctei.
Prin sentința civila nr. 2186 din 12 aprilie 2005, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins acțiunea ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a intimaților - pârâți, instanța a constatat că aceasta nu este întemeiata având în vedere relațiile depuse la dosar de către Direcția Generală Publică de Evidența Persoanelor Sector 1 B, cât și faptul că nu s-au depus acte de stare civilă privitoare la decesul acestora.
În ceea ce privește fondul apelului formulat, tribunalul a constatat că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, pentru a fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare este necesară atât îndeplinirea condiției de plată a prețului, cât și dovedirea calității de proprietar al vânzătorului, acesta neputând transfera cumpărătorilor mai multe drepturi decât aveau ei înșiși, această dovadă făcându-se cu titlu autentic de proprietate și nu pe baza unor prezumții care pleacă de la faptul ca vânzătorul era proprietar și al loturilor învecinate. Cu alte cuvinte partea trebuia să depună respectivul înscris, și totodată să dovedească identitatea dintre imobilul trecut în titlu și imobilul în litigiu.
Pe de altă parte, faptul că persoanele care au dobândit imobilul au fost înscrise la rolul fiscal ca plătitori de impozite și s-au comportat ca adevărați proprietari, nu echivalează cu dovedirea calității de proprietar, aceasta putând fi făcuta, așa cum s-a reținut, doar cu titlul autentic.
De asemenea, tribunalul a reținut că nici criticile privind modul de soluționare al capătului de cerere referitor la nulitatea testamentului nu sunt întemeiate, cererea de încuviințare a probei cu expertiza grafologică fiind respinsă și de tribunal prin încheierea din 01 februarie 2006. În acest sens este de reținut că testamentul care se solicită a fi anulat este autentificat de un notar public, iar constatările notarului cu privire la identificarea persoanei care a semnat testamentul sunt constatări personale ale acestuia și care nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
Rolul activ al judecătorului de a stabili prin toate mijloacele situația de fapt este limitata asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecații, instanța fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost învestită, astfel cum au fost formulate, iar respingerea unui probe nu poate fi considerată că o încălcare a principiului rolului activ. O altă interpretare ar conduce la ideea că într-o cauză în care se solicită anularea unui act, instanța să trebuiască să administreze probe cu privire la toate cazurile care ar atrage anularea, chiar și cu privire la cele neinvocate de părți. Este de observat că susținerile apelanților - reclamanți sunt contradictorii în ceea ce priește motivele de desființare a testamentului, deoarece dacă defuncta nu a semnat testamentul, așa cum se susține, nu se mai poate pune problema vicierii consimțământului datorită bolilor de care suferea, lipsa semnăturii acesteia echivalând cu lipsa exprimării consimțământului.
Pe de alta parte, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că prin probele administrate nu s-a făcut dovada lipsei discernământului în momentul semnării actului.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat și a luat act ca intimații - pârâți nu au solicit cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și.
În esență au motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pt. 9 Cod de procedură civilă greșit instanța de apel a reținut că, capătul de cerere privind nulitatea testamentului este neîntemeiată (fiind autentificat de notarul public) și trebuie combătut prin procedura înscrierii în fals. Or, atât instanța de fond cât și cea de apel trebuia să stabilească condițiile de valabilitate de a contracta) fiind aplicabilă o lege specială anume Legea nr. 36/1995 a Notarilor Publici. De asemenea și capătul de cerere prin care au solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, a reținut o lată situație decât cea reală, iar autorii lor nu puteau transmite mai multe drepturi decât aveau (filele 2 - 5 dosar recurs).
Recursul este nefondat.
Analizând motivele de recurs formulate înscris cât și decizia recurată se constată că motivul de nelegalitate invocat nu este întemeiat.
Recursul (cale extraordinară de atac de reformare) se referă la dispozițiile art. 304 cpt. 1 - 9 Cod de procedură civilă de strictă interpretare.
Or, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze.
Prima lipsa de temei legal (nu nemotivarea deciziei care constituie motiv de recurs prevăzut de art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă) și care se referă al faptul că din modul în care este redactată decizia nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Or, această ipoteză nu este invocată în scris și nici nu se regăsește în considerentele deciziei.
Cea de-a doua ipoteză se referă al faptul dacă s-a aplicat o normă generală nesocotind norma specială, dacă s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță, sau dacă s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzătoare situației de fapt.
Cu excepția faptului că se invocă neaplicarea normei speciale (Legea nr. 36/1995 a Notarilor Publici) celelalte prevederi de nelegalitate din art. 304 pct. 9, ipoteza a doua nu este susțină de motivele de recurs și nici nu se regăsește ca lipsuri, care să conducă la nelegalitatea deciziei.
Referitor la Legea nr. 36/1995 (lege specială în opinia recurenților) nu poate fi reținută, deoarece caracterul său în raport de materia succesorală a dreptului civil român, nu este specială.
Aceasta deoarece, se referă al o procedură necontencioasă dintre succesori, iar dacă apar neînțelegeri (devenind litigioase și contradictorii cererile) părțile sunt îndrumate la instanță.
Cu alte cuvinte Legea nr. 36/1995 cu procedura ei se referă la o soluție grațioasă, pe când procesul civil succesoral are un caracter contradictoriu și contencios.
Dar și așa fiind, nu se poate reține că se impunea aplicarea acesteia (dacă se făcea aplicarea Legii nr. 36/1995) nu se mai ajungea la un proces în fața instanței, critica recurenților vizând de fapt aspecte de netemeinicie, nu de nelegalitate, legate de probatorii, eventual de utilizare (în cazul în care solicitau) a procedurii înscrierii în fals.
Or, nefiind nici-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă motivele de recurs nu pot fi primite.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Vazând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1705 din 01 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr- (în format vechi 2948/2005), în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./16.07.2009
-4.-;
Jud.5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
