Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 116/

Ședința publică din 09 martie 2009

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele reclamante, domiciliată în C,- și, domiciliată în Sibiu,-,.31, județul Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 473, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 30 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în C, Portul, nr.8, -M7,.1,.4, EO-, cu sediul în C,-, -,.B,.67 și intimata intervenientă, domiciliată în C,-, -.B,.67, având ca obiectacțiune în constatare.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, iar pentru intimata pârâtă EO- și intimata intervenientă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:

Avocat depune la dosar note de concluzii pentru intimata pârâtă EO- și chitanța seria - nr. - din 23.01.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 833 lei.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurentelor reclamante, având cuvântul, face un scurt istoric al speței.

Critică hotărârea recurată pentru motive care se circumscriu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la instituții clasice de drept, respectiv: conținutul obligațiilor părților; acte și simple și acte afectate de modalități, cât și termenul suspensiv și extinctiv.

Arată că, în opinia sa, ambele instanțe au creat confuzie cu privire la aceste aspecte teoretice, excluzând că executarea unor obligații contractuale ar fi posibilă, prin voința părților, într-un interval de timp.

Învederează că, obligațiile fiecărei părți trebuiau îndeplinite până la termenul convenit, deoarece, în timp, obligațiile acestora erau limitate la dată certă. Obligațiile părților, prin voința lor, pe care instanța o încalcă, trebuiau executate înăuntrul unui termen, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Instanța avea datoria doar de a verifica dacă termenul s-a împlinit sau nu. Ori, nu a făcut această analiză, deoarece a plecat de la premisa juridică total falsă, că actul dintre părți nu este afectat de un termen extinctiv.

Se mai referă la art. 304 pct.9, raportat la art. 129, art. 969 Cod civil. Arată că acțiunea a vizat două raporturi juridice: unul cu pârâții, altui cu pârâta EO

Prin întâmpinare, EO a solicitat "Admiterea acțiunii în privința constatării că a încetat efectele antecontractului de vânzare-cumpărare perfectat între subscrisa EO ".

Se menționează aceeași poziție procesuală și în cuprinsul sentinței - pag. 3. În ciuda acestei poziții procesuale, de care era obligată să țină seama, instanța respinge acțiunea și față de pârâta EO

Cu privire la acest aspect instanța de apel apreciază că acordul pârâtei nu este suficient, deși, în mod evident, instanța nu poate să încalce acordul părților cu privire la înțelegerea lor - constatarea că antecontractul a ajuns la termen și recunoașterea beneficiarului promisiunii că voința or a fost limitată în timp.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat și reformarea celor două hotărâri, în sensul admiterii acțiunii; cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs, reprezentând onorariu de avocat și timbraj.

Apărătorul intimatei pârâte EO- și a intimatei interveniente, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefundat a recursului formulat de recurentele reclamante și; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.

Consideră că recurentele reclamante au promovat acțiunea de fond vizând constatarea încetării celor două antecontracte de vânzare-cumpărare, ca un mijloc de apărare împotriva acțiunii numitei prin care aceasta urmărea pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, bazat pe înlănțuirea antecontractelor încheiate între intimatele reclamante și, respectiv între și.

În privința considerațiunilor pe fond, cu referire la clauzele antecontractelor, învederează că, în mod temeinic și legal instanța de apel a reținut faptul că aceste termene nu au un caracter extinctiv, nu marchează încetarea convenției propriu-zise, a valabilității acestora, ci momentul scadenței executării obligațiilor reciproce asumate de părți. De asemenea, acele date reprezintă momentul de la care, în cazul neexecutării unei obligații, creditorul acesteia are dreptul de a impune debitorului său executarea, prin intermediul unei acțiuni judecătorești.

În privința antecontractului cu EO - nu s-a acordat nici o sumă cu titlu de avans și nu s-au convenit sancțiuni. EO nu antamat nici un demers pentru o eventuală valorificare a dreptului său de creanță, decurgând din acel act. Și în acest caz termenul de trei ani s-a scurs.

Arată că tocmai recurentele reclamante denaturează înțelesul termenilor și a termenelor din cele două convenții.

Solicită instanței să aibă în vedere și notele scrise depuse astăzi la dosar, pe larg dezvoltate.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și și EO-, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâtul la data de 23 februarie 2005, precum și actele adiționale din data de 31 martie 2005 și 01 aprilie 2005 au încetat la data de 23 mai 2005, să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01 august 2005 între reclamanți și pârâta EO- a încetat la data de 30 august 2005, precum și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței că la data de 23 februarie 2005 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între și - promitenți vânzători și, beneficiar cumpărător, cu privire la vânzarea imobilului din C,- la prețul de 87.000 lei Euro.

S-a plătit un avans de 25.000 euro în termen de zece zile de la încheierea antecontractului, restul de 62.000 euro urmând a fi plătit la data autentificării actului, fixându-se termenul limită la data de 31 martie 2005.

Părțile au căzut de acord ca, în cazul în care nu va mai cumpăra în nume propriu, să indice în termenul stipulat - 31 martie 2005 - o terță persoană care să cumpere în locul său și se obligă să renunțe la suma achitată cu titlu de avans. acestei obligații atrage plata de daune interese de 30.000.

La data de 04 martie 2005, prin act autentic, și au încheiat cu un antecontract de vânzare-cumpărare pentru același imobil situat în-. Cu această ocazie s-a plătit un avans de 40.000 euro la data de 04 martie 2005, iar prețul de 60.000 din prețul convenit urma să se achite în termen de două luni și J, termen în care promitenții cumpărători vor dobândi dreptul de proprietate.

În caz de nerespectare a convenției de către acesta va restitui dublul sumei primite ca avans, iar dacă beneficiara nu va respecta contractul, va pierde avansul de 40.000 euro.

La data de 03 martie 2005, cele două reclamante au primit de la și avansul de 25.000 euro, iar la data de 31 martie 2005 am convenit prin act adițional autentificat sub nr. 783 să prelungească termenul pentru cumpărarea imobilului până la data de 01 aprilie 2005, dată la care s-a încheiat un nou act adițional autentificat sub nr. 790, fixându-se un nou termen până la 23 mai 2005.

La data de 04 mai 2005 comunică lui și, faptul că, această convenție intervenită între părți este desființată, iar la data de 01 august 2005 reclamantele au încheiat un antecontract cu EO- cu termen la 30 august 2005.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 14810 din 23 noiembrie 2007 a respins acțiunea ca nefondată.

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de.

Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că cele două antecontracte îndeplinesc cerințele legale și dau naștere la obligația reclamanților, în calitate de promitenți vânzători la perfectarea actelor de vânzare-cumpărare la termenul fixat.

Nerespectarea termenului prevăzut pentru perfectarea actului în forma finală, nu determină încetarea convenției, cum în mod neîntemeiat pretind reclamanții, ci determină posibilitatea celeilalte părți, care și-a executat obligațiile contractuale de a solicita executarea silită a obligațiilor asumate de promitentul vânzător ce nu a înțeles să execute de bună voie obligația sa.

Referitor la cererea de intervenție, instanța de fond a reținut că, prin aceasta se urmărește valorificarea unor pretenții similare cu cele ale reclamanților, ce urmăresc stingerea unei convenții încheiate cu societatea al cărui administrator este intervenienta, fără a se solicita aplicarea unei sancțiuni de drept - nulitate sau rezoluțiunea - situație în care această cerere este neîntemeiată.

Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 473 din 30 septembrie 2008 a respins ca nefondată excepția lipsei de interes în formularea apelului, invocată de intimata pârâtă EO- și intimata-intervenientă în nume propriu.

S-a respins ca nefundat apelul formulat de și împotriva sentinței civile nr. 14810/2007 a Judecătoriei Constanța, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs și, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivele de recurs recurentele susțin o adevărată teorie a conținutului obligațiilor părților, a termenului suspensiv și extinctiv a promisiunii de vânzare-cumpărare.

Se mai arată că în hotărârea instanței de fond se fac confuzii cu privire la analizarea culpei părților în neexecutarea obligațiilor contractuale. În realitate, trebuia analizat termenul, respectiv la ce moment trebuiau executate obligațiile.

În decizia Tribunalului Constanța se confundă termenul suspensiv cu cel extinctiv. Obligațiile părților prin voința lor pe care instanța o încalcă, trebuiau executate înăuntrul unui termen, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Obligația de a vinde un anumit bun, la un anume preț, către o persoană concretă subzistă doar în perioada convenită între părți, odată încheiată această perioadă, prin ajungerea la termen, obligațiile părților încetează, deoarece așa au convenit ele, aplicând principiul general al liberalității de a contracta.

Instanța, în mod greșit a respins acțiunea față de EO-, întrucât nu poate să încalce acordul părților cu privire la înțelegerea lor (const.că, contractul a ajuns la termen și recunoașterea beneficiarului promisiunii că voința lor a fost limitată în timp.)

Examinând criticile formulate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Cele două recurente au formulat acțiunea prin care solicită ca antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamante și pârâtul la data de 23 februarie 2005, precum și actele adiționale din data de 31 martie 2005 și 01 aprilie 2005 au încetat la data de 23 mai 2005, iar antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01 august 2005 între reclamante și pârâta EO- a încetat la data de 30 august 2005.

Instanțele de apel au apreciat în mod corect netemeinicia demersului judiciar al reclamantelor. Fiind vorba despre o promisiune de vânzare-cumpărare, aceasta a dat naștere unor obligații în sarcina părților de a vinde și de a cumpăra în viitor bunul imobil ce face obiectul antecontractelor în condițiile și la prețul stabilit.

În privința termenelor, instanțele au dat o calificare corectă acestora, însă obiectul acțiunii nu a fost schimbat.

Termenele stipulate de părți în antecontractul al căror conținut este foarte clar, nu marchează decât momentele la care obligațiile de a face asumate de părți devin susceptibile de executare și în nici un caz momentele la care ar urma să își înceteze efectele convențiile ce includ promisiunile de vânzare-cumpărare.

De asemenea, în mod corect s-a reținut faptul că, interpretarea în legătură cu termenele, dată de reclamante, ar fi fost posibilă, dacă antecontractele în discuție cuprindeau mențiunea expresă a încetării efectelor lor la împlinirea respectivelor termene. Însă, în cauza de față, părțile au prevăzut în mod clar că la termenele stabilite urmează să se achite prețul și să se încheie actele de vânzare-cumpărare autentică. Însă, părțile au prevăzut în mod expres că după împlinirea termenelor contractuale nu vor mai produce nici un fel de efect.

Acordul intimatei pârâte EO-, în sensul admiterii acțiunii în privința antecontractului în care a fost parte, nu este suficient pentru ca pretențiile reclamantelor să fie considerate legitime.

Față de aceste considerente, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentele reclamante, domiciliată în C,- și, domiciliată în Sibiu,-,.31, județul Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 473, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 30 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în C, Portul, nr.8, -M7,.1,.4, EO-, cu sediul în C,-, -,.B,.67 și intimata intervenientă, domiciliată în C,-, -.B,.67, având ca obiectacțiune în constatare.

Obligă recurenții la 833 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Red.hot.jud.fond

Red.hot.jud.apel

Red.dec.jud.recurs /02.04.2009

gref./2 ex./03.04.2009

Președinte:Eleonora Spiridon
Judecători:Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase, Paulina Georgescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta