Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1174/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1174/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 2357 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâta, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți - avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că au fost comunicate motivele de recurs iar reprezentantul reclamanților solicită cuvântul pe fondul recursului.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și completat ulterior cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât aceasta nu a pus în discuția părților excepția tardivității acțiunii respingând-o ca atare nejustificat și fără a da părților posibilitatea să formuleze apărări. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2357 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanții, și împotriva pârâtei prin Casa de Insolvență Transilvania SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajații pârâtei, lucrând în perioada 1975-2001.
Din analiza carnetului de muncă al reclamantului (9-21) instanța reține că acesta a lucrat ca muncitor necalificat în perioada 05.01.1976-01.07.1976, apoi ca sticlă ceramică fină, iar după satisfacerea stagiului militar a fost reîncadrat ca tipograf tipăritor din 08.12.1978 și lucrând apoi ca poligraf tipăritor, tipăritor tip plan, ceramist și preparator coloranți. acestuia, în perioada 1975-2001 și 1976-2001 și aceștia au lucrat ca de sticlă, topograf tipăritor, poligraf tipăritor sau ceramist, aceste activități fiind încadrate în grupa a II -a de muncă.
Potrivit îndrumărilor Curții de APEL CLUJ, cuprinse în Decizia de casare, instanța a pus în discuția părților la termenul din 10 iulie 2008, aspectele legate de efectuarea demersurilor privind procedura reglementată de Ordinul 50/1990, respectiv de contestarea în termen legal a deciziilor de încheiere a contractelor individuale de muncă, reclamanții obligându-se să-și formuleze poziția procesuală în scris față de aceste aspecte, fapt nerealizat însă.
Astfel, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 3 și 4 din Decretul nr. 215 din 12 iulie 1977 - cu privire la încadrarea personalului muncitor în grupele I, II sau III de muncă, locurile de muncă care se încadrează temporar, până la luarea măsurilor de îmbunătățire a condițiilor, în grupele I sau II de muncă vor fi stabilite anual în limita numărului maxim aprobat prin planul național unic, prin ordin comunal al Ministerului Muncii, Consiliul Sanitar Superior și Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
În toate situațiile în care, urmare a măsurilor luate, condițiile în care se desfășoară activitatea la locul de muncă prevăzute temporar în grupele I sau II de muncă s-au îmbunătățit ori normalizat, unitățile sunt obligate să le includă, potrivit dispozițiilor legale, în grupa de munca corespunzătoare.
Mai mult chiar, prin art. 4 și 5 ale Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 - pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Din aceste prevederi legale rezultă cu certitudine ca fiind de competența exclusivă a conducerii unității împreună cu sindicatele de a nominaliza strict personalul muncitor la urma să fie încadrat în grupa I de muncă. Reclamanții trebuiau să inițieze la timpul respectiv demersurile către sindicat și conducere pentru a fi încadrați în grupa de muncă solicitată.
O altă obligație a conducerii unității este de a completa carnetele de muncă corespunzător încadrărilor personalului, în baza actelor și deciziilor de încadrare.
Respectivele decizii au fost comunicate reclamanților și aceștia aveau un termen în care le puteau contesta la organele competente.
Potrivit prevederilor art. 281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
În conformitate cu prevederile alin. 1, lit. a al art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Respectivele prevederi legale erau stipulate și în legislația muncii în vigoare la acea vreme, respective Legea nr. 10/1972 vechiul Cod al muncii, Legea nr. 1/1970 și Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, astfel că instanța reține că aceștia atacă tardiv respectivele acte.
Potrivit legislației de asigurări sociale aplicabile la acea vreme, pârâta era obligată să plătească îndemnizațiile de asigurări sociale aferente încadrărilor, corespunzător pe grupele de muncă.
Având în vedere aspectele reținute instanța a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamanții, și împotriva pârâtei C-N PRIN CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs prin care au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocând că s-a încălcat principiul contradictorialității prin nepunerea în discuția părților a excepției tardivității acțiunii.
Ulterior, reclamanții au depus la data de 18.02.2009, o completare a motivelor de recurs care însă nu pot fi luate în considerare, neîncadrându-se în termenul legal de recurs și nereprezentând motive de ordine publică.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Deși conform considerentelor hotărârii atacate acțiunea a fost respinsă ca tardivă, din cuprinsul hotărârii și a încheierilor premergătoare nu rezultă că excepția tardivității acțiunii a fost pusă în discuția părților, potrivit dispozițiilor imperative edictată de art.129 alin.4 pr.civ.
Procedând astfel, prima instanță a încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil și reprezintă un element fundamental al dreptului la un proces echitabil, menit să asigure posibilitatea părții de a-și expune poziția procesuală față de un aspect de fapt sau de drept al proprii cauze (art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.5 raportat la art.304 pct.5 pr.civ. apreciind că reclamanții trebuie să beneficieze efectiv de cele două grade de jurisdicție recunoscute de legiuitor, va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, care în temeiul art.315 alin.1 pr.civ. va supune discuției părților împrejurările de fapt și de drept necesare justei soluționări a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, șiîmpotriva sentinței civile nr. 2357 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./22.05.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
