Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1214/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1214/R/2008
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Florica Roman
Judecător -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus de reclamanții:, ambii domiciliați în comuna, sat nr. 8 Județul T în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în L,-, CONSILIUL LOCAL L, județul împotriva deciziei civile nr. 1024/A din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1595 din 22 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj; având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 3 septembrie 2008 au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 10 septembrie 2008, dată la care s-a pronunțat și prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1595/22 mai 2006 Judecătoria Lugoja respins excepția de tardivitate a cererii reconv. formulată de reclamanta reconv.; a admis cererea reconv. formulată de recl. reconv. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și; a constatat că pârâții reconv. și sunt constructori de rea credință a corpului de clădire ridicat în curtea imobilului evidențiat în CF 1682 cu nr. top. 1174 - 1176/a casă și teren de 921 mp. situată în L-, jud. T; a dispus evacuarea pâr5âților reconvenționali din imobilul situat în L- (casă și teren și corp de clădire nou construit); a obligat pe pârâții reconv. să obțină autorizație de desființare a corpului de clădire ridicat nelegal în condițiile 50/1991 modificată și republicată și să demoleze construcția cu destinație de spațiu de locuit; a obligat pârâții reconvenționali ca după demolare să-și ridice toate materialele de construcție rezultate, în caz de refuz al pârâților reconvenționali autorizat pe reclamanta reconvențională să demoleze corpul de clădire nou construit pe cheltuiala reclamanților reconvenționali; a respins toate capetele de cerere din acțiunea civilă introductivă la instanță - fila 2 și precizarea de acțiune și completarea - fila 52 - formulată de reclamanții principali și în contradictoriu cu pârâta principală și Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Munic. L constatând că acesta nu mai are calitate procesuală activă în cauză; a obligat pe pârâții reconvenționali și la 1.476.000 ROL cheltuieli de judecată către reclamanta reconvențională; a respins cererea reclamanților principali privitoare la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, a constatat că de la începerea construcției și pe toată perioada de edificare a acesteia, titularii dreptului de proprietate asupra terenului pe care s-a construit a fost reclamanta reconvențională și Statul Român, apreciind că reclamanții principali nu sunt constructori de bună credință, aceștia nu au posedat terenul pe care au construit ca proprietari în baza unui titlu translativ de proprietate, așa cum cer dispoz. art.486 cod civil iar faptul că au fost beneficiarii unor testamente autentice nu le conferă acestora calitatea de proprietari ai terenului pe care s-a construit. Totodată a reținut că în calitate de constructori, reclamanții nu au solicitat și nu au avut consimțământul proprietarilor terenului, pentru a construi.
A apreciat că reaua-credință a constructorilor rezultă și din lipsa autorizației de construire necesară conform dispoz. art.3 din 50/1991.
Față de cele reținute a apreciat că se impun e evacuarea pârâților reconvenționali din imobilul pe care îl ocupă fără nici un titlu valabil și totodată respingerea acțiunii principale precizate.
Față de împrejurarea că Statul Român nu mai are calitatea de proprietar asupra terenului, a constatat că acesta nu mai are nici calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții și, solicitând admiterea lui și modificarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii acțiunii,respectiv în principal a se acorda un drept de proprietate asupra clădirii și un drept de superficie asupra terenului iar în subsidiar a fi obligată pârâta să achite suma calculată în Raportul de expertiză și a se acorda un drept de retenție pentru a nu putea fi evacuați până se achită această sumă.
Prin decizia civilă nr. 1024/A din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și în contradictoriu cu intimații și CONSILIUL LOCAL L împotriva sentinței civile nr.1595 din 22 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj, pe care a păstrat- în totalitate.
Din considerentele deciziei se reține că, criticile aduse de apelanți hotărârii atacate în ceea ce privește modul de soluționare a capătului de cerere subsidiar referitor la constatarea unui drept de creanță al reclamanților constând în contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire aduse casei proprietatea pârâtei - reclamantă reconvențională și recunoașterea unui drept de retenție în favoarea reclamantei - pârâtă reconvențională până la achitarea contravalorii lucrărilor de construcții astfel edificate, se apreciază în totalitate nefondate.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv testamentul autentificat la data de 10 mai 2005 de "" prin care pârâta intimată îi instituie pe reclamanții apelanți legatari universali cu privire la cota de parte din bunurile sale mobile și imobile cu declarațiile martorilor și, instanța de apel a reținut faptul că în mod cert apelanții au avut acordul intimatei de a efectua lucrările de construcții executate pe vechiul amplasament al unei bucătării de vară și a unei părți dintr-un șopron, proprietatea acesteia din urmă.
Împrejurarea că proprietara supraedificatelor situate pe nr. top. 1174 - 1176/6/a înscrise în CF 1682 și-a dat acordul pentru edificarea construcțiilor în litigiu, nu-i exonerează pe apelanții - reclamanți de obligația de a respecta toate dispozițiile legale pentru construirea unei locuințe, respectiv obținerea unei autorizații de construire.
Din examinarea actelor dosarului, s-a reținut că apelanții nu au respectat prevederile art. 3 din legea 50/1991, modificară și completată prin legea 453/2001 și au ridicat construcțiile în litigiu fără a avea autorizație de construcție, situație față de care, apelantul, în calitate de investitor sau executant a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție nr. 25405/30 iunie 2005, întocmit de Primăria Munic. L cu amendă în sumă de 10.000.000 ROL pentru săvârșirea contravenției prev. de art.23 alin.1 lit. a din legea 50/1991 modificată prin Legea 453/2001, dispunându-se totodată și demolarea anexei executată în aceste condiții.
Prin decizia civilă nr. 150/RCA/6 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Timișs -a respins plângerea contravențională formulată de petentul și s-a menținut în mod irevocabil procesul verbal de contravenție sus arătat respectiv sancțiunile aplicate prin acesta.
Așa fiind, chiar dacă apelanții au avut acordul intimatei pentru ridicarea construcției în litigiu, instanța apreciază că aceștia nu sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor constând în contravaloarea investițiilor efectuate la imobil cui nerespectarea legii și pentru care s-a dispus demolarea tocmai ca urmare a culpei.
În virtutea dreptului de retenție, deținătorul unui imobil, proprietatea altei persoane, are posibilitatea să rețină acel bun până la plata de către proprietar a sumei datorate, reprezentând valoarea îmbunătățirilor și adăugirilor aduse imobilului.
Or, câtă vreme, pentru motivele sus arătate, nu s-a reținut în sarcina intimatei obligația de plată a despăgubirilor pentru investițiile efectuate la imobilul proprietatea sa, se apreciază nefondată și cererea apelanților de stabilire în favoarea lor a unui drept de retenție asupra construcțiilor în litigiu.
Este de observat și faptul că printr-o soluție contrară, în sensul constatării în favoarea apelanților a unui drept de creanță constând în contravaloarea lucrărilor de investiții aduse casei proprietatea intimatei și a unui drept de retenție până la achitarea contravalorii lucrărilor, s-ar recunoaște implicit caracterul legal al lucrărilor de investiții efectuate în mod abuziv de către apelanți, în contradicție vădită cu dispozițiile deciziei civile nr.150/RCA/2006 a Tribunalului Timiș, hotărâre intrată în putere de lucru judecat.
Împotrivahotărârilor pronunțate în cauză au declarat recurs reclamanții solicitând, în principal, casarea cu trimitere a deciziei în vederea soluționării căii de atac a recursului de către Tribunalul Bihor, iar,în subsidiar, modificarea hotărârilor în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea acțiunii reconvenționale.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că tribunalul a soluționat în mod corect cauza în calea de atac ordinară a apelului și pe fond criticile sunt neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările de la dosar,Curtea reține următoarele:
1.Sub aspect procedural, instanța apreciază că Tribunalul Bihor a soluționat corect cauza, în calea ordinară a apelului, deoarece în cauză se pune problema recunoașterii unui drept de superficie în favoarea recurenților,acțiune apreciată de curte ca fiind neevaluabilă în bani.
Raportat la faptul că hotărârile pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot afecta hotărâri judecătorești definitive, instanța va judeca prezentul recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
2.Starea de fapt: reclamanții și au încheiat o convenție cu pârâta în temeiul căruia i-au prestat acesteia întreținere în schimbul dobândirii imobilului proprietatea intimatei.
Existența convenției nu este contestată de pârâtă și este confirmată și prin testamentele succesive prin care la 20 octombrie 2004 recurenții au fost inițial instituiți legatari universali, iar la 10 mai 2005 au fost instituiți legatari cu titlu universali pentru cota de parte din patrimoniul testatoarei, diferența de parte urmând să revină terțului.
Părțile nu au încheiat un contract de întreținere,situație în care nu sunt aplicabile în cauză norme referitoare la o astfel de convenție, oricum contractul de întreținere nefiind un contract numit.
Pe durata în care părțile s-au gospodărit, reclamanții au edificat o construcție cu destinația de locuință pe locul unei foste bucătarii de vară.
La cererea reclamanților de a se constata calitatea lor de constructori de bună credință și dobândirea unui drept de superficie întemeiat pe acordul proprietarului terenului, pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat să se constate că reclamanții sunt constructori de rea credință, solicitând aplicarea art. 494 alin 1 și 2 cod civil.
Mai mult, aceasta a solicitat evacuarea recurenților din imobilul proprietatea sa, precum și obligarea acestora la demolarea și ridicarea corpului de clădire edificat.
3.Norme aplicabile stării de faptașa cum rezultă aceasta din probele administrate.
În primul rând se impune a fi subliniat faptul că dreptul de superficie se constituie în baza acordului ce intervine între proprietarul terenului și constructor, neintrând în discuție problema uzucapiunii sau a dobândirii dreptului prin efectul legii, situații care nu sunt incidente în speță.
Reclamanta reconvențională și-a susținut cererile plecând de la faptul că recurenții au obținut autorizație de construcție. Pe de o parte,singura care putea să obțină autorizație de construcție era pârâta însăși în calitate de proprietară tabulară sau recurenții dacă pârâta încheia cu ei un contract care să justifice calitatea lor de a solicita o autorizație de construire.
Nepunând diligențe în nici un mod, pârâta reconvențională nu poate să invoce propria-i culpă în susținerea calității de constructori de rea credință a recurenților, deoarece poziția ei este una abuzivă în acest caz.
În al doilea rând, martorii audiați în cauză confirmă faptul că recurenții erau înscriși în vederea dobândii unui apartament ANL, înscriere la care au renunțat, efortul financiar deosebit pe care aceștia l-au făcut pentru a-și construi un spațiu de construit în curtea pârâtei, precum și acordul acesteia exprimat sau lipsa oricărei opoziții pe perioada efectuării construcțiilor. Astfel,martorul - fila 42 dosar fond, - fila 43 dosar fond, precizează că au stat de vorbă personal cu pârâta și că aceasta le-a spus că ea și-a exprimat acordul pentru ca recurenții să-și amenajeze o casă în curtea sa. Față de acest acord al reclamantei reconvenționale, recurenții nu mai pot fi considerați ca fiind constructori de rea credință,situație în care devin aplicabile prevederile art. 494 alin 3 teza ultimă cod civil.
Instanța reține că la termenul din 20 februarie 2006 ( filele 52 și 57 dosar fond), recurenții și-au precizat acțiunea, arătând că solicită în subsidiar obligarea pârâtei la plata contravalorii construcțiilor ridicate și a îmbunătățirilor făcute la imobilul acesteia, precum și acordarea unui drept de retenție.
La termenul din 15 septembrie 2006 s-a depus la dosarul aflat pe rolul Tribunalului Timiș o completare a motivelor de apel ( recurs) prin care reclamanții au solicitat modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost ea precizată la 20 februarie 2006, aceasta fiind limita în care instanța de recurs va cerceta acțiunea principală.
Apreciind că recurenții sunt constructori de bună credință și că, fără putință de tăgada, investițiile efectuate profită intimatei( care în urma pronunțării hotărârii instanței de fond este liberă să facă sau nu demersurile necesare pentru dărâmarea construcție din litigiu) majorând valoarea de circulație ce se află în patrimoniul său, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 304 pct 8 și 9 combinat cu art. 312 alin 1 -3 cod procedură civilă, și admițând recursul, va obliga pe pârâtă la plata în favoarea reclamanților a sumei de 43.515 lei, valoarea stabilită în baza expertizei efectuate în cauză și reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate.
Se va respinge capătul de cerere privind stabilirea dreptului de retenție, deoarece, pe de o parte, aceasta nu permite folosirea în continuare a bunului de către creditor, ci justifică doar nepredarea bunului, iar pe de altă parte recurenții nu au nevoie de o garanție subsidiară, deoarece pentru recuperarea creanței pot porni formele unei execuții silite imobiliare, dacă se impune.
În baza art. 276 cod procedură civilă, obligă partea intimată pârâtă să plătească părții recurente suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând parțial taxe de timbru,onorariu avocațial, onorar expertiză în toate instanțele corespunzător limitelor de admitere a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul civil introdus de reclamanții recurenți, ambii domiciliați în comuna, sat nr. 8, Județul T în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în L,-, județul T, CONSILIUL LOCAL L, județul împotriva deciziei civile nr. 1024/A din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care o modifică și admițând apelul reclamanților schimbă în parte sentința civilă nr. 1595 din 22 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în sensul că:
ADMITE în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, CONSILIUL LOCAL și admite în parte acțiunea reconvențională formulată de și în consecință:
CONSTATĂ că reclamanții, sunt constructori de bună credință ai edificatelor din L,- și,
RESPINGE capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind obligarea reclamanților de a obține autorizație de desființare a corpului de clădire ridicat de către aceștia, să demoleze construcția și să-și ridice materialele de construcție rezultate.
OBLIGĂ pe pârâta să le achite reclamanților, despăgubiri în cuantum de 43. 515 lei.
RESPINGE cererea privind stabilirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților.
OBLIGĂ partea intimată pârâtă să plătească părții recurente suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red dcz
29.09.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/3.10.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 3 septembrie 2008
Președinte - -- judecător
Judecător - -
Judecător -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus de reclamanții:, ambii domiciliați în comuna, sat nr. 8 Județul T în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în L,-, CONSILIUL LOCAL L, județul împotriva deciziei civile nr. 1024/A din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1595 din 22 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj; având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de av. Halas și în reprezentarea recurentei, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 57371din 9 februarie 2008 emisă de Baroul Timiș - Cabinet Individual, în reprezentarea intimatei pârâte, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 28 din 31 martie 2008 emisă de Baroul Timiș - Cabinet Individual, lipsă intimatul pârât Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța nr. 100 din 9 aprilie 2008 emisă de Direcția Finanțe Locale O și timbre judiciare în sumă de 0,15 lei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită în principal, casarea cu trimitere a deciziei în vederea soluționării căii de atac a recursului de către Tribunalul Bihor, iar,în subsidiar, modificarea hotărârilor în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că tribunalul a soluționat în mod corect cauza în calea de atac ordinară a apelului și pe fond criticile sunt neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de10 septembrie 2008, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 3 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Florica Roman
