Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 124
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
GREFIER:
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr. 533 din 10 septembrie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat pentru intimata,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
La interpelarea instanței,avocat susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat având cuvântul,solicită respingerea recursului declarat de susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat având cuvântul,solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Justiției pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
Apărătorul susține că acțiunea formulată de reclamanta este o acțiune în constatare,întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă,prin care reclamanta a solicitat să se constate existența dreptului său la cetățenia română.
Arată că reclamanta este fiica lui,cetățean român,născută în România la data de 22 decembrie 1922.
La instanța de fond,acțiunea a fost respinsă pentru un motiv surprinzător,reținându-se că nu s-a făcut dovada cetățeniei române a mamei reclamantei conform Legii nr. 21/1991,articolul 21,potrivit căruia " cetățenia română se dovedește cu buletin de identitate sau pașaport".
Reclamanta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond și a solicitat a se face demersuri de către instanță pentru a se solicita relații de la autorități în sensul existenței unor acte administrative din care să rezulte că a pierdut cetățenia română.
Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a comunicat instanței,prin adresă,că numitei nu i s-a retras cetățenia română.
Apărătorul arată că instanța de fond a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 21 din Legea nr. 21/1991,în sensul că dovada cetățeniei române se face cu buletinul de identitate sau după caz,cu cartea de identitate,pașaportul ori certificatul de cetățenie și că intimata ar fi ținută să dovedească cetățenia mamei sale cu cartea de identitate ori pașaportul.
Solicită a se reține că mama intimatei nu a solicitat autorităților eliberarea unui pașaport românesc,iar în ceea ce privește buletinul de identitate este o persoană născută în anul 1922,a plecat din țară în urmă cu 50 de ani,iar buletinul de identitate a devenit dovada unică a cetățeniei române abia în anul 1952,când era plecată din țară și nu mai putea fi în posesia unui act de identitate românesc.
De asemenea,avocat apreciază că nimeni nu îi poate impune intimatei să producă ca dovadă actul de identitate al unei terțe persoane,întrucât actul de identitate nu poate fi în posesia unei alte persoane decât titularul acestuia. Potrivit art. 34 din Legea nr. 21/1991 sunt și rămân cetățeni români persoanele care au dobândit și au păstrat această cetățenie potrivit legislației române.
La interpelarea instanței,avocat susține că cetățenia română este reglementată și de Codul civil,mai există o Lege a cetățeniei din 24 februarie 1924 care consacră principiul filiațiunii,Legea nr. 33/1939 potrivit căreia sunt români prin filiațiune copiii legitimi al căror tată este român,chiar dacă se pe teritoriul altui stat,Legea nr. 125/1948 potrivit căreia sunt cetățeni români prin filiațiune copiii legitimi sau nelegitimi,chiar dacă sunt născuți pe teritoriul altui stat,ai căror părinți sunt sau devin cetățeni români,Decretul nr. 33/1952,Legea nr. 24/1971,Legea nr. 21/1991.
La interpelarea instanței,avocat susține că mama intimatei, a plecat din țară în timpul celui de-al doilea război mondial,deci de aproximativ 50 de ani.
Apărătorul susține că mai există un act normativ,care vine în completarea celor stabilite la de de la,respectiv " Regulamentul pentru aplicarea dispozițiunilor tractatelor de și anexelor lor " care instituie reguli de aplicare în ceea ce privește naționalitatea română la articolul 5 - " română se dobândește de plin drept prin singurul fapt al nașterii pe teritoriul român,de orice persoană care nu se poate prevala de o altă naționalitate de naștere ". Depune la dosar copia Regulamentului menționat și arată că a făcut dovada altui mod de dobândire a cetățeniei, jus soli,respectiv după locul nașterii și nu după cetățenia părinților.
Din anul 1923 este în vigoare principiul cetățeniei după locul nașterii,iar,mama intimatei s-a născut în România,la în anul 1922. a plecat din țară și nu există un act din care să rezulte că aceasta ar fi pierdut cetățenia,astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 34 din legea nr. 21/1991,în sensul că sunt și rămân cetățeni români persoanele care au dobândit și au păstrat această cetățenie potrivit legislației anterioare. a fost născută în anul 1941,iar mama sa a fost născut în anul 1922 și a plecat în Israel,căsătorindu-se în luna august a anului 1940. Incidența în cauză a Legii nr. 33/1939 nu poate fi exclusă.
Se vorbește de dobândirea altei cetățenii prin naturalizare,însă cetățenie israeliană a fost recunoscută tuturor celor care erau pe teritoriul statului Israel în anul 1948,astfel încât nu poate fi vorba despre o naturalizare. La momentul când mama intimatei a dobândit cetățenia israeliană,prin efectul legii,nu era în vigoare Legea nr. 33 /1939.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța pune în vedere apărătorului intimatei să depună astăzi concluzii scrise.
Avocat solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, să se constate că este cetățean român.
Prin sentința civilă nr.13781/26 noiembrie 2007 Judecătoriei Iașis -au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Direcției Generale de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocată de către pârâți.
S-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză, având obligații potrivit Legii nr.21/1991 și OG84/2001 referitoare la cetățenia română.
A fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii, reținându-se că aceasta vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins.
Pe fondul litigiului, s-a constatat că reclamanta ar fi trebuit să facă dovada cetățeniei române a părinților sau a bunicilor săi conform art.21 din Legea nr.21/1991.
Împotriva sentinței civile nr.13781/25.11.2007 a Judecătoriei Iașia formulat apel.
Prin decizia civilă nr.533/10 septembrie 2008 Tribunalului Iașis -a respins excepția tardivității declarării apelului invocată de intimatul Ministerul Justiției reprezentant al Statului Român.
S-a admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 13781/25.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Pașapoarte din același minister.
S-a constatat că reclamanta este cetățean român.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
S-a reținut de tribunal că potrivit prevederilor art.7 din Legea 125/1948, sunt cetățeni români prin filiație, copiii legitimi sau nelegitimi din ai căror părinți numai unul este cetățean român sau devine cetățean român mai înainte ca ei să fie majori.
Nu s-a probat împrejurarea că născută (mama reclamantei) ar fi pierdut cetățenia română, precum și faptul că la momentul apariției legii reclamanta era minoră, reclamanta dobândind de plin drept cetățenia prin filiațiune.
Împotriva deciziei civile nr.533/10.09.2008 a Tribunalului Iași au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Se critică decizia recurată de Ministerul Justiției pentru următoarele motive:
- se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, întrucât potrivit nr.HG83/2005, această instituție nu reprezintă Statul Român în fața instanțelor de judecată și nici nu ține evidența cetățenilor români;
- pe fondul litigiului se susține că Tribunalul Iașia făcut o greșită aplicare a legii, constatând că reclamanta este cetățean român în condițiile în care în cauză nu s-a probat împrejurarea că născută (mama reclamantei) ar fi pierdut cetățenia română sau aceasta i-ar fi fost retrasă de autoritățile române la plecarea sa în Israel.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- potrivit art.4 lit. "a" și art.5 alin.2 lit. "b" din Legea nr.21/1991, sunt cetățeni români copiii care s-au născut în străinătate și ambii părinți sau numai unul din ei are cetățenia română;
- mama reclamantei s-a născut în România însă nu a făcut dovada cetățeniei române a mamei sau a bunicilor săi;
- se mai susține că recurenta nu are calitate procesuală pasivă deoarece atribuțiile privind întocmirea, evidența și eliberarea pașapoartelor cetățenilor români revin Direcției Generale de Pașapoarte, Ministerul Justiției fiind singura instituție care reprezintă Statul Român în problemele legate de cetățenie.
Recursurile formulate sunt întemeiate pentru considerentele la care ne vom referi.
Lipsa calității procesuale pasive invocată de recurenți prin recursurile formulate este neîntemeiată și vor fi menținute dispozițiile instanțelor care au detaliat dispozițiile legale atât ale Legii 21/1991, ale OG84/2001, ale Legii 248/2005, dispoziții ce stabilesc în sarcina celor 2 recurente-pârâte atribuții în materie de cetățenie română, astfel că în mod corect au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Pe fondul litigiului
- reclamanta (fostă, fostă ) a solicitat să se constate că este cetățean român, întrucât mama sa (fostă ) este cetățean român și s-a născut în România, în prezent locuind în statul Israel.
Din actele depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta la data nașteriis-a născut la 18 decembrie 1941 la, naționalitatea - evreică.
Mama sa - (fostă )s-a născut în România la 22 decembrie 1922, la, județul.
Au fost invocate de reclamantă prin petitul acțiunii dispozițiile Legii cetățeniei din 24 februarie 1924, Legea 33/1939, Legea nr.125/7 iulie 1948, Legea 24/1971, Legea nr.21/1991.
Prin concluziile scrise depuse la instanța de recurs intimata-reclamantă a invocatdispozițiile Legii nr.33/1939 incidente la data nașterii reclamantei - 18 decembrie 1941 și dispozițiile în vigoare la data judecării prezentei acțiuni Legea 21/1991 a cetățeniei române.
Examinând dispozițiile legale în vigoare la data nașterii reclamantei - 18 decembrie 1941se constată că într-adevăr aplicabile erau dispozițiile Legii 33/1939 privind dobândirea și pierderea cetățeniei române, art.4 potrivit căruia copilul unui cetățean român chiar dacă se naște pe teritoriul altui stat este cetățean român.
Anterior nașterii reclamantei - 18 decembrie 1941, mama reclamantei s-a căsătorit cu ( la, la 25.08.1940, având naționalitatea - așa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar (pag.13) - evreică.
Aceeași mențiunea naționalității (cetățeniei) de evreică pentru mama reclamantei apare și în certificatul de naștere al reclamantei din 18 decembrie 1941. Că mama reclamantei are și în prezent aceeași cetățenie -cetățeană israeliană- rezultă și din actul autentic intitulat "Procură specială" depus la dosar la pag.6, prin caremama reclamantei (fostă ), "cetățeană israeliană"alături de reclamantă împuternicesc două persoane din România, una din I și una din B să le reprezinte cu depline puteri în fața tuturor organelor din România pentru obținerea cetățeniei române.
Așa fiind, prin prisma dispozițiilor art.4 din Legea 33/1939 și a actualului art.5 alin.2 lit. "b" din Legea nr.21/1991 a cetățeniei române, reclamanta nu a făcut dovada cu actele depuse că la data nașterii sale, pe teritoriul statului Israel, mama sa era cetățean român, pentru ca și reclamanta să poată pretinde prin naștere cetățenia română.
Fiind o acțiune civilă, reclamantei îi incumbă sarcina probei (chiar și în situația concretă a părăsirii României de mama reclamantei cu 50 de ani în urmă) și nu pârâții aveau obligația să probeze un fapt negativ - a pierderii cetățeniei mamei reclamantei.
Aspectele referitoare la dobândirea cetățeniei israeliene de mama reclamantei nu interesează prezenta cauză.
Reglementarea juridică în materia cetățeniei române nu contrazice legislația adoptată de alte state democratice în materie și nici exigențele stabilite prin documentele internaționale ratificate de România, tratatele internaționale la care România este parte.
Astfel potrivit art.3 punctul 1 din Convenția Europeană asupra cetățeniei din 1997 ratificată de România prin Legea nr.396/14 iunie 2002, "Fiecare stat va determina prin legislație proprie care sunt cetățenii săi", nefiind aplicabil reclamantei art.4 din aceeași Convenție Europeană asupra cetățeniei.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă se vor admite recursurile formulate în sensul dispozitivului mai jos enunțat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr.533/10 septembrie 2008 Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în parte în sensul că:
Menține din decizia recurată dispoziția referitoare la respingerea excepției tardivității declarării apelului invocată de Ministerul Justiției.
Respinge apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.13781/25.11.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
Judecătoria Iași:
-
13.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana
