Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1266/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1266/2008-
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta revizuientă cu domiciliul în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, cu sediul în O,- - 35, județul B, SPITALUL CLINIC DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE O, cu sediul în O, Calea -, nr. 50, județul B, împotriva sentinței civile nr. 56/LM din 16.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins cererea de revizuire, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 04.09.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 11.09.2008, 18.09.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 674/C din 16 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr. 2024/C/2006 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică B și Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la primul capăt de cerere, respectiv de a se constata că se încadrează în categoria salariaților cu locuri de muncă deosebite, tribunalul analizând înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei, a constatat că în perioada 01.03.1995-01.04.2001 aceasta potrivit Ordinului nr. 50/1990 republicat și a Ordinului nr. 125/1990 anexa II, a lucrat în grupa a II-a de muncă, iar începând cu 01.04.2001, odată cu apariția Legii nr. 19/2000, respectiv în baza art. 19, fost încadrată conform deciziei nr. 138/23.09.2002, în loc de muncă cu condiții deosebite, grupele de muncă nemaifiind reglementate.
Față de aceste considerente, reclamanta beneficiind încă din 01.04.2001 de încadrarea în locuri de muncă în condiții deosebite, tribunalul respingând acest capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la majorarea salariului începând cu data de 01.04.2003 cu cota de 100% în conformitate cu prevederile art. 18 al. 2 din Legea nr. 104/2003, salariul la care urmează se adauge sporurile legale cuvenite, instanța de fond l-a respins pentru următoarele considerente.
Reclamanta este angajata Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie O în cadril laboratorului de anatomie patologică în funcția de asistent principal, având încheiat în acest sens un contract de muncă.
Activitatea reclamantei în speță se desfășoară în sistem bugetar, salarizarea în acest domeniu făcându-se potrivit dispozițiilor legale speciale cuprinse în actele normative care reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare.
În perioada pentru care se solicită drepturile bănești incidente în materia drepturilor salariale sunt disp. OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar unde la art. 2 se stipulează că "salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție, pe grade profesionale sau trepte profesionale, ocupate de personalul contractual se stabilesc între limita minimă și cea maximă prevăzută de anexele I-V care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență", iar art. 4 prevede că "salariile de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul contractual se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile și salariile, în vederea realizării obiectivelor stabilite".
Rezultă din analiza acestor dispoziții legale existența interdicției exprese de depășire a limitei superioare a salariului indicat în actul normativ mai sus menționat, fapt ce rezultă cu prisosință și din prevederile art. 11 din OUG nr. 24/2000, care arată că "drepturile salariale stabilite, care nu au putut fi achitate datorită neîncadrării în cheltuielile salariale se suportă în condițiile legii de persoanele care au aprobat aceste drepturi salariale".
Reclamanta solicită majorarea salariilor cu 100% potrivit dispozițiilor art. 18 al. 2 din Legea nr. 104/2003, care prevede că "salariile de bază ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt 100% mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru același categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale".
Privind succesiunea în timp a dispozițiilor legale care reglementează aceste procent, instanța a reținut că încă începând cu data de 1 iunie 1993 s-au aplicat prevederile punctului 2 din nota la anexa 2 la HG nr. 281/17.06.1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare conform cărora salariile de bază ale personalului din anatomia patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie vor fi mai mari față de salariile de bază prevăzute la aceleași categorii de personal. La data aplicării acestor prevederi legale, salariile de bază ale personalului din anatomia patologică și medicină legală erau stabilite pe gradații de salarizare.
Prin aplicarea Legii nr. 154/15.07.1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică se desființează stabilirea salariilor de bază pe gradații de salarizare, iar în anexele de lege se prevăd limite minime și maxime ale coeficienților de multiplicare, limite între care se încadrează salariile de bază avute la data aplicării legii în care era inclusă și majorarea cu 100% pentru personalul din anatomie patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie aplicată la data de 1 iunie 1993, așa cum este prevăzută la punctul 2 din nota la anexa nr. 7/2 din Legea nr. 154/1998.
Același cuantum al salariului de bază mărit este reluat și prin OUG nr. 24/2000, unde la finalul pct. II.B din anexa IV/1 se prevede că " salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare prevăzut la pct. 2 din nota la anexa nr. 2 la HG nr. 281/1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală".
Fiind analizate succesiv toate dispozițiile legale care reglementează plata drepturilor salariale a personalului sanitar, din cadrul căruia face parte și reclamanta, tribunalul a constatat că prevederea cuprinsă în art. 18 al. 2 din Legea nr. 104/2003, potrivit căreia salariile de bază ale personalului care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor sunt cu 100% mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal se regăsește în toate actele normative anterioare de stabilire a salariilor pentru această categorie de personal, neprevăzându-se o majorare a salariilor de bază începând cu data de 01.04.2003 față de nivelul din luna martie 2003, ci efectiv s-au preluat într-o formulare mai explicită niște dispoziții legale care, confereau drepturile bănești sociale de reclamant încă cu începere din anul 1993.
Aceleași aspecte rezultă și din carnetul de muncă al reclamantei, depus la dosar în probațiune ( fila 4 - 19 dosar).
Nu au fost reținute nici susținerile reclamantei ca urmare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 104/2003, orice altă dispoziție contrară prezentei legi fiind abrogată și, pe cale de consecință, pârâta de rândul doi era obligată a le calcula salariul potrivit dispozițiilor cuprinse la capitolul IV din lege cu privire la finanțarea și salarizarea personalului, încât prevederile referitoare la cuantumul salariului de bază din legislația anterioară Legii nr. 104/2003 nu constituie dispoziții contrare, ele nefiind abrogate deci nici expres, nici tacit, cu au fost preluate prin art. 18 al. 2 al legii mai sus enunțate.
În lumina acestor considerente, instanța, pe cale de consecință, a respins capetele de cerere referitoare la recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 01.04.2003 și până la data pensionării, la plata sumei de 203.118.400 lei cu titlu de diferență salariu net neacordat și la efectuarea cuvenitelor rectificări și mențiuni în carnetul de muncă și actele de personal.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru grupa a II-a, instanța de fond l - a respins, întrucât nu au fost indicate condițiile care nu i-au fost acordate iar pe de altă parte, odată cu apariția Legii nr. 19/2000 nu mai sunt reglementate grupele de muncă, reglementare ce subzista până în data de 01.04.2001, în legislația muncii făcându-se vorbire doar de locuri de muncă în condiții deosebite și, de altfel în perioada 01.03.1995-01.04.2001, reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, iar începând cu 01.04.2001, potrivit deciziei nr. 138/23.09.2002, aceasta încadrată în loc de muncă cu condiții deosebite, aspecte evidențiate și în carnetul de muncă al acesteia.
Prin sentința civilă nr. 56/LM din 16.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B.
S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta domiciliată în localitatea O,-,.1, județul B în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în O,- și SPITALUL CLINIC DE -GINECOLOGIE, cu sediul în O,-, județul
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 674/C/16 octombrie 2006 Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B și SPITALUL CLINIC DE GINECOLOGIE O; fără cheltuieli de judecată.
Revizuenta își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă, invocând următoarele înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate în litigiu finalizat prin hotărârea revizuită și anume: raportul de Expertiză contabilă judiciară întocmit în dosar nr- al Tribunalului Bihor, adeverința nr. 7060/13 decembrie 2004, adeverința nr. 7137/15 decembrie 2004 și adeverința nr. 6283/4 noiembrie 2004, toate emise de Spitalul Clinic de Ginecologie
Or, din analiza actelor depuse și invocate de revizuentă ca înscrisuri noi doveditoare, se constată că nici unul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate ale revizuirii prev. de dispoz. art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă.
Astfel, una dintre condiții este ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea revizuită, deci nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri apărute după pronunțarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii.
Or, față de data întocmirii Raportului de Expertiză Contabilă Judiciară cu nr. de intrare la Biroul de Expertize Judiciare 367 din 21 mai 2007 se constată, că acest înscris nu îndeplinește condiția anteriorității față de sentința civilă nr. 674/C/16 octombrie 2006, iar pe de altă parte, privește alte persoane.
O altă condiție cerută de dispozițiile legale sus arătate, este ca înscrisul să nu fu putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Din examinarea conținutului celor trei adeverințe invocate de revizuentă ca înscrisuri noi doveditoare, se reține faptul că acestea au fost emise tocmai de partea potrivnică, spitalul Clinic de Ginecologie O, în favoarea revizuentei pentru a-i servi acesteia la completarea dosarului de pensionare.
Prin urmare, revizuenta nu numai că a cunoscut conținutul și existența acestor acte, dar ele aflându-se în dosarul de pensionare al revizuentei, nu exista nici un impediment pentru a fi administrate ca probe în dfosar5ul finalizat prin hotărârea revizuită.
Așa fiind, instanța a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă, motiv pentru care cererea de revizuire a fost respinsă.
Față de împrejurarea că intimata Autoritatea de Sănătate Publică Baa vut calitate de parte în litigiul finalizat prin hotărârea atacată, care s-a pronunțat în contradictoriu cu această intimată, s-a apreciat nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de aceasta.
S-a constatat că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuienta, solicitând admiterea recursului și în consecință, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoare:
- înscrisurile depuse în susținerea cererii de revizuire și care au constat nu doar în expertiza efectuată în dosarul nr. 98/2006 și adeverința eliberată de intimată ci și copii după carnetele de muncă ale unor colegi, sunt înscrisuri noi care nu au putut fi prezentate la instanța de fond;
- din conținutul acestor înscrisuri, rezultă faptul că recurentei nu i s- calculat corect și nu i s-au acordat drepturile sale bănești cuvenite, salariul ei fiind la nivelul salariului oricărui alt asistent medical care își desfășoară activitatea într-un loc de muncă pentru care legislația nu prevede condiții de plată speciale;
- prin hotărârea pronunțată, instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și însăși dreptul său recunoscut prin înscrisurile depuse la dosar.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie O, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și in oficiu, instanța reține următoarele:
Cererea de revizuire dedusă judecății a fost întemeiată pe motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, motiv care cuprinde situația în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În speța de față, înscrisurile invocate de partea revizuientă îndeplinesc cerințele prescrise de textul de lege mai sus enunțat, în situația în care este vorba despre înscrisuri care nu au putut fi înfățișate în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere. Astfel revizuienta invocă o expertiză administrată într-un proces distinct în care compar în calitate de reclamanți terțe persoane, revizuienta reclamantă nefiind în măsură a o prezenta în cursul judecății fondului litigiului, singura cale procesuală prin intermediul căreia putea fi invocată lucrarea respectivă fiind prezenta cale extraordinară de atac.
De asemenea, cele trei adeverințe invocate de partea revizuientă îndeplinesc cerințele impuse de textul de lege menționat, astfel deținerea acestora de către intimat și totodată existența lor la dosarul de pensii se poate constitui într-o împrejurare mai presus de voința părții, ce a împiedicat-o pe aceasta să le depună la instanța de fond, în aceeași situație aflându-se și copiile de pe carnetele de muncă invocate de partea revizuientă. Aceste înscrisuri, depuse la dosar ca scripte de comparație pentru justificarea pretențiilor reclamantei, îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind acte cunoscute de revizuientă ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind deținute de partea potrivnică, intimata din cauză, căreia îi revine de altfel, în condițiile art. 287 din Codul muncii, sarcina probei.
În atare situație, apărările intimatei în sensul că înscrisurile nu întrunesc cerințele impuse de textul de lege pe care revizuienta își fundamentează cererea de revizuire, apar ca fiind lipsite de temei, urmând a fi înlăturate.
Aspectele anterior relevate conduc la concluzia că, în mod eronat, instanța de fond apreciat că nu se poate considera că înscrisurile invocate de partea revizuientă nu au putut fi produse în proces pentru că au fost reținute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare de forță majoră, pe cale de consecință, instanța urmează a admite ca fondat recursul, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va modifica sentința recurată în sensul că va admite cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr. 674 din 16.10.2006 a Tribunalului Bihor, pe care o desființează.
Schimbarea acestei sentințe în actuala fază procesuală este imposibilă având în vedere că este necesară suplimentarea probatoriului pentru se clarifica dacă s-au acordat drepturile solicitate în baza altor acte normative ce-au precedat Legea nr. 104/2002 și respectiv stabilirea cuantumului ce ar fi rezultat prin aplicarea prevederilor acestei legi.
În situația în care reclamanta a solicitat a se constata îndreptățirea sa la majorarea cu 100% a salariului de bază, salariu la care urmează a se adăuga sporurile legale, cu obligarea pârâtei la plata acestor drepturi, respectiv a diferenței de salariu net neacordat, era pertinentă și concludentă proba privind expertiza în materie contabilă prin intermediul căreia să se stabilească dacă s-au aplicat sau nu prevederile Legii nr. 104/2003, iar în cazul în care nu s-a făcut aplicarea acestora, care era suma la acordarea căreia era îndreptățită reclamanta.
Față de considerentele anterior expuse, devine necesară reluarea judecății cauzei în primă instanță în scopul completării probațiunii, sens în care cauza urmează a fi trimisă la Tribunalul Bihor pentru o nouă judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta revizuientă cu domiciliul în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, cu sediul în O,- - 35, județul B, SPITALUL CLINIC DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE O, cu sediul în O, Calea -, nr. 50, județul B, împotriva sentinței civile nr. 56/LM din 16.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în sensul că:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienta în contradictoriu cu intimatele Autoritatea de Sănătate Publică B și Spitalul Clinic de Obstetrică - Ginecologie O, împotriva sentinței civile nr. 674 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru o nouă soluționare a acțiunii în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 19.09.2008
- judecător fond -,
- judecător revizuire - ,
- dact. gref. - - - 19.09.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Popa Aurora
