Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1288
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul împotriva deciziei civile de apel nr. 923/A/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, SC SA T și SC SA T, având ca obiect acțiune în constatare.
- apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului T, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului T, pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr. 1/325/03.01.2007, revizuenta SC "- " SRL T, prin reprezentant, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 12714/26.09.2000 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr. 8238/1999, prin care s-a dispus evacuarea revizuentei de pe terenul înscris in CF nr. 13177 T, nr. top. 5490-5491, pentru lipsa titlului locativ.
In motivarea cererii s-a arătat ca după pronunțarea hotărârii cărei revizuire se solicita, fost adoptata HG 1016/2005 prin care s-a dispus trecerea in domeniul public al orașului terenului de pe care instanța de fond a dispus evacuarea revizuentei din dosarul de fata. Aceasta împrejurare ar dovedi, in opinia revizuentei, ca la data pronunțării hotărârii, Consiliul Local al Municipiului nu avea un interes legitim in a solicita evacuarea sa, fapt ce atrage nelegalitatea hotărârii de fond.
In drept invocat art. 322 punct. 5 si 6 cod pr.civila.
Prin sentința civila nr. 5823/05.06.2007 Judecătoria Timișoara respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibila.
In fapt, instanța de fond reținut ca prin sentința civila nr. 12714/26.09.2000 Judecătoriei Timișoara, definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte acțiunea principala formulata de reclamantul Consiliul Local in contradictoriu cu parata SC - Cartn SRL, intervenienții si precum si cu chemata in garanție SC SA T si in consecința, s-a dispus evacuarea paratei de pe terenul si dotările existente in suprafața de 385 mp înscris in Cf 13177
Faptul ca după pronunțarea acestei hotărâri, a fost adoptata HG 1016/2005 pentru modificarea si completarea HG 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, hotărâre invocata de revizuent ca fiind un act nou in sensul arătat de art. 322 punct. 5 cod pr.civila, a fost apreciat de prima instanța ca fiind fara relevanta sub aspectul normei invocate de revizuent întrucât legea nu constituie mijloc de proba.
C de-al doilea motiv de revizuire privind apărarea cu viclenie a statului reprezentat de Consiliul Local Taf ost apreciat ca fiind lipsit de interes întrucât revizuentul nu reprezintă Statul sau vreo alta persoana juridica de drept public.
Prin urmare, constatând ca cele doua motive de revizuire sunt inadmisibile, instanța de fond respins cererea de revizuire cu aceasta motivare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuenta SC - SRL prin reprezentant, solicitând schimbarea hotărârii apelate in sensul admiterii cererii sale de revizuire.
În apel nu au fost administrate probe noi, in sensul aratat de art. 287 si 292 cod pr.civila.
Prin decizia civilă de apel nr. 923/A/12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, se respinge apelul declarat de declarat de reclamanta- apelanta SC - prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 5823/05.06.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, in contradictoriu cu parații - intimați Consiliul Local al Municipiului T, si, SC T si SC SA
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în fapt și drept, că în mod corect instanța de fond a examinat cererea de revizuire in limitele de drept stabilite de revizuenta, respectiv art. 322 punct. 5 si 6 cod pr. civila.
HG 1016 /2005 invocata de revizuent in susținerea cererii de revizuire nu poate constitui un act nou, in sensul arătat 322 punct. 5 cod pr. Civila, întrucât un act normativ este destinat reglementa in viitor anumite stări de fapt si poate constitui doar un temei de drept in revendicarea unor drepturi dar nicidecum nu se poate constitui intr-un mijloc de proba, concluzie ce rezulta din însăși scopul pentru care este adoptat actul normativ,nefiind necesar adoptarea unei norme, care sa excludă expres caracterul de mijloc de proba al unui act normativ.
C de-al doilea motiv de revizuire constând in apărarea cu viclenie al Statului R reprezentat de Consiliul Local T in procesul de fond, este intr-adevăr lipsit de interes,asa cum a reținut si prima instanța, pentru ca norma prevăzuta de art. 322 punct. 6 cod pr.civila este instituita doar in favoarea persoanelor expres menționate in corpul normei si cu privire la care se prezuma o vătămare ca urmare a lipsei de apărare sau a unei apărări viclene.
Prin urmare, fata de cele ce preced, in mod corect instanța de fond a apreciat inadmisibilitatea cererii de revizuire, motiv pentru care apelul se privește ca nefondat, urmând a fi respins.
Împotriva acestei decizii civile de apel, a declarat recurs, în termen legal revizuientul solicitând casarea acesteia cu reținere și în rejudecare admiterea cererii de revizuire, conform formulării ei, în scris, invocând în drept art. 304 pct. 4,7 - 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că a solicitat aplicarea art. 322 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă în cadrul procesului de revizuire, considerând nr.HG 1016/2005, ca act nou, referitor la situația juridică a imobilului în litigiu.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului T, prin întâmpinarea de la dosar(fila 16 - 17), solicită respingere recursului revizuientului de mai sus.
- termenul de judecată din 07.02.2008, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și prin încheierea de ședință din 06.03.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins această excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, reținând că toate criticile privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, vizează modul de interpretare a sintagmei "înscrisuri noi", în situația în care acestea se referă la o hotărâre de guvern, așa încât nu are o legătură cu soluționarea acțiunii, lipsind de temei juridic cererea de revizuire, dar împotriva acestei din urmă încheieri, a declarat recurs, revizuientul.
Prin decizia civilă nr. 6018 din 27.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție B - secția civilă și de proprietate intelectuală - respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul împotriva încheierii din 6 martie 2008. Curții de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - reținând următoarele considerente:
Potrivit art. 29(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată "Curtea constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
În interpretarea textului mai sus evocat, pentru a se trimite Curții Constituționale dosarul, în vederea soluționării de către aceasta, a excepției de neconstituționalitate ridicată în instanță este necesar ca aceasta să aibă legătura cu modul de soluționarea cauzei, indiferent de faza procesuală și de obiectul acesteia.
În speță, sintagma "înscrisuri noi" nu îndeplinește condiția impusă de textul de mai sus analizat, așa încât, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din același act normativ potrivit cu care " dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Ca atare, recursul urmează a fi respins, pentru considerentele expuse.
Cauza a fost repusă pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - pentru termenul de judecată de astăzi, după ce în prealabil, prin încheierea de ședință din 10.04.2008, a fost suspendat, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Verificând decizia civilă recurată prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. pr.civ. și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, coroborate și cu dispozițiile art.312 al.1 pr.civ. Curtea stabilește că recursul de față al revizuientului de mai sus, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul aceluiași revizuient.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit corectă stare de fapt și a făcut și o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie prev. de art.322 al.1 pct.5 pr.civ. când a confirmat soluția primei instanțe, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuient, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art.306 al.2 pr.civ. criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, față de considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de către C, ca instanță de control judiciar.
În deplin acord și cu argumentele expuse pe larg de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin decizia civilă sus-menționată și această instanță de recurs, consideră că respectiva nr.HG 1016/2005, invocată de revizuientul recurent, ca temei de drept în dovedirea cererii de revizuire, bazată pe art.322 pct. 5 Cod procedură civilă, nu poate constitui act nou, în înțelesul acestui text legal, în condițiile în care un act normativ poate constitui un temei de drept doar în revendicarea unor drepturi, însă nicidecum nu se poate constitui într-un mijloc de probă, de natură să facă admisibilă prezenta cerere de revizuire, așa cum just și corect reține și instanța de apel, care, tot întemeiat constată că nici motivul de revizuire, întemeiat în drept, pe art. 322 pct. 6 Cod procedură civilă nu este aplicabil speței, câtă vreme nu este dovedit în dosar prin nici un mijloc de probă că Statul Român - reprezentat în dosar de Consiliul Local al Municipiului T - nu ar fi fost apărat de loc sau ar fi fost aprobat cu viclenie, de cel însărcinat să-l apere și oricum doar Statul Român poate și trebuie să invoce o presupusă vătămare a intereselor legale legitime, ca urmare a lipsei totale de apărare ori a unei apărări viclene, situație, de asemenea neincidentă în speță.
Curtea constată, că în procesul de fond, din cuprinsul sentinței civile nr. 12714/26.09.2000 - rămasă definitivă și irevocabilă - revizuientul de astăzi - în reprezentarea reclamantei SC "- " SRL Taf ost evacuată de pe terenul în litigiu, pentru lipsa de titlu și la data pronunțării acestei hotărâri judecătorești deci - în anul 2000 - nu era apărată HG invocată, respectiv HG nr. 1016/2005, invocată în drept, ca temei al revizuirii, bazată pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă - înscris nou, și deci această hotărâre de guvern, apărută numai în anul 2005, nu putea fi înfățișată la procesul ca a făcut obiectul sentinței civile nr. 12714/26.09.2009, pentru simplul motiv că la aceea dată nu există, încât deci bine a fost respinsă cererea de revizuire de către prima instanță, soluția fiind corect confirmată și de către instanța de apel.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 322 pct.5 pr.civ. - invocat în speță - revizuirea unei hotărâri se poate cerere "dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea instanței pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere" conform actualelor reglementări prev. în OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/06.07.2005.
Raportat la aceste dispoziții legale aplicabile în materia revizuirii în civil, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 5.pr.civ. Curtea stabilește că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele legale de mai sus, care să poată face admisibilă prezenta cerere de revizuire formulată de revizuientul reclamant, încât deci, bine a fost respinsă ca atare, în temeiul art. precitat rap. la art.326 al.3 pr.civ. care prevede că dezbaterile în materia revizuirii sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază ( așa cum acest text legal a fost introdus prin aceeași OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005 ).
Curtea consideră că recursul revizuientului nu este întemeiat, deoarece decizia civilă atacată este legală și temeinică, câtă vreme pretinsul act nou indicat nu este probat în cauză, că: 1) este doveditor al unei împrejurări esențiale și că: 2) el a fost descoperit după darea hotărârii (adică să fi existat la data pronunțării hotărârii, dar a apărut numai după darea hotărârii ), cum și că: 3) acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică (adică de intimații pârâți) precum și că: 4) înscrisul în litigiu să nu se fi putut înfățișa în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (ca de exemplu forță majoră, caz fortuit, etc), toate aceste condiții legale prevăzute expres trebuind să fie îndeplinite în mod cumulativ, ceea ce evident nu este cazul speței, în care reclamantul recurent revizuient nu au dovedit prin nici o probă legală, concludentă și pertinentă, îndeplinirea acestor cerințe și împrejurări cumulative și de aceea just și corect i-a fost respinsă cererea lui de revizuire ca nefondată, soluție confirmată și de instanța de apel.
Potrivit citatului text legal, - art.322 pct. 5.pr.civ, - în interpretarea lui logică, înscrisul trebuie să fie doveditor al unei împrejurări esențiale și el să fie descoperit, adică să fi existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită, dar să fi apărut numai după darea hotărârii, cu alte cuvinte înscrisul doveditor trebuie să fi preexistat pronunțării hotărârii revizuite, deoarece numai un astfel de înscris ar fi putut să nu fie înfățișat, la proces, judecătorului, dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Așadar, ceea ce este important în soluționarea recursului de față, este împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile legale arătate mai sus pentru admisibilitatea revizuirii, fiind deci cazul respingerii ei, ca atare, întrucât revizuientul nu a dovedit existența unui înscris nou, cu forță probantă prin el însuși, care să fi existat la data când s-a pronunțat hotărârea atacată și el să fie determinant, dar să fi fost reținut de partea adversă sau care să nu se fi putut prezenta la proces, dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientului.
Ca atare, corect s-a apreciat că revizuirea de față nu este admisibilă, întrucât nu se poate cere revizuirea unei hotărâri (din anul 2000) pe baza unui înscris apărut numai după pronunțarea acesteia (adică în anul 2005), textul legal invocat - art.322 pct.5, teza 1.pr.civ. - referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul există în momentul judecării pricinii finalizată prin hotărârea atacată, concluzie care este desprinsă din împrejurarea că acest text legal vizează descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate, adică a revizuientului din prezentul dosar.
De asemenea, Curtea mai constată că revizuientul nu au dovedit nici împrejurarea că pretinsul înscris nou nu a putut fi obținut în procesul judecat în fond, în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (de genul forței majore, a cazului fortuit, etc ), neinteresând dacă reținerea înscrisului de către partea adversă a fost intenționată sau involuntară, ambele situații neincidente în cauză.
Din interpretarea literară a art.322 pct. 5 teza 1 și a art.324 pc.4 pr.civ. - care se referă la descoperirea înscrisului - mai rezultă că este necesar și ca revizuientul să nu fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului, în caz contrar el putând uza de prevederile art.172 pr.civ. (care prevede că atunci când o parte învederează că partea potrivnică deține un înscris, privitor la pricină, instanța poate ordona înfățișarea lui), dar nici această împrejurare nu este în dosar probată și nici cea referitoare la o situație mai presus de voința revizuientului.
În concluzie, Curtea consideră că nu este admisibilă prezenta cale de atac a recursului, întemeiată pe o probă administrată, după data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât condițiile de admisibilitate a revizuirii nu sunt îndeplinite, căci aceste condiții sunt expres și limitativ prevăzute de lege, ca și de strictă interpretare, iar revizuirea este o cale extraordinară de atac, care tinde la desființarea unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat.
În dosar, revizuientul nu a probat existența vreunui impediment (de genul forței majore, etc.) pentru ca acesta să fi cerut în anul 2000 proba cu respectivul înscris în procesul de fond, încât deci pentru toate considerentele ce preced, Curtea va respinge prezentul recurs, căci un act normativ de genul unei hotărâri de guvern nu poate constitui, - prin ea însăși - o probă sau mijloc de probă, de natură să atragă admisibilitatea prezentei cererii de revizuire
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al revizuientului, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, revizuientul nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. precitate, - art. 304 pct. 4,7 - 9 Cod procedură civilă potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de C, căci instanța de apel nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea atacată cuprinde toate motivele legale, pe care se sprijină, care nu sunt nici contradictorii și nici străine de natură pricinii, după cum instanța de apel, de asemenea, nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat nici natura și înțelesul lămurit al acestuia și la fel, instanța de apel nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și nici data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuientul împotriva deciziei civile de apel nr. 923/A/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 21.12.2009
Tehnored /12.01.2010
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Instanța de recurs: Gh., și
Instanța de recurs:, și - Înalta Curte de Casație și Justiție B
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
