Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1289/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 102/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1289R
Ședința publică din 02.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - SA, împotriva sentinței civile 5387/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIIl-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat SINDICATELOR LIBERE Șl INDEPENDENTE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 9.05.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.16087/3/LM/2008, reclamanta - SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Federația Sindicatelor Libere și Independente, să se constate inexistența dreptului salariaților - SA de a solicita și încasa cuantumul brut al salariului de bază mediu pe unitate și constatarea dreptului la a calcula, reține și plăti impozitul pe venit și contribuțiile la asigurări sociale ale salariaților, raportat la o valoare brută a salariului de bază mediu pe unitate.
Prin sentința civilă nr. 5387/1.09.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a espins cererea formulată de reclamanta - SA, în contradictoriu cu petenta Federația Sindicatelor Libere și Independente, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din dispozițiile art.111 Cod procedură civilă rezultă că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, calea aceasta nefiind deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea dreptului întrucât legiuitorul dă preferință realizării dreptului pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv, știut fiind că hotărârile pronunțate în acțiunile în constatare nu pot fi puse în executare silită. In aprecierea caracterului subsidiar se reține că art.111 Cod procedură civilă se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestația la executare.
Astfel, instanța a apreciat că pentru a se stabili modalitatea de executare a obligațiilor constatate prin hotărâri judecătorești, respectiv pentru a se stabili întinderea dreptului salariaților cu privire la suplimentările salariale reglementate de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, reclamanta are posibilitatea să uzeze de mijloace procedurale de realizare a dreptului, cum ar fi acțiunea de drept comun, inițiată de salariați, în care angajatorul poate formula apărări referitoare la modul de calcul al sumelor cu acest titlu sau contestația la executare, pentru a se stabili întinderea titlului executoriu.
Față de această situație, apreciind că cererea în constatare nu este admisibilă, raportat la dispozițiile art.111 cod procedură civilă, instanța a respins-
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-reclamantă, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.8 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Având în vedere că majoritatea hotărârilor defavorabile nu conțin niciun fel de mențiune cu privire la împrejurarea dacă suma acordată salariaților vizează salariul net sau salariul brut, iar ca urmare a acestor omisiuni, au fost începute executări silite împotriva pentru creanțe al căror cuantum a fost determinat în mod eronat prin raportare la salariul brut, și nu la salariul net de bază mediu la nivelul unității, pentru a evita crearea unor situații similare, recurenta a formulat acțiunea în constatare ce a format obiectul dosarului de fond.
Acțiunea în constatare astfel formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod proc.civ. și are natura unei acțiuni provocatorii, formulată în scopul de a preîntâmpina eventuale pretenții ale salariaților privind plata unor drepturi salariale într-un cuantum ce depășește valoarea salariului net.
Sentința astfel motivată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu greșita aplicare a legii, întrucât în soluționarea acțiunii, instanța a atins chestiuni legate de fondul cauzei, și astfel apreciază recurenta că se impune ca instanța de control judiciar, observând nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri să o modifice în tot, în sensul admiterii acțiunii în constatare astfel cum a fost formulată.
Acțiunea în constatare formulată de a avut ca obiect cererea de a se constata că salariații nu au în patrimoniu dreptul de a solicita salariul în cuantum brut și corelativ dreptul de a calcula, reține și vira la bugetele de stat impozitul pe venit și contribuțiile la asigurări sociale ale salariaților, raportat la valoarea brută a salariului de bază mediu pe unitate.
Interesul în formularea unei astfel de acțiuni a fost dat de necesitatea de a se evita prejudicierea societății prin plata către salariați a unor sume nedatorate și achitarea de către aceasta a unor obligații bugetare aferente mai mari prin raportare la o valoare mai mare.
Deși necesitatea formulării acestei acțiuni a fost dată, printre alte considerente și de pronunțarea anumitor hotărâri judecătorești prin care a fost obligată la plata către salariați a unor sume de bani asimilate salariilor fără a se indica la ce valoare se raportează acestea, acțiunea în constatare nu a avut ca obiect să se stabilească "modalitatea de executare a obligațiilor constatate prin hotărâri judecătorești".
Acțiunea a vizat, conform dispozițiilor art. 111 Cod proc.civ. să se constate inexistența în patrimoniul salariaților a unui drept, respectiv dreptul de a încasa salariul brut și pentru a preîntâmpina ca în viitor să fie obligată la plata către salariați a unui salariu brut.
Soluția instanței de a considera drept inadmisibilă această cerere este urmare a unei aprecieri greșite asupra sintagmei utilizate de dispozițiile art.111Cod proc.civ. - partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel cum în mod unanim s-a reținut în doctrina de specialitate realizarea dreptului reprezintă acțiunea în realizare, noțiunea de "acțiune în realizare" rezultă din formularea dispozițiilor art. 109 Cod proc.civ. și din interpretările doctrinare ale acestei dispoziții, ca fiind acțiunea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv solicită instanței să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Prin urmare, nu există niciun dubiu asupra faptului că legea are în vedere o forma de acțiune (de cerere de chemare în judecată). Formularea unor apărări în cadrul unei acțiuni formulate de o altă persoană nu se încadrează în categoria acțiunilor în realizare.
Față de aceste aspecte, în mod eronat instanța de fond a considerat că acțiunea de drept comun, inițiată de salariați, în cadrul căreia angajatorul poate formula apărări referitoare la modul de calcul al sumelor cu acest titlu constituie o acțiune în realizare aflată la dispoziția și care ar atrage inadmisibilitatea acțiunii în constatare.
În cauză, recurenta arată că nu are deschisă calea acțiunii în realizare.
Prin acțiunea în realizare se urmărește obligarea pârâtului la executarea unei obligații.
Or, prin acțiunea în constatare formulată de s-a intenționat să se preîntâmpine eventuale pretenții din partea salariaților.
Instanța trebuia să aibă în vedere cadrul procesual constituit prin formularea acțiunii în constatare, sub aspectul părților din litigiu. în judecată a, reprezentant al salariaților din cadrul și semnatar al Contractului colectiv de muncă arăta caracterul provocatoriu al acțiunii.
Față de această împrejurare era necesar ca cererea să fie privită în mod global, față de toți salariații societății, și avându-se în vedere atât pretenții venite din partea acestora ce au fost soluționate, cât și necesitatea de a preveni ca prin eventuale alte litigii să se ajungă în situații similare.
Ca atare, argumentul instanței privind existența unei acțiuni în realizare sub forma unei contestații la executare cu privire la unele dintre titlurile executorii obținute până în prezent, ignoră tocmai necesitatea de a se asigura o cale aptă să împiedice prejudicierea în viitor a societatii.
Pe fond, acțiunea în constatare este întemeiată, intrucat nu exista dreptului salariaților de a pretinde cuantumul salariului brut. În ansamblul reglementărilor legale aplicabile s-a stabilit că veniturile salariale cuvenite unui angajat în temeiul unui contract individual de muncă sunt supuse unor contribuții și impozite aferente ce se rețin și se virează de către angajator.
rimele și orice alte bonificații acordate salariaților sunt considerate venituri salariale impozabile corespunzător.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
In mod corect instanta de fond a apreciat ca cererea de chemare in judecata avand acest obiect este inadmisibila. Considerentele care sustin solutia de inadmisibilitate, pe care Curtea le apreciaza ca fiind intemeiate, sunt cele referitoare la existenta actiunii in realizare constand in contestatia la executare. In doctrina de specialitate si in practica judiciara exista un punct de vedere unitar referitor la inadmisibilitatea actiunii in constatare atunci cand partea poate sa isi realizeze dreptul pe calea contestatiei la executare.
In speta, in cazul in care salariatii - SA solicita executarea silita pentru creante al caror cuantum a fost determinat prin raportare la salariul de baza mediu brut la nivelul societatii, recurenta are posibilitatea de a formula contestatie la executare si de a invoca in acel cadru procesual toate aceste aspecte. Imprejurarea ca recurenta se confrunta cu un numar foarte mare de dosare de executare nu este de natura sa schimbe dispozitia procedurala cuprinsa in art. 111 proc.civ. Instantele sunt obligate sa aprecieze asupra admisibilitatii unei cereri de chemare in judecata in raport de dispozitiile legale aplicabile, si nu in raport de situatia concreta a uneia dintre parti.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, conform careia nu ar avea decshisa calea contestatiei la executare ca actiune in realizare, pe motiv ca in speta de este alt cadru procesual decat cel specific contestatiilor la executare. Faptul ca a fost chemata in judecata in calitate de parata Federatia Sindicatelor Libere si Independente "" nu afecteaza dreptul recurentei de a exercita contestatia la executare, intrucat sta in judecata numai in calitate de reprezentant al salariatilor. Mai mult decat atat, ii reprezinta doar pe salariatii care au ales sa se afilieze la aceste organizatii sindicale care compun federatia, nu si pe ceilalti salariati care au obtinut titluri executorii impotriva - SA.
Un alt argument in sprijinul inadmisibilitatii actiunii in constatare deriva din obiectul acesteia. - SA solicita constatarea prin dispozitivul unei hotarari judecatoresti a continutului unor prevederi legale, si nu constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Astfel, dreptul angajatorului de a calcula, retine si plati impozitul pe venit si contributiile la asigurari sociale ale angajatilor este prevazut de actele normative si nu trebuie constatat prin hotarare judecatoreasca. Prevederile legale care reglementeaza aceste aspecte sunt cele cuprinse in art. 40 alin. 2 din Codul muncii, art. 57 alin. 2 din Codul fiscal, art. 21 din Legea nr. 19/2000 si art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 95/2006, fiind stabilite ca atare de catre legiuitor, iar instanta nu poate relua indispozitivulhotararii continutul acestora.
De asemenea, apreciem ca actiunea este inadmisibila si din alta perspectiva. Din motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca impotriva recurentei au fost demarate mai multe proceduri de executare silita in baza unor titluri executorii emanate de la toate instantele competente din tara, in dispozitivul carora nu s-a precizat daca salariile de baza medii pe unitate, la plata carora a fost obligata - SA in favoarea salariatilor, sunt in cuantum brut sau net. Imprejurarea ca salariatii au solicitat ca executarea silita sa se efectueze asupra unor sume reprezentand salarii medii brute a condus la promovarea de catre - SA a prezentei actiuni.
Or, daca s-ar aprecia ca fiind admisibila si intemeiata actiunea de, s-ar ajunge ca printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata de Tribunalul B sa se lamureasca intinderea tuturor titlurilor executorii imprecise care emana de la diverse alte instante din tara. In acest fel s-ar contraveni dispozitiilor art. 400 alin. 2 proc.civ. conform caruia lamurirea intelesului si intinderii titlului executoriu se realizeaza de catre instanta care a pronuntat hotararea ce se executa.
Curtea considera ca fiind intemeiate sustinerile recurentei, in sensul ca nu constituie o actiune in realizare apararea pe care - SA si-ar putea-o formula in cadrul actiunilor de drept comun initiate de salariati, argumentele recurentei in sprijinul acestei sustineri fiind pertinente.
Cu toate acestea, sentinta instantei de fond va fi mentinuta, intrucat subzista celelalte motive de inadmisibilitate, mai sus expuse.
de aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SA împotriva sentinței civile nr.5387/1.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16087/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE ȘI INDEPENDENTE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.: /19.03.2009
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia