Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1287/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 7038/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1287R
Ședința publică din 2.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții:, G, G, G, împotriva sentinței civile 4803/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a -a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI Șl FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 2.08.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanții, scu, G, G, G au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligați să le plătească drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă indexate cu valoarea indicelui de inflație începând cu luna august 2004 și până la rămânerea irevocabila a hotararii, a tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C și Paste, primele de C și concediu, sporul de confidențialitate și fidelitate pe aceeași perioadă menționată mai sus.
S-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare pentru plata drepturilor solicitate.
Prin cererea completatoare depusă la 29.10.2007 reclamanții au solicitat să li se acorde sporul de 10% pentru condiții vătămătoare prevăzut de art.14 al.l din OG nr.10/2007.
Pârâta, prin cererea din 14.04.2008 a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru ca, în situația în care se va admite cererea de chemare în judecată această instituție să asigure fondurile necesare pentru efectuarea plății.
În ședința publică din 11.06.2008, în baza art.137 prima instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr. 4803/11.06.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, scu, G, G, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin legile bugetelor anuale nu s-au prevăzut sume de bani pentru acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, iar beneficiul acestui drept reprezintă o facultate și nu o obligativitate a angajatorului, astfel ca în baza art.1 și 2 din Legea nr.142/1998 și ale prevederilor Legii nr.193/2006, s-a respins ca neîntemeiată cererea prin care s-a solicitat acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Reclamantul a depus la dosar copia Contractului individual de muncă potrivit căruia beneficiază de un salariu de bază lunar de 421,40 lei ce se plătește o singură dată pe lună. Contractul individual de muncă s-a încheiat prin consimțământul părților ca urmare a negocierii clauzelor și în baza art.969 din Codul muncii, reprezintă convenția părților ce are putere de lege. Părțile, prin contractele individuale de muncă, nu au prevăzut ca reclamanții să beneficieze de spor de confidențialitate, fidelitate și stabilitate, prime de C, Paști sau concediu.
În motivarea acțiunii reclamanții au precizat că solicită drepturile menționate mai sus în baza prevederilor OG nr.10/2007 și Legii nr.231/2007 însă pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestora, respectiv începând cu luna august 2007, situație față de care s-a constatat că nu li se cuvin drepturile în baza prevederilor legale precizate, având în vedere principiul neretroactivității legii. Nici în Cap. IV din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 nu s-a prevăzut plata primelor solicitate de reclamanți și a sporurilor de confidențialitate, stabilitate și fidelitate. Ca urmare s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s- solicitat obligarea angajatorului la plata primelor de C, Paști și concediu și a sporurilor de confidențialitate fidelitate și de stabilitate.
A mai retinut prima instanta ca angajatorul a făcut dovada că din luna septembrie 2007, reclamanții beneficiază de sporul de pericol. Prin precizarea completării acțiunii reclamanții au arătat că înțeleg să solicite acest drept pe perioada 1.02.2007-1.09.2007. Pentru acordarea sporului de pericol, prin art. 19 din Legea nr.19/2000 s-a prevăzut că locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, iar în cazul când nu se încheie contract colectiv de muncă prin decizia-organului de conducere legal constituit cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare stabilite prin pe HG baza propunerii comune a Ministerului Muncii protecției Sociale și a Familiei și a Ministrului Sănătății.
Se arata in continuare in considerentele sentintei ca, prin hotărârea plenului Curții de Conturi din 19.02.2007, s-a dispus ca reclamanții să beneficieze de acordarea sporului de 10%. Împrejurarea că OG nr.10/2007 a fost publicată la data de 31.01.2007 nu justifică cererea reclamanților de acordare a sporului pe perioada 1.02.2007-1.09.2007, față de operațiunile ce sunt necesare a fi efectuate pentru a se constata dacă reclamanții își desfășoară activitatea sau nu în condiții periculoase, respectiv întocmirea buletinului de măsurare a undelor electromagnetice de autoritatea competentă. Ca urmare s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii completatoare precizată, prin care se solicită acordarea sporului de 10% pentru condiții periculoase.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenții-reclamanți, scu, G, G, G, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin sentința civilă nr.4803/2008 pronunțată în dosarul nr- TB Secția VIII Civilă a respins acțiunea prin care au solicitat obligarea intimatei să le plătească individual drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă datorate în perioada august 2004 la rămânerea irevocabilă a sentinței, drepturi cuvenite potrivit Legii nr.142/1998 cu modificările ulterioare.
Arata ca au solicitat, de asemenea, plata tichetelor cadou acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C pentru aceeași perioadă, cerere care a fost respinsă. Din motivarea sumară a instanței rezultă că cererea nu este întemeiată întrucât sumele necesare acestor drepturi salariale nu au fost prevăzute în bugetul anual si că aceste drepturi reprezintă o facultate si nu o obligativitate a angajatorului.
Recurentii sustin ca, pronunțându-se astfel, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998 și art.41 al.2 din Constituția României.
Recurenții, în calitate de salariați, care reprezintă o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau și au în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă.
Prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării zilnice a hranei la locul de muncă.
Faptul că Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că recurenții nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină cont de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Atât timp cât recurenții se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar și în același timp există salariați din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici,funcționari publici,magistrați, etc) acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel art.41 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul muncii, art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din cadrul aceluiași sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Instanța a respins prin sentința atacată cererea privind acordarea sporurilor de fidelitate, confidențialitate și stabilitate, invocând faptul că legile respective prin care se reglementează aceste sporuri OG nr.10/2007 și Legea 231/2007 sunt ulterioare perioadei solicitate de recurenții-reclamanți, 2004 -2007, însă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copii ale contractelor individuale de muncă și fluturașii de salariu, rezultă că aceste sporuri sunt menționate în contracte, dar nu și plătite.
Astfel, în Contractul individual de muncă al recurentului, ca și ale celorlalți recurenți, contracte depuse în cadrul probei cu înscrisuri, se menționează la Capitolul,pct.2, lit.c obligația de a respecta secretul de serviciu; litera g - să păstreze confidențialitatea tuturor datelor și informațiilor referitoare la activitatea și acțiunile Curții de Conturi a Romaniei, lit.h - să nu folosească în interes personal sau pentru alții datele, actele și faptele referitoare la activitatea instituției.
La aceste obligații ale angajatului există obligația corelativă a angajatorului stipulată la pct..4 lit. a din același contract ca să acorde salariatului drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă și din lege.
Instanța a respins cererea recurenților-reclamanți privind acordarea sporului de periclitate în perioada 1.02.2007-1.09.2007, cu motivarea că nu
s-a făcut dovada că la data apariției OG 10/2007 aceștia lucrau în condiții de periclitate.
Se ignoră astfel că însăși intimata le-a recunoscut acest drept, dar numai începând cu data de 1.09.2007, iar contractele de muncă sunt anterioare actului normativ sus menționat.
Faptul că toți angajații care își desfășoară activitatea în clădirea Palatului Parlamentului beneficiază de la data apariției OG nr.10/2007 de acest spor este notoriu, întrucât clădirea este testată ca fiind afectată de radiațiile antenelor ce o deservesc. Sustin recurentii ca, fiind angajati ca soferi, au garajele situate în această clădire si prin urmare acest drept trebuia acordat de la apariția legii, respectiv 1.02.2007.
În mod nelegal a admis instanța de fond excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor privind lipsa calității procesual pasive a acestuia în cererea principală.
Potrivit Legii 500/2002 rolul Ministerului Economiei este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare acestor drepturi salariale intimatul angajator este în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Cererea privind tichetele de masa si tichetele de cadou a fost intemeiata de recurentii reclamanti pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 si pe principiul egalitatii in drepturi, prevazut de art. 41 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
Art. 1 din Legea nr. 142/1998 prevede ca "salariatii din- sectorul bugetar pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator". In mod corect a retinut prima instanta ca textul instituie doar o posibilitate pentru angajator de a acorda aceste tichete de masa, nu o obligatie in acest sens.
Cum pentru anii 2004 - 2007, prin dispozitii exprese ale legilor bugetului de stat (Legea nr. 511/2004 - art-40, Legea 379/2005- art-24), dar si ale legilor bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anii 2005, 2006, 2007, respectiv Legea nr.512/2004, 380/2005, 487/2006 au interzis acordarea tichetelor de masa de catre angajatorii - institutii publice, indiferent de sistemul finantare si subordonare al acestora, este evident ca acordarea tichetelor de masa nu a fost posibila.
Mai mult, in conditiile in care disp. art.41 al.2 lit.b din contractele colective de munca unice la nivel national, inregistrate la Ministerul Muncii sub nr.l 116/30.01.2003, prelungit pana la 30.01.2005, nr.2001/312.05.2005 pe anii 2005 - 2006 si nr.2895/29.11.2006 anii 2007 - 2010 prevad ca tichetele de masa se acorda conform prevederilor legale si intelegerii partilor, iar in absenta unui izvor legal sau conventional al obligatiei, cererea recurentilor este neintemeiata.
Nu poate fi retinut nici argumentul ca se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi intre cetateni, intrucat instanta de judecata nu are competenta de a anula sau de a refuza aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerand ca este discriminatoriu, si nici de a-l inlocui cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, in acest sen fiind considerentele Deciziei nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
In ceea ce priveste sporurile de fidelitate, confidentialitate si stabilitate, instanta de fond a retinut in mod corect ca acestea sunt solicitate in temeiul OG nr. 10/2007 si al Legii nr. 231/2007, dar pe o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestora, astfel ca nu pot fi acordate recurentilor reclamanti, pentru ca se opune principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Faptul ca in contractele de munca ale recurentilor s-ar fi prevazut obligatiile de fidelitate si de confidentialitate nu genereaza nicio obligatie corelativa in sarcina angajatorului, de a le plati sporuri salariale cu acest titlu, intrucat nu exista nicio prevedere legala in acest sens.
Al treilea motiv de recurs, referitor la sporul pentru conditii vatamatoare prevazut de art. 14 alin. 1 din OG nr. 10/2007, este de asemenea neintemeiat, pentru considerentele expuse chiar de catre instanta de fond in cuprinsul sentintei recurate si pe care Curtea si le insuseste in intregime.
Mai mult, din Hotararea nr. 49/19.09.2007 a Plenului Curtii de Conturi (fila 204 dosar fond) rezulta ca buletinul de masurare a undelor electromagnetice a fost intocmit la data de 13.09.2007, astfel ca pentru perioada anterioara ( adica intre 01.02.2007-data intrarii in vigoare a OG nr. 10/2007 si 01.09.2007 - data acordarii acestui spor prin Hotararea nr. 49/19.09.2007) nu exista nicio dovada ca recurentii si-au desfasurat activitatea in cadrul unei institutii in care functioneaza instalatii care genereaza campuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de inalta frecventa, statii de bruiaj. Or, art. 14 alin. 3 din OG nr. 10/2007 prevede expres ca pentru acordarea acestui spor este obligatoriu buletinul de determinare emis de autoritatile abilitate. Cum acest buletin s-a intocmit la data de 13.09.2007, in mod corect angajatorul a hotarat acordarea acestui spor incepand cu data de 01.09.2007.
Ultimul motiv de recurs, privind gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerului Economiei si Finantelor - chemat in judecata de reclamanti pentru a fi obligat sa includa in buget sumele necesare platii drepturilor - nu mai necesita o analiza separata, fata de netemeinicia fondului pretentiilor recurentilor.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312 alin. 1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, G, G împotriva sentinței civile nr.4803/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI Șl FINANȚELOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a C
GREFIER
Red.: /18.03.2009
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
