Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 27.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/
Ședința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursul formulat de reclamata " " T împotriva deciziei civile nr. 585/A/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați " " (prin lichidator judiciar SRL) și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, pentru acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru 18.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 585/A din 12 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 2301/26.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, prin lichidator SRL, și Statul Român, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea instanței de fond care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință: a constatat că pârâta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra celor 21 de clădiri prevăzute în Anexa nr. 1 la contractul de vânzare cumpărare nr.90/04.07.2003, încheiat între și; a dispus întabularea în CF nr. 21 și nr. 59056 Tad reptului de proprietate al pârâtei asupra celor 21 de clădiri, cu titlu de edificare, conform raportului de expertiză completat ulterior, aflat la dosarul cauzei, care face parte din hotărâre; a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra celor 21 de clădiri cu titlu de cumpărare; a respins în rest acțiunea, respectiv petitul privind întabularea dreptului de superficie asupra terenurilor pe durata existenței construcțiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat, în baza art. 111 Cod procedură civilă și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, că pârâta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra celor 21 de clădiri prevăzute în Anexa nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr.90/04.07.2003, încheiat între și (în prezent reclamanta ), astfel încât a dispus, în baza art. 20 din Legea nr. 7/1996, înscrierea în CF nr. 21 și 59056 Tad reptului de proprietate al pârâtei asupra celor 21 de clădiri iar apoi întabularea aceluiași drept în favoarea reclamantei cumpărătoare
Prima instanță a respins ca nefondat petitul privind întabularea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a unui drept de superficie al reclamantei asupra terenurilor proprietatea acestui pârât pe durata existenței celor 21 de construcții, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit, potrivit art. 1169 Cod civil, construirea sau dobândirea în mod legal a unui astfel de drept, iar conform doctrinei și jurisprudenței în materie, dreptul de superficie poate fi dobândit prin titlu (act juridic- convenție, testament, act de concesiune etc.), uzucapiune sau direct prin lege și nu prin simpla interpretare per a contrario a dispozițiilor art. 492 Cod civil.
În calea de atac a apelului, reclamanta a solicitat admiterea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, respectiv recunoașterea și întabularea în cartea funciară a dreptului de superficie asupra terenului în litigiu.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta apelantă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în cazul în care dispozițiile art. 482 și 492 din Codul civil nu se aplică, devine incidentă excepția de la regulă- dreptul de superficie, drept care a luat naștere prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fiind evident că, în condițiile în care terenul nu face obiectul vânzării, s-a consimțit în mod implicit și la constituirea dreptului de superficie asupra terenului, cu atât mai mult cu cât vânzătoarea s-a obligat ca în momentul în care își va întabula dreptul de proprietate asupra terenului să-l transmită cumpărătoarei.
Reclamantul apelant a mai susținut că, pornind de la natura juridică dreptului de administrare operativă și de la dispozițiile HG894/1991, a dobândit un drept de superficie în baza legii, drept care a fost consolidat prin recunoașterea vocației acestei entități de a dobândi în mod gratuit dreptul de proprietate asupra terenului.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamantei, reținând că, indiferent dacă pârâta "" a avut sau are în patrimoniul său un drept de superficie asupra terenului, din contractul de vânzare- cumpărare nr. 90/04.07.2003 nu rezultă că a fost transmis acest drept și nici nu există la dosar alte probe în acest sens.
Cu privire la primul motiv de apel, prin care reclamanta a invocat legea ca temei al dobândirii dreptului de superficie, instanța de apel a reținut că art. 492 din Codul civil interpretat per a contrario nu poate constitui temei al dobândirii dreptului de superficie, pentru că, dacă ar fi așa, modurile de dobândire ale acestuia ar trebui să fie titlul, uzucapiunea sau art. 492 Cod civil.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, respectiv recunoașterea și întabularea în cartea funciară dreptului de superficie asupra terenului în litigiu.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 492 Cod civil, singurul text de lege care fundamentează existența dreptului de superficie, alt text legal care să fundamenteze cererea sa neputând avea incidență în cauză.
Totodată, recurenta a reiterat argumentele invocate în apel, arătând că pârâta a dobândit dreptul de administrare directă în baza hotărârii de guvern, drept care includea și dreptul unității de edifica construcția și de a folosi terenul (dreptul de superficie), drept care a fost confirmat și prin Legea nr. 15/1990 și nr.HG 834/1991.
Că, la data încheierii contractului nr. 90/04.07.2003, prin care le-a transmis dreptul de proprietate asupra construcțiilor, vânzătoarea avea în patrimoniul său dreptul de superficie, astfel că, din interpretarea logică și sistematică a clauzelor contractului de vânzare- cumpărare, rezultă că vânzătoarea i-a transmis și dreptul de superficie asupra terenului.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că în mod greșit reclamanta recurentă pretinde că dreptul de superficie rezultă din interpretarea per a contrario a art. 492 Cod civil, deoarece, dacă ar fi așa, modurile de dobândire a dreptului de superficie ar fi "titlul, uzucapiunea și art. 492 Cod civil".
Pârâta intimată a mai învederat că din cuprinsul contractului de vânzare- cumpărare nu rezultă transmiterea vreunui drept de superficie, precizând că Legea nr. 15/1990 și nr.HG 834/1991 nu conțin dispoziții în privința înființării dreptului de superficie.
Pârâtul intimat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus și el întâmpinare (fila 16), înscris care a fost calificat ca având rolul unor concluzii scrise, întrucât nu a fost depus în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 492 Cod civil, Curtea apreciază că recursul reclamantei este neîntemeiat pentru considerentele ce sunt enunțate în continuare.
Dreptul de superficie este un drept real principal, ce constă în dreptul de proprietate al unei persoane asupra construcției sau a altor lucrări ce se afla pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Dreptul de superficie este consacrat legislativ prin dispozițiile art. 11 din Decretul- Lege nr. 115/1938, potrivit căruia drepturile tabulare sunt drepturi reale asupra imobilelor înscrise în cartea funciară iar art. 17 din același act normativ reglementează modalitatea de dobândire care impune acordul de voință dintre cel care dă și cel care primește.
Doctrina și jurisprudența au stabilit că dreptul de superficie poate lua naștere prin titlu (contract, testament, etc.), uzucapiune sau lege.
În speța de față, reclamanții nu au făcut dovada că dreptul lor a luat naștere prin convenție, întrucât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 90/04.07.2003, încheiat între pârâta intimată și (actuala ), rezultă că s-a transmis numai dreptul de proprietate asupra celor 21 de construcții din Anexa nr. 1 la contract, pârâta obligându-se să obțină în baza HG834/1991 dreptul de proprietate asupra terenului, urmând ca la momentul vânzării acestuia să aibă dreptul de preemțiune la cumpărare pentru acest teren.
Cu alte cuvinte, așa cum corect au reținut ambele instanțe, indiferent dacă pârâta intimată a avut sau are în prezent în patrimoniul său dreptul de superficie, atâta timp cât prin contractul mai sus menționat nu a fost transmis acest drept către reclamanta recurentă, aceasta nu poate solicita recunoașterea unui asemenea drept în favoarea sa.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că a dobândit dreptul de superficie prin vreuna din celelalte două modalități, uzucapiunea sau legea, astfel încât soluția de respingere a acestui petit este legală.
Așa fiind, Curtea apreciază că în prezenta cauză nu este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că va respinge ca neîntemeiat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta " " împotriva Deciziei civile nr. 585/A din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 02.03.2009;
Tehnored. - 06.03.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara;
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș;
Judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
