Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/
Ședința publică din 30 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea, județul C, împotriva deciziei civile nr. 508, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 noiembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în localitatea, județul C, având ca obiectacțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului reclamant să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2008, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 25.10.2005 reclamantul a chemat în judecată pârâtele, si, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de habitație viagera si întreținere autentificat sub nr.2070 22.05.1998 la. si sa oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii s-a arătat ca prin contractul atacat defuncta mama a reclamantului a vândut paratelor, în calitate de nepoate, respectiv nora, cota sa indiviza de 6 8 din imobilul situat in localitatea compus in totalitate din teren în suprafață de 1554 mp si o construcție formată din 7 camere si dependințe.
In ultima parte a vieții sale defuncta a fost grav bolnavă, iar în scurtele perioade de luciditate și-a manifestat refuzul de a realiza aceasta vânzare din cauza atitudinii pârâtelor, care nu o îngrijeau corespunzător.
A mai susținut reclamantul că a aflat de existența actului de vânzare-cumpărare cu ocazia unui alt proces purtat între părți și că semnătura "vânzătoarei" nu aparține mamei sale, iar in aceste condiții înstrăinarea este nulă pentru lipsa consimțământului vânzătoarei.
La termenul de judecată din 18.01.2006 reclamantul a precizat obiectul acțiunii și a arătat că solicită constatarea nulității contractului de înstrăinare pentru lipsa consimțământului vânzătoarei, iar paratele au invocat lipsa calității procesuale active; excepția a fost respinsă de instanță la termenul din 01.03.2006 motivat de faptul că, în calitate de moștenitor legal al uneia dintre părțile contractante, reclamantul are calitatea de avânz cauză, care reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractului.
Prin sentința civilă nr.706 05.04.2006 Judecătoria Medgidiaa respins acțiunea ca nefondată.
La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere că reclamantul a invocat nulitatea contractului pentru lipsa consimțământului vânzătoarei la momentul încheierii lui și că, în această situație, nulitatea se întemeiază pe lipsa cauzei sau pe caracterul ilicit sau imoral al acesteia; s-a mai constatat ca o asemenea apărare nu poate fi reținută deoarece contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat in formă autentică, în fața unui notar public, care avea obligația legală de a verifica identitatea părților si de a constata cu propriile simțuri consimțământul acestora.
Cum constatările notarului fac dovada până la înscrierea in fals, iar reclamantul nu a urmat aceasta procedură, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost admis de Tribunalul Constanta prin decizia civila nr.714/13.10.2006 prin care s-a desființat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului nu a fost cercetată pe fond din perspectiva motivului de nulitate invocat in mod constant prin cererea de chemare în judecată și pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță, respectiv lipsa consimțământului autoarei sale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și că, în raport de motivul menționat, instanța de fond avea obligația să stabilească dacă este incidentă sancțiunea nulității absolute sau a celei relative și să administreze toate probele necesare dezlegării in fond a litigiului,cu respectarea principiului disponibilității părții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs paratele, si.
Prin decizia civilă nr. 6/C din 10 ianuarie 2007 Curtea de Apel Constantaa admis recursul și, reținând că prin desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe care sa lămurească raportul juridic dedus judecății, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Constanța.
După reluarea judecății cauzei, urmare a casării, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului, pronunțând în acest sens decizia civilă nr. 508 din 13 noiembrie 2007.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că, prin sesizarea instanței, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între mama sa și pârâte, pentru lipsa consimțământului vânzătoarei, instanța de fond analizând probatoriul funcție de această sesizare.
S-a mai reținut că solicitarea de a se constata nulitatea contractului pentru fraudă la lege nu a făcut obiectul sesizării instanței de fond și că cererea de verificare de scripte a fost corect respinsă câtă vreme o asemenea verificare privește doar un act sub semnătură privată, iar nu un act autentic, cum este cazul în speță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, a susținut că instanța trebuia să aprecieze că pentru soluționarea cauzei este necesară efectuarea unei expertize medico-legale asupra discernământului autoarei, pentru că sesizarea instanței a urmărit constatarea nulității absolute a contactului de vânzare cumpărare pentru absența consimțământului dispunătorului, iar actele medicale existente la dosar erau contradictorii.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Principiul disponibilității de care beneficiază părțile în procesul civil se verifică atât la momentul inițierii actului de sesizare al instanței, cât și ulterior, pe parcursul soluționării cauzei.
-se în acord cu acest principiu, reclamantul a înțeles să investească inițial instanța cu o cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat de mama sa cu pârâtele, sub motiv că vânzătoarea avea momente în care nu avea discernământul prezent și că, oricum, vânzătoarea nu și-a dat consimțământul la vânzare, semnătura de pe act neaparținându-
Ulterior sesizării, ca urmare a solicitării instanței de a se preciza obiectul cererii, știut fiind că cele două cauze invocate atrag sancțiuni diferite pentru actul încheiat cu nesocotirea dispozițiilor legale care le reglementează, mai precis la 18 ianuarie 2006, reclamantul a invocat lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea contractului. Probele solicitate de reclamant - înscrisuri, interogatoriu și expertiza grafologică - erau menite să susțină afirmațiile reclamantului, în sensul că semnătura de pe contract nu aparținea mamei sale, consimțământul acesteia neexistând.
Acestea fiind limitele sesizării instanței, în mod corect a reținut tribunalul interdicția dedusă din art. 294 Cod procedură civilă de a se formula cereri noi, calificarea ca cerere nouă a solicitării reclamantului apelant de a se analiza nulitatea contractului pentru fraudă la lege fiind exactă.
Soluția pronunțării unui fine de neprimire în cazul cererilor noi formulate în apel se aplică și pentru calea de atac a recursului, rațiunea acestor reglementări de la art. 294 coroborat cu art. 316 din Codul d e procedură civilă fiind aceea a respectării dreptului tuturor părților de a beneficia de un dublu grad de jurisdicție.
În speță, chestiunea administrării unei expertize medico legale putea fi considerată ca o probă necesară într-o cerere de constatare de discernământ diminuat sau abolit, iar nu în aceea formulată de reclamant, respectiv lipsa consimțământului dedusă din lipsa semnăturii vânzătoarei. De aceea, reținând obiectul sesizării, expertiza medico legală asupra discernământului dispunătoarei, solicitată de recurent direct în recurs apare nu numai ca o probă neconcludentă -ea neducând la dezlegarea pricinii -, dar în același timp și ca o probă care ar viza o cerere nouă, cu care instanța de fond nu a fost investită, respectiv o cerere de nulitate bazată pe lipsa discernământului vânzătoarei.
Această cerere nu numai că este o cerere nouă în recurs, inadmisibilă conform art. 294 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, dar ea este formulată omisso medio, cererea de a se examina motivul de nulitate dedus din lipsa discernământului vânzătoarei nefiind motiv de critică în apel.
În lipsa sesizării instanței pe motivul nou de nulitate, încuviințarea de către instanța de apel a cererii reclamantului de a depune acte medicale în susținerea afirmațiilor referitoare la discernământul mamei sale nu justifică cererea de casare a deciziei pentru administrarea unei probe suplimentare necesară dovedirii unei alte cereri decât cea cu care instanța a fost investită, recursul fiind, din aceste motive, neîntemeiat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat către intimate la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea, județul C, împotriva deciziei civile nr. 508, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 noiembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în localitatea, județul C, având ca obiectacțiune în constatare.
Obligă recurentul la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2008.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | Pentru judecător, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red./tehnored.dec.recurs: /14.07.2008
Gref.AB/2 ex./31.07.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
