Obligație de a face. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/
Ședința publică din 30 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă MEDICAL, cu sediul în localitatea, cod poștal -, județul T, în contradictoriu cu intimații pârâții INSTITUȚIA PRIMARULUI Comunei, prin Primar, cu sediul în, cod poștal -, județul T și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în, cod poștal -, județul T, împotriva deciziei civile nr. 180 din 12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiectobligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23 aprilie 2008 și, respectiv, 30 aprilie 2008, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 23.03.2007, reclamanta Medical a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei și Consiliul Local al comunei pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să-i încheie contract de vânzare-cumpărare asupra construcției dispensarului din comună și asupra terenului aferent acesteia și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta deține folosința construcției în care își desfășoară activitatea dispensarul uman din localitatea și a terenului aferent acesteia, în baza contractului de comodat nr.1242/27.07.1999 și a actelor adiționale la acesta.
În baza Legii nr.236/2006 a solicitat cumpărarea acestui imobil, care se află în proprietatea privată a comunei, iar prin procesele verbale întocmite la 23.11.2006 și 30.11.2006 de comisia comunală pentru vânzarea spațiilor medicale i-a fost aprobată cererea și s-a stabilit prețul de vânzare al construcției și al terenului aferent acesteia, pe baza unui raport de evaluare care a fost aprobat de Consiliul Local prin hotărârea nr.8/31.01.2007.
S-a mai susținut că neîncheierea contractului de vânzare cumpărare se datorează refuzului primarului localității de a-l semna, că acest refuz contravine prevederilor art.10 din Legea nr.236/2006 și că reclamanta a sesizat în acest sens Prefectul județului T, care prin adresa nr./26.02.2007 a confirmat existența dreptului său de a cumpăra și a solicitat primarului să perfecteze actul de înstrăinare.
Prin sentința civilă nr.375/13.06.2007 Judecătoria Maa dmis acțiunea și a obligat pârâții să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul cu destinație "dispensar uman" format din construcție, anexe și teren aferent, astfel cum s-a aprobat prin hotărârea nr.27/30.08.2006 a Comisiei Locale, și la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că cerințele stabilite de Legea nr.236/2006 sunt îndeplinite în speță, respectiv: imobilul ce constituie obiectul material al litigiului reprezintă un "spațiu medical" în sensul art.1 alin.2 din lege, vânzarea acestuia și a construcțiilor anexe a fost aprobată prin hotărârea nr. 27 din 30.08.2006 a Consiliului Local al comunei, activitatea principală a reclamantei este de asistență medicală ambulatorie și se încadrează în prevederile art.3 din actul normativ menționat, care precizează cine are dreptul de a cumpăra astfel de imobile, au fost respectate cerințele referitoare la evaluarea spațiilor.
invocate prin întâmpinare de pârâți au fost înlăturate ca neîntemeiate reținându-se că cererea dr. a fost depusă peste termenul prevăzut de art.4 din Legea nr. 236/2006, iar solicitarea numitei a fost respinsă prin hotărârea nr.1049/26.07.2006 a Comisiei Județene de fond funciar
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de Consiliul Local al comunei a fost admis de Tribunalul Tulcea prin decizia civilă nr.180/12.12.2007, prin care s-a schimbat în tot hotărârea atacată și s-a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr.870 din 09.10.2007 au fost declarate neconstituționale prevederile legale pe care se întemeiază acțiunea reclamantei, respectiv art.1, art.4 alin.1, art.5 și art.8 din nr.OUG 110/2005, care obligau la vânzarea spațiilor proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale cu destinația de cabinete medicale, cu motivarea că această vânzare echivalează cu un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere, consacrate de art.44 alin. 1 - 3 din Constituție.
În aceste condiții, autoritatea administrativă locală are libertatea de a decide asupra înstrăinării spațiului în litigiu, și cum aceasta a revenit asupra hotărârii de consiliu local prin care se aprobase vânzarea lui către reclamantă, acțiunea acesteia din urmă nu poate fi primită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Medical și a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă sub următoarele aspecte:
- revenirea Consiliului Local al comunei asupra hotărârii de a vinde reclamantei imobilul în litigiu a fost în mod greșit reținută deoarece la dosar nu există nici o probă în acest sens, iar refuzul primarului de a semna contractul de vânzare-cumpărare nu poate echivala cu o revocare a acestei hotărâri pentru că s-ar încălca prevederile art.10 din Legea nr.236/2006 privind aprobarea nr.OUG110/2005.
- nu a fost demonstrată imposibilitatea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, respectiv existența unei cereri de restituire a terenului aferent construcției, formulată de proprietarii lui anteriori, și nici refuzul recurentei de a accepta anumite clauze inserate în acest contract.
- decizia Curții Constituționale nr.870/09.10.2007 nu prezintă relevanță în cauză pentru că efectele ei se produc numai pentru viitor, ori cererea de cumpărare formulată de recurentă fusese deja încuviințată la data la care a fost pronunțată, în procesul verbal din 30.11.2006 încheiat de comisia de vânzare a spațiilor medicale fiind stabilite toate elementele și condițiile pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Consiliul Local a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, iar în motivare a arătat că obligarea sa la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu contravine prevederilor art.942 și art.948 alin.1 pct.2 din Codul civil, că terenul aferent construcției în care funcționează dispensarul se află în litigiu și că, în condițiile în care prevederile legale invocate de recurentă au fost declarate neconstituționale, obligarea sa la înstrăinarea bunului ar echivala cu un transfer silit de proprietate.
Cu adresa nr.1634/03.04.2008 intimații pârâți au depus la dosar hotărârile prin care Consiliul Local a decis asupra încetării procedurilor de vânzare a dispensarului medical, respectiv nr. 23/28.03.2008, nr.24/28.03.2008, nr.25/28.03.2008 și nr. 26/28.03.2008.
Prin concluzii scrise recurenta a solicitat repunerea pe rol a litigiului în vederea suspendării lui conform art.244 alin.1 din Codul d e procedură civilă, până la soluționarea acțiunii în anularea celor 4 hotărâri de Consiliu Local depuse de intimați anterior ultimului termen de judecată, acțiune aflată în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Tulcea.
Apărările formulate pe fondul cauzei au fost conforme susținerilor din apel, cu precizarea că actul normativ ce urmează a fi adoptat ca urmare a declarării neconstituționalității prevederilor nr.OUG110/2005 a fost deja supus dezbaterii publice și prevede că toate actele și procedurile realizate în baza acestei ordonanțe își păstrează valabilitatea.
Concluziile scrise formulate de intimații pârâți au reiterat, în esență, susținerile expuse în întâmpinare.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, instanța reține următoarele:
Prin dispozițiile art.1 și art.4 alin.1 din nr.OUG110/2005, aprobată prin Legea nr.236/2006, a fost instituită obligația autorităților locale - consilii județene sau consilii locale - să întocmească o listă completă a spațiilor cu destinație de cabinete medicale și a celor în care se desfășoară activități conexe actului medical, precum și obligația acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauză.
În executarea acestor obligații legale, prin hotărârea nr.27/30.08.2006 a Consiliului Local al comunei, județul T, a fost aprobată lista spațiilor din proprietatea privată a comunei ce urmau a fi vândute conform nr.OUG110/2005, iar prin dispoziția nr.196/31.08.2006 a Primarului aceleiași comune a fost constituită comisia pentru vânzarea spațiilor medicale din localitate, care în ședințele din 23.11.2006 și 30.11.2006 a aprobat cererea reclamantei Medical, de cumpărare a clădirii în care funcționa dispensarul uman din localitate și terenul aferent acesteia, și a determinat întinderea imobilului supus înstrăinării și prețul acesteia.
Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dispozițiile art.1 și art.4 alin.1 din nr.OUG110/2005 - care constituiau temeiul dreptului reclamantei de a cumpăra și al obligației corelative a pârâților de a vinde - au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr.870 din 09.10.2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr.701/17.10.2007, în considerentele căreia s-a reținut că "prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate" și că, pe cale de consecință, aceste prevederi legale "aduc atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată".
În conformitate cu prevederile art.147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, iar pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Cum prevederile nr.OUG110/2005 nu au fost modificate în termenul de 45 de zile stabilit de prevederea constituțională menționată, efectele juridice ale normelor declarate neconstituționale au încetat, iar forța obligatorie a raporturilor juridice născute în temeiul lor nu mai poate fi recunoscută.
Pe cale de consecință, vânzarea imobilului în care se desfășoară activitatea dispensarului uman din localitatea nu poate interveni decât pe baza liberului acord de voință al părților litigiului, pentru că impunerea acesteia prin hotărâre judecătorească, în condițiile stabilite anterior constatării neconstituționalității normelor legale care consacrau o asemenea obligație, ar reprezenta un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție și de art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Nu poate fi primită susținerea recurentei, referitoare la lipsa de relevanță a constatării neconstituționalității dispozițiilor legale care îi confereau dreptul de a cumpăra imobilul în litigiu pentru că prin întocmirea formalităților anterioare vânzării, astfel cum erau ele stabilite de ordonanță, nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra acestui bun din patrimoniul unității administrativ teritoriale, în patrimoniul reclamantei. Contractul de vânzare nu a fost încheiat în conformitate cu prevederile art.10 alin.1 din ordonanță, iar obligația pârâților de a vinde este lipsită de temei legal în prezent, pentru că norma care o impunea nu-și mai produce efectele.
În acest context este lipsită de relevanță existența sau inexistența unei cereri de restituire a terenului aferent dispensarului, formulată de o terță persoană conform prevederilor Legii nr.10/2001, pentru că o astfel de situație se impunea a fi verificată numai în măsura în care pârâții ar fi consimțit la înstrăinare, caz în care era necesară clarificarea regimului juridic al imobilului, conform art.2 alin.3 din nr.OUG110/2005.
Nefondată este și critica referitoare la revenirea asupra deciziei de a vinde reclamantei imobilul în litigiu pentru că refuzul pârâților de a înstrăina a fost în mod clar exprimat prin întâmpinările depuse pe parcursul soluționării cauzei, iar revocarea hotărârilor de consiliu local adoptate în executarea obligațiilor impuse de dispozițiile nr.OUG 110/2005, anterior constatării neconstituționalității lor, rezultă cu certitudine din hotărârile date de același consiliu local la 28.03.2008, depuse la dosar în recurs.
Nu prezintă importanță în soluționarea litigiului de față respectarea, de către autoritatea administrativă emitentă a acestor din urmă hotărâri, a cerințelor impuse de lege pentru existența lor valabilă, deoarece refuzul pârâților de a vinde a fost pe deplin demonstrat, iar în absența unei dispoziții legale care să oblige la vânzare sau a consimțământului proprietarului de a înstrăina, transferul dreptului de proprietate nu poate fi dispus de instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, litigiul ce are ca obiect anularea hotărârilor adoptate de Consiliul Local al comunei la 28.03.2008 nu influențează soluționarea prezentei cauze, iar repunerea pe rol a acesteia - în vederea suspendării conform art.244 alin.1 din Codul d e procedură civilă - nu ar putea fi dispusă decât cu nesocotirea art.151 din același cod.
Considerentele expuse conduc la concluzia că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor constituționale și a celor din reglementarea specială incidentă speței astfel că, în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă MEDICAL, cu sediul în localitatea, cod poștal -, județul T, în contradictoriu cu intimații pârâții INSTITUȚIA PRIMARULUI Comunei, prin Primar, cu sediul în, cod poștal -, județul T și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în, cod poștal -, județul T, împotriva deciziei civile nr. 180 din 12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiectobligația de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.apel
Red./tehnored.jud./29.05.2008
Gref.AB/2 ex./05.06.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
