Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1432/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1432/R/2008
Ședința publică din 19 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Traian Dârjan Silvia Nicorici
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.25/A din 6 februarie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr- privind și pe intimatul pârât G, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă recurenta reclamantă și reprezentantul intimatului pârât, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 800 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 iunie 2008 recurenta reclamantă a înregistrat la dosar o cerere de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru în sumă de 2312,5 lei, pe care o datorează în recurs. Arată că nu are posibilitate să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru fondul cauzei în cursul procesului, solicitând să fie dată în debit.
Potrivit încheierii ședinței camerei de consiliu din 18 iunie 2008 s-a admis cererea recurentei reclamante și s-a eșalonat plata taxei de timbru constând în diferența de 1512,5 lei, în două rate lunare de câte 756,25 lei, ce urmează a fi achitate în lunile iulie 2008 și august 2008, urmând a fi dată în debit pentru taxa judiciară de timbru datoriată la fond.
Reprezentantul intimatului - pârât, depune la dosar chitanța cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru apel în sumă de 2313 lei și 5 lei timbru judiciar.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul îndezbateri judiciare orale.
Recurenta-reclamantă suține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui pentru motivele arătate în scris și recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxa de timbru.
Reprezentantul intimatului-pârât, solicită respingerea recursului, ca nefondat potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică cu 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la 20.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1124/307 din 19 aprilie 2007 la Judecătoria Sighetu Marmației, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței să constate că imobilele în natură teren și construcții, situate în S M,-, înscrise în CF nr.15699, nr.top 2845/94 și CF nr.21269 N, nr.cadastral 8095, constituie bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul și să se dispună întabularea dreptului ei de coproprietate în cartea funciară, în devălmășie cu pârâtul.
Prin sentința civilă nr.2029 din 3 octombrie 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâtului G și în consecință, s-a constatat că imobilele în natură teren și construcții situate în S M,-, înscrise în CF nr.15699, nr.top2845/94 și în CF nr.21269 N, nr.cadastral 8095, constituie bunuri comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
S-a dispus întabularea în CF nr.15699, nr.top 2845/94 și în CF nr.21269 N, nr.cadastral 8095 și a dreptului de proprietate al reclamantei, în devălmășie cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1028 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 1066/A/20.12.2996 a Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea reclamantului de atunci G, constatându-se dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în S M,-, înscris în CF nr.5 S M, nr.top 2845/94 și nr.2845/109, dispunându-se înscrierea dreptului astfel dobândit, în cartea funciară. În prezent, acest imobiul este înscris în CF nr.15699 S M, nr.top 2845/94 și nr.2843/109 teren în suprafață de 987 mp și respectiv 989 mp, fiind notată din anul 1997 și casa de pe-. La 12.01.2007, nr.top 2845/109 a fost mutat în CF nr.21269, nr.cadastral nou 8095, unde a fost înscris terenul în suprafață de 989 mp de pe str.-, casa cu nr.22 și o altă casă de locuit.
La data dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor de către pârât, părțile erau căsătorite, or potrivit art.30 fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
este unul dintre modurile de dobândire a bunurilor proprii, însă pârâtul nu și-a întabulat dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu, cu acest titlu. De asemenea, nu a solicitat partajarea bunurilor înscrise în certificatul de moștenitor emis în urma decesului tatălui său și nu și-a întabulat dreptul de proprietate ca urmare a atribuirii acestor bunuri, ci a invocat uzucapiunea ca temei al dobândirii dreptului de proprietate și joncțiunea posesiei sale cu cea a părinților lui, însă posesia lui nu a fost exclusivă. Pârâtul a folosit aceste bunuri împreună cu soția lui, astfel că pretențiile reclamantei sunt justificate.
Așa fiind, în temeiul art.111 pr.civ. art.30 fam.și art.20 din Legea nr.7/1996, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului.
Prin decizia civilă nr.25/A din 6 februarie 2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de pârâtul G în contra sentinței civile nr.2029 din 3 octombrie 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pe care a schimbat-o în sensul că s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul G și în consecință, s- constatat că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei părților, imobilul casă nouă de locuit, situat în S M, nr.administrativ 22/A, identificat cu C1 în fișa corpului de proprietate vizată de OCPI M sub nr.4531/28.12.2006, construcție notată în CF nr.21269 NSM, nr.casastral 8095, fost nr.top 2845/109.
S-a dispus întabularea în CF nr.21269 SMa dreptului de proprietate al reclamantei, alături de pârâtul G, în devălmășie, asupra casei identificate mai sus.
S-a respins cererea reclamantei privind constatarea naturii de bunuri comune, a terenului în suprafață de 987 mp din CF nr.15699 S M, nr.top 2845/94, a terenului în suprafață de 989 mp din CF nr.21269 NSM, nr.cadastral 8095 și a casei vechi de locuit din S M-, identificată cu C2 în fișa corpului de proprietate vizat de OCPI M sub nr.4531/28.12.2006, construcție notată în CF 21269 S M, nr.cadastral 8095, fost nr.top 2845/109, precum și cererea reclamantei de întabulare a dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 27 iunie 1978, în prezent aflându-se în proces de divorț.
Asupra terenului în suprafață de 987 mp înscris în prezent în CF nr.15699 S M, nr. top 2845/94 și a terenului de 984 mp din CF nr.21299 NSM, nr.cadastral 8095, și-a înscris dreptul de proprietate pârâtul G, în baza deciziei civile nr.1066/A din 20.12.1996, prin care admițându-se apelul declarat de G, s-a constatat că acesta a dobândit prin uzucapiune imobilele terenuri identificate mai sus. În considerentele deciziei respective, s-a reținut că imobilele au fost cumpărate în anul 1945 de părinții pârâtului din prezenta cauză, prin act sub semnătură privată de tatăl pârâtului, defunctul G senior, termenul de prescripție achizitivă fiind deja împlinit la decesul acestuia în anul 1992. Cu toate acestea, pârâtul G junior a formulat acțiunea în nume propriu, solicitând ca instanța să reunească posesia sa cu posesia autorului său și instanța i-a admis această cerere, reținând că tatăl reclamantului și apoi reclamantul au folosit în mod public, pașnic, continuu, netulburat și sub nume de proprietar imobilele. La data desfășurării acelui proces, mama pârâtului era în viață, însă a renunțat la succeiunea după defunctul ei soț, în favoarea fiului ei, G, care a rămas astfel unicul moștenitor.
În mod greșit a reținut prima instanță că aceste terenuri au natura juridică de bunuri comune dobândite de părți în timpul căsătoriei. Uzucapiunea de 30 de ani constituie un mod de dobândire bunurilor comune, dacă data de la care a început să curgă termenul prescripției achizitive se situează în timpul căsătoriei, deoarece uzucapiunea retroactivează, astfel că uzucapantul este considerat că a devenit proprietarul bunului din momentul când a făcut primul act de posesie utilă. În speță, posesia utilă a început în anul 1945, dată ce se situează cu mult înainte de încheierea căsătoriei părților.
La data încheierii căsătoriei părților, termenul uzucapiunii de 30 de ani era împlinit în persoana tatălui pârâtului, chiar dacă acesta nu le-a invocat în timpul vieții sale. A invocat însă uzucapiunea pârâtul în nume propriu și întrucât el nu posedase terenurile timp de 30 de ani, a cerut joncțiunea posesiei sale cu cea a tatălui său. Între posesorul care invocă uzucapiunea și cel cu care se realizează joncțiunea posesiei, trebuie să existe un raport juridic valabil. În acest caz, raportul juridic este de succesiune, pârâtul fiind unicul moștenitor al defunctului său tată. Reclamanta, nu poate invoca un raport juridic valabil translativ între ea și socrul ei, cel cu care s-a realizat joncțiunea posesiei.
Casa veche de locuit din S M,-, identificată în fișa corpului de proprietate cu C2, a fost edificată de părinții pârâtului ulterior anului 1945 și chiar dacă a fost notată în CF abia în anul 1997, nu se poate spune că este bun compun al pârâtului cu reclamanta. Data dobândirii acestui bun coincide cu data decesului def. G senior în anul 1992, iar modul de dobândire al proprietății, este succesiunea. Reclamanta nu are calitatea de succesoare după socrul ei.
Singurul bun comun dobândit în timpul căsătoriei, este casa nouă de locuit, siutată în S M,-/A, identificată cu C1 în fișa corpului de proprietate vizată de OCPI M sub nr.4531/28.12.2006. această casă a fost construită de soți în timpul căsătoriei și se înscrie în dispozițiile art.30 fam.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul anulării apelului formulat de pârât împotriva sentinței, ca insuficient timbrat, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că prealabil dezbaterii apelului, s- pus în discuție timbrarea apelului la valoarea imobilelor, iar instanța a acordat cuvântul pe fond, sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru, până la pronunțare, însă apelantul nu a depus taxa de timbru corespunzătoare valorii imobilului în litigiu, situație în care tribunalul trebuia să anuleze apelul ca insuficient timbrat, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că statuările instanței de apel cu privire la dobândirea imobilelor prin uzucapiune, cu consecința caracterului de bun propriu al acestora, sunt contrare dispozițiilor art.30 și art.31 fam.
Astfel, noțiunea de dobândire în sensul dispozițiilor art.30 fam. trebuie înțeleasă în considerarea ca bunuri comune a tuturor bunurilor care au intrat în patrimoniul soților, prin oricare dintre modurile de dobândire reglementate de legea civilă, indiferent dacă au fost achiziționate de unul sau de ambii soți și indiferent de natura bunului.
Drepturile reale vor fi considerate ca dobândite de soți, fie că au la bază un mod original de dobândire, fie unul derivat. Raportat la cerințele art.30 și 31 fam. imobilul în litigiu îndeplinește toate cerințele legale pentru a fi considerat bun comun. Faptul că anterior folosinței de către apelant și soția lui, imobilul a fost folosit de către părinții intimatului, nu schimbă natura juridică a bunului.
De aceea, interpretarea dată de instanța de apel în sensul că am fi în prezența unui bun propriu, excede dispozițiilor art.31 fam.
Reclamanta a făcut referire la autori care apreciază că asemenea bunuri sunt comune, singura condiție cerută pentru aplicarea prezumției de comunitate o constituie faptul că împlinirea celei din urmă zi a termenului defipt de lege, pentru dobândirea prin uzucapiune, să se situeze în timpul căsătoriei.
Totodată, reclamanta-recurentă a recunoscut că există și autori care consideră că momentul hotărâtor din punct de vedere al regimului comunității, îl constituie nu ziua când termenul prescripției s-a împlinit, ci ziua în care el a început să curgă, dar că în speță, regula efectului retroactiv nu își găsește aplicare.
Intimatul G prin întâmpinare depusă la dosar 13-16, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește insuficienta timbrare a apelului, curtea reține că pârâtul-apelant a plătit taxa judiciară de timbru în sumă de 13,50 lei și a depus timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, fila 16 dos.apel.
La termenul de judecată din 6 februarie 2008, când s-a judecat apelul pârâtului împotriva sentinței judecătoriei, tribunalul i-a acordat cuvântul reprezentantului pârâtului să își susțină apelul, "sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru" până la pronunțare.
Dacă apelantul nu a depus diferența taxelor de timbru datorate, până la pronunțare, tribunalul trebuia să anuleze apelul pârâtului, ca insuficient timbrat.
Dar întrucât tribunalul a trecut la judecarea apelului în lipsa achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, în recurs nu se poate dispune anularea apelului ca insuficient timbrat, deoarece devin incidente dispozițiile art.20 alin. (5) din Legea nr.146/1997, conform cărora "în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare".
La termenul de astăzi, reprezentantul avocat al pârâtului, a depus la dosar 50, chitanța privind achitarea diferenței taxei judiciare de timbru în sumă de 2.313 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei datorate în apel, situație în care nu se mai justifică nici darea lui în debit.
Dar nici reclamanta-recurentă nu și-a achitat integral taxele de timbru la prima instanță, motiv pentru care în baza art.20 alin.5 din Lege anr.146/1997, va fi dată în debit la organul financiar, cu suma de 4.625 lei diferență de taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, datorate la prima instanță și neachitate.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs, în mod coret a reținut tribunalul că prin decizia civilă nr.1066/A din 20 decembrie 1996 a Tribunalului Maramureș, s-a constatat că reclamantul Gad obândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în S M nr.22, în natură teren de construcție, curte și grădină, în suprafață de 987 mp, respectiv 989 mp, înscris în CF nr.5 S M, nr.top 2845/94 și 2845/109, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară, cu titlu de uzucapiune.
În considerentele aceli hotărâri judecătorești, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile legilor cutumiare maghiare privind uzucapiunea de 32 de ani, prescripția achizitivă începând din anul 1945, primul posesor fiind G senior, tatăl reclamantului de atunci, decedat în anul 1992, fiul unind posesia sa cu cea a tatălui.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, își produce efectele din momentul începerii prescripției achizitive, care a fost anul 1945, în persosana lui G senior, tatăl actualului pârât, în timp ce părțile s-au căsătorit abia la data de 27 iunie 1978, când termenul de 32 de ani era deja împlinit.
Raportat la comunitatea de bunuri a soților, retroactivitatea efectelor uzucapiunii, determină ca în cazul în care prescripția a început să curgă în favoarea unuia dintre soți, înainte de încheierea căsătoriei, imobilul dobândit cu acest titlu, să aibă caracter de bun propriu al pârâtului, chiar dacă termenul de prescripție achizitivă s-ar fi împlinit în timpul căsătoriei.
În speță însă, termenul prescripției achizitive de 32 de ani început în anul 1945, s-a împlinit în anul 1977, în persoana lui G senior, tatăl pârâtului, în timp ce căsătoria părților s-a încheiat ulterior, la 27 iunie 1978.
Este adevărat că potrivit art.30 alin.(1) fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Cu toate acestea, particularitatea efectului retroactiv al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, determină ca intrarea imobilului în patrimoniul uzucapantului să aibă loc din momentul începerii cursului prescripției achizitive, moment ce s-a situat înainte de încheierea căsătoriei părților, ca de altfel și împlinirea lui.
Reclamanta nu se află în nici un grad de rudenie cu cel care a început prescripția achizitivă și în persoana căreia s-a și împlinit, defunctul G senior, fiul acestuia fiind pârâtul G junior.
Faptul că procesul de uzucapiune s-a desfășurat în timpul căsătoriei părților, nu înseamnă că devin incidente dispozițiile art.30 alin.(1) fam. respectiv că imobilul este bun comun al soților, el păstrându-și calitatea de bun propriu al pârâtului, dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 coroborat cu art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
În baza art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997, reclamanta va fi dată în debit la organul financiar cu suma de 4.625 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, datorate la prima instanță și neachitate.
Întrucât recurenta se află în culpă procesuală, fiind partea căzută în pretenții, în temeiul art.274 alin.(1) pr.civ. va fi obligată să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.25/A din 6 februarie 2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să îi plătească intimatului G suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Dă în debit reclamanta cu suma de 4625 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar pentru fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT:20.06.2008
Dact.CA: 23.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
Nr. operator 8428
Către
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
P-ța - - nr.19 Județul
Vă aducem la cunoștință că, prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din 18 iunie 2008, s-a admis cererea formulată de recurenta, domiciliată în S M,-, jud.M, în vederea eșalonării taxei judiciare de timbru datorate în recurs, constând în diferență de 1512,5 lei, în două rate lunare de câte 756,25 lei (RON), ce urmează a fi achitate în lunile iulie 2008 și august 2008, rugându-vă să procedați la verificarea și urmărirea modului în care recurentul va achita aceste rate, iar în cazul în care ratele nu vor fi achitate lunar, vă rugăm să procedați la executarea silită a acestora.
Alăturat vă comunicăm copia certificată a încheierii civile a ședinței Camerei de Consiliu din 19 octombrie 2005, ce constituie titlu executoriu, în conformitate cu art.81 alin.1 proc. civ. în scopul urmăririi de către instituția.
C-N la 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
Nr. operator 8428
Către
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
a municipiului S
P-ța - - nr.19 Județul
Vă înaintăm alăturat copia certificată a deciziei civile nr.1432/R din 19 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul cu nr. de mai sus, prin care a fost obligată reclamanta, domiciliată în S M,-, jud.M la plata sumei de 4625 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, restantă pentru fondul cauzei.
Având în vedere că titlul executoriu a fost dat înainte de intrarea în vigoare a nr.OG51/2008, potrivit art.20, alin.5 din Legea nr.146/1997, așa cum a fost modificată prin nr.OG34/2001, hotărârea constituie titlu executoriu și este de competența dvs. pentru aop une în executare.
C-N la 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Traian Dârjan Silvia Nicorici
