Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1435/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1435/R/2008
Ședința publică din 19 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Traian Dârjan Silvia Nicorici
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.248 din 7 mai 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtele Compania Națională " Română" C-N și Compania Națională " Română " B, având ca obiect plângere la legea nr.10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatelor pârâte, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară detimbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatelor pârâte, cons. jur., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.
După luarea cauzei se prezintă recurentul care arată că solicită admiterea recursului potrivit motivelor din memoriul de recurs depus la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr.378/117 din 28 ianuarie 2008 la Tribunalul Cluj, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-N, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună restituirea în favoarea reclamantului a cotei de parte din.nr.1 situat în C-N,-, înscris în CF nr.- C, nr.top 115/1/1, cu părțile indivize comune înscrise în CF nr.- C, nr.top 115/1, precum și întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de parte din imobil, cu titlu de drept Legea nr.10/2001.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat în esență că imobilul în litigiu a constituit proprietatea defunctului, de la care a fost naționalizat în temeiul Decretului nr.92/1950, iar prin decizia civilă nr.277/A/2003 a Curții de Apel București, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la moștenirea defunctului, astfel că a formulat la 20.07.2001, notificare de restituire în natură, adresată Primăriei - Consiliului local al municipiului C-N, iar acesta a transmis-o Companiei Naționale ROMÂNĂ.
La data de 25 februarie 2008, reclamantul a depus la dosar 19, o extindere de acțiune față de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ"
Prin încheierea civilă nr.248 din 7 mai 2008, Tribunalul Cluja admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția civilă, competența acțiunii intentate de reclamantul, împotriva pârâtelor Compania Națională " Română" Sucursala zonală C și Compania Națională " Română"
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.IX din 20 martie 2006 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr.10/2001, este secția civilă tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în capitolul II alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, unitatea deținătoare este entitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică ce a înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți, companii naționale sau societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).
Conform art.3 alin.(2) din OUG nr.159/1999, Sucursala zonală Ca C ompaniei Naționale " Română", nu are personalitate juridică, astfel încât prin raportare la dispozițiile HG nr.250/2007, unitatea deținătoare este Compania Națională " Română" SA cu sediul în B, iar nu sucursala ei zonală.
Normele legale privitoare la competență cuprinse în art. 26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, republicată, au caracter special, în raport cu prevederile art.13 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea ei trimiterea dosarului la același tribunal, pentru judecarea cauzei pe fond.
În motivarea recursului său, reclamantul-recurent a susținut că excepția necompetenței teritoriale nu este de ordine publică, astfel că ea trebuia invocată până la prima zi de înfățișare, în caz contrar intervenind sancțiunea decăderii de aom ai invoca.
În speță, după extinderea acțiunii față de pârâta Compania Națională " Română" B, prima zi de înfățișare a fost la termenul din 2 aprilie 2008, când însă nu a fost invocată excepția necompetenței teritoriale, ci abia la termenul din 7 mai 2008, iar reclamantul prin reprezentantul său avocat, s-a opus admiterii excepției.
Potrivit art.6 pr.civ. când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face și la instanța locului acelor așezări sau îndeletniciri, pentru obligațiile patrimoniale și care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc.
Compania Națională " Română" deși are sediul în B, are așezări comerciale statornice în toată țara, denumite sucursale zonale, între care și Sucursala zonală C, care este o așezare comercială statornică, în sensul art.6 pr.civ.
De asemenea, conform art.13 alin.(1) pr.civ. cererile privitoare la bunuri imobile se face numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele.
Reprezentantul pârâtei-intimate Compania Națională " ROMÂNĂ" B, cons.jr. -, prezent în instanță la termenul de astăzi, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Reclamantul, prin cererea introductivă de instanță, a învestit Tribunalul Cluj cu judecata unei acțiuni în temeiul Legii nr.10/2001, privind restituirea în natură a cotei de parte din.nr.1 situat în C-N,-, înscris în CF nr.- C, nr.top 115/1/1, cu părțile indivize înscrise în CF colectivă nr.- C, nr.top1 15/1 și întabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că în calitate de moștenitor al fostului proprietar, de la care s-a naționalizat imobilul în baza Decretului nr.92/1950, a formulat notificarea nr.391/20.07.2001, înregistrată la executorul judecătoresc, trimisă "Primăriei - Consiliului Local municipal C", care prin adresa nr.73084/3/452 din 24.09.2007, a retrimis-o spre soluționare Companiei Naționale " Română"
Potrivit art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, republicată, decizia sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în acărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, sau după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a stabilit prin decizia nr.IX din 20 martie 2006, că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr.10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
În cauză, persoana juridică este Compania Națională " Română" cu sediul în B, aflat în circumscripția Tribunalului București, în timp ce Sucursala zonală C, nu are personalitate juridică, așa cum rezultă din art.3 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.159/1999.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun privitoare la competența teritorială cuprinse în Codul d e procedură civilă (art.6 și art.13), pentru ca excepția necompetenței teritoriale să poată fi invocată numai până la prima zi de înfățișare, așa cum susține neîntemeiat recurentul, ci dispozițiile imperative ale art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, republicată, ce stabilesc o competență teritorială exclusivă, pe care părțile și instanța nu o pot înlătura.
Apoi, litigiul de față nu este natură comercială, ci de natură civilă, întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, care conțin prevederi speciale privitoare la competența teritorială.
Faptul că prin dispoziția nr.41162 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului C-N i s-a respins reclamantului notificarea nr.391/20.07.2006 cu privire la imobilul în litigiu, nu are nici o relevanță sub aspectul competenței teritoriale în soluționarea prezentei cauze, deoarece acțiunea de față nu se judecă în contradictoriu cu Municipiul C-N reprezentat prin primar, ci cu Compania Națională " Română" B și cu Sucursala ei zonală
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii civile nr.248 din 7 mai 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT:20.06.2008
Dact.CA: 23.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Traian Dârjan Silvia Nicorici
