Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 145
Ședința publică din 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna Șcheia, sat Sf., județul S, împotriva deciziei civile nr. 2919 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru recurent, avocat pentru pârâtă, lipsă fiind recurentul și intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța înmânează un exemplar din întâmpinare avocatului recurentului, și constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocatul recurentului precizează că recursul este formulat în termen, iar față de obiectul cererii reconvenționale cauza era susceptibilă de apel și recurs. Susține că pe acel teren se află o gospodărie, fapt ce rezultă și din procesul verbal pe care-l depune la dosar. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea căii de atac a apelului.
Avocata intimatei susține că recursul este inadmisibil potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind formulat împotriva unei hotărâri irevocabile. Susținerile reclamantului recurent nu se referă la obiectul litigiului, iar motivul de nulitate invocat reprezintă cauza, nu obiectul acțiunii. În raport de cererea principală formulată, nu s-a invocat greșita calificare a căii de atac. De asemenea, precizează că recursul este tardiv formulat, recurentul luând la cunoștință decizia criticată la 10 ianuarie 2008, când a promovat o contestația în anulare, invocând necercetarea tuturor motivelor de recurs. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 16 februarie 2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate vânzarea-cumpărarea suprafeței de 10 ari teren situat în intravilanul satului Sf., tranzacție intervenită la data de 17 mai 1991.
În motivare a arătat că la data menționată a cumpărat de la mama pârâtei suprafața de 10 ari teren pentru a-și construi o locuință; ulterior, s-a înregistrat cu terenul în registrul agricol, iar în anul 1993 și-a construit o casă cu anexe. Conform titlului de proprietate nr. 3093 din 17 ianuarie 2006, vânzătoarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,36 ha teren în care se include și terenul vândut. A mai arătat reclamantul că, întrucât pârâta refuză să încheie contractul în formă autentică a fost nevoit să formuleze această acțiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1073, 1077 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat instanței respingerea acțiunii, întrucât la încheierea actului sub semnătură privată a lipsit consimțământul promitentei-vânzătoare.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 17 mai 1991 între reclamantul și, întrucât lipsește consimțământul acesteia și să oblige reclamantul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10 ari teren, din intravilanul satului Sf., comuna Șcheia, județul S, învecinată cu uliță la N, drum exploatare la, la Sud și la
În motivare, pârâta a arătat că înscrisul sub semnătură privată din 17 mai 1991 este nul absolut întrucât lipsește semnătura numitei, care nu și-a dat consimțământul la încheierea acestui act.
A mai arătat pârâta că inițial, prin titlul de proprietate nr. 1763 din 18 iunie 1996 emis în favoarea autoarei, nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, deși autoarea sa l-a avut declarat în registrul agricol, motiv pentru care nu și-a putut exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui teren; ulterior, în baza sentinței civile nr. 357 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Suceava, titlul de proprietate nr. 1763 din 18 iunie 1996 s-a modificat, în sensul că s-a inclus în titlu și suprafața de 1000 mp teren grădină situată în intravilanul satului Sf., comuna Șcheia, județul S, după care i s-a emis titlul de proprietate nr. 3093 din 17 ianuarie 2006.
Prin sentința civilă nr. 3392 din 21 septembrie 2007 Judecătoria Suceavaa respins acțiunea, a admis cererea reconvențională, a constatat că înscrisul sub semnătură privată invocat este nul absolut și a obligat reclamantul la predarea suprafeței către pârâtă. Prima instanță a reținut că din concluziile raportului de expertiză grafologică dispus în cauză rezultă că semnătura de pe înscrisul constatator al tranzacției nu aparține lui, fapt care echivalează cu lipsa consimțământului vânzătoarei. În ceea ce privește revendicarea suprafeței în litigiu, prima instanță a constatat că acest teren figurează înscris în titlul de proprietate nr. 3093 din 17 ianuarie 2006, emis pe numele autorului pârâtei, aceasta din urmă făcând astfel dovada dreptului de proprietate asupra celor 1000 mp.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în motivare că în dovada de comunicare a sentinței civile nr. 7786/1993 nu se menționează seria și numărul actului de identitate al destinatarului, situație în care putea fi semnată și de către pârâtă în locul mamei sale, iar înscrisul privat de la fila 27 dosar nu are dată certă, astfel încât nu prezintă relevanță sub acest aspect.
De asemenea susține că în mod nejustificat au fost respinse declarațiile martorilor și R care au participat la încheierea convenției, semnând înscrisul și confirmă încheierea convenției și executarea clauzelor anticipatorii: plata prețului și predarea terenului. Declarațiile martorilor pârâtei sunt nerelevante, referindu-se la aspecte ulterioare încheierii convenției.
Faptul că pârâta nu s-a opus la ridicarea construcției, iar reclamantul este înregistrat cu terenul în registrul agricol și plătește impozit, constituie serioase prezumții în sensul că terenul a fost vândut reclamantului în anul 1991, prezumții care coroborate cu declarațiile martorilor constituie suficiente probe pentru admiterea acțiunii.
Mai arată recurentul că nu este de acord cu motivarea subsidiară a nerespectării formei autentice și nici cu reținerea prescripției.
Prin decizia nr. 2919 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Suceavaa fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, în motivare reținându-se că dovada de comunicare a sentinței civile nr. 7786/1993 a Judecătoriei Suceava face dovada deplină a primirii hotărârii de către până la înscrierea în fals.
Cu privire la lipsa opoziției la ridicarea construcțiilor s-a reținut că șura astfel edificată s-a construit în perioada 1990-1992, când restituirea terenurilor era incertă, însă în momentul când s-a încercat construcția casei pârâta s-a opus, fiind sistate lucrările.
Cu privire la declarațiile martorilor tribunalul a reținut că aceștia au depoziții contradictorii, iar rezultatul expertizei grafologice justifică înlăturarea probei testimoniale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că în mod nelegal tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs, în realitate sentința fiind susceptibilă de apel. În acest sens, a arătat că obiectul cererii reconvenționale nu este susceptibil de evaluare în bani, fiind vorba de constatarea nulității absolute a unui înscris sub semnătură privată. A susținut că parcurgerea a doar două grade de jurisdicție l-a prejudiciat, deoarece înscrisul a fost anulat în baza unei expertize extrem de superficiale, în prezent fiind în situația de a fi evacuat din imobilul construit pe terenul în litigiu, unde locuiește împreună cu familia sa.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată vă recursul este inadmisibil.
Conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel. În prezenta cauză, calea de atac a recursului a fost promovată împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată de tribunal.
Susținerile recurentului privitor la faptul că obiectul acțiunii în constatarea nulității nu este evaluabil în bani sunt nefondate, acest obiect constituindu-l imobilul care a fost tranzacționat, cu o valoare sub limita necesară parcurgerii a trei grade de jurisdicție.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5461 din 20 iunie 2005, în considerentele căreia a arătat că orice litigiu patrimonial, inclusiv acțiunile în reziliere, rezoluțiune, în anulare sau în constatarea nulității unui act juridic, ce privesc o valoare de până la 1 miliard lei, sunt cârmuite de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, iar hotărârile pronunțate în primă instanță nu vor fi supuse apelului.
Față de aspectele menționate anterior și pentru faptul că, în speță, capătul principal de cerere îl constituie, constatarea vânzării, văzând dispozițiile art. 299 și 2821Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna Șcheia, sat Sf., județul S, împotriva deciziei civile nr. 2919 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/16.05.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Ciută Oana
