Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 147
Ședința publică din 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în municipiul R,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 532 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat, pentru pârât, avocat, pentru reclamantă, lipsă fiind recurentul și intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocata recurentului precizează că înscrisul sub semnătură privată intitulat "declarație" poate fi privit fie ca un înscris ce constată existența unui împrumut între părți, împrumut ce a fost restituit, fie ca o recunoaștere a contribuției intimatei la dobândirea bunurilor comune în timpul concubinajului. Din conținutul declarației rezultă că aceasta are valoarea unei tranzacții, în accepțiunea art. 1704 Cod civil. De asemenea, precizează că nu există coproprietate între părți, iar data încheierii înscrisului prezentat este anterioară promovării prezentei acțiuni. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței civile nr. 1773 din 11 mai 2007 a Judecătoriei Rădăuți ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantei intimate arată că nu este vorba despre o acțiune de restituire împrumut, nu au fost administrate probe și nu au fost lămurite raporturile dintre părți de către prima instanță. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței să constate dreptul de proprietate comună cu privire la imobilul format din casă cu grajd în suprafață de 558 mp, identic cadastral cu parcela nr. 6128 și teren arabil în suprafață de 742 mp, identic cu nr. 4026/97 din CF 14074 a comunei cadastrale R, și un autoturism marca VW, în cote de 1/2, și să dispună partajul acestor bunuri comune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cunoscut pârâtul în Israel, în anul 2000, căsătorindu-se religios cu acesta la data de 16 septembrie 2000, iar după întoarcerea în țară au cumpărat din banii câștigați în Israel (25 000 $ reclamanta și 25 000 $ pârâtul) autoturismul și terenul, începând construcția unei case. Întrucât la data respectivă, nu era căsătorită cu pârâtul din punct de vedere civil, toate aceste bunuri au fost înscrise în actele translative de proprietate ca fiind ale pârâtului, iar intabularea în cartea funciară, atât pentru casă, cât și pentru teren, făcându-se de asemenea doar în favoarea pârâtului. În decembrie 2006, ca urmare a violențelor exercitate de pârât, a părăsit locuința, iar a doua zi a dat o declarație prin care părțile au recunoscut că reclamanta a avut 25 000 $ când s-au întors din Israel, dobândind împreună bunurile arătate în petit.
Prin sentința civilă nr. 1773 din 11 mai 2007, Judecătoria Rădăuția admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, respingând acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în cauză este dată excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât din înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei de către pârât rezultă că acesta a achitat sumele datorate reclamantei, aspect recunoscut și de reclamantă prin acțiune, fiind vorba de restituirea unei datorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, întrucât s-a greșit calificarea acțiunii ca fiind restituire împrumut, în condițiile în care reclamanta nu a precizat acțiunea sa în acest sens. Prin acțiunea formulată reclamanta nu a solicitat restituirea sumei de 25 000 $, cauza nefiind soluționată pe fond, sentința criticată cuprinzând motive străine de natura pricinii.
Prin decizia nr. 532 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei, instanța a reținut că nu este dată excepția inadmisibilității acțiunii câtă vreme nu s-a stabilit valoarea bunurilor comune, cota cuvenită fiecărei părți și, dacă prin plățile făcute de intimat, apelanta a primit contravaloarea contribuției adusă la dobândirea bunurilor.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, care a susținut nelegalitatea acesteia, întrucât prima instanță a stabilit în raport de cuprinsul "declarației" încheiate de părți care este natura juridică a bunurilor dobândite și a apreciat ca nefiind necesară administrarea probelor dispuse de către prima instanță (expertiză tehnică judiciară în construcții). Admiterea probelor de către prima instanță nu poate fi considerată suficientă pentru a se aprecia că nu este incidentă excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care s-a făcut dovada că anterior promovării prezentei acțiuni părțile au încheiat o tranzacție pentru a preîntâmpina prezentul proces, față de conținutul acestei tranzacții nemaiputând formula nici un fel de pretenții față de pârâtul recurent.
Analizând recursul ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat, urmând a menține decizia pronunțată cu înlocuirea motivării acesteia.
Prin acțiunea adresată primei instanțe, reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate comună pe cote părți a părților cu privire la bunurile dobândite de aceștia în timpul conviețuirii, precum și partajarea acestora în cote de . Din modul de formulare a acestei cereri, instanța urma să analizeze mai întâi calitatea bunurilor ca fiind comune (pe cote părți, eventual în cote de ) sau proprii ale pârâtului. În măsura în care ar fi stabilit că bunurile respective au fost dobândite de părți în comun, instanța urma să dispună partajarea acestora. Capătul de cerere privind partajul este în mod evident accesoriu față de primul, depinzând de aprecierile instanței cu privire la natura juridică a bunurilor descrise de reclamantă în petit.
Pentru a putea aprecia că prima instanță a analizat fondul acțiunii formulate de reclamantă, era necesar ca în cuprinsul sentinței civile să existe aprecieri cu privire la calitatea de bunuri proprii sau comune."Declarația" încheiată de părți la data de 21 decembrie 2006 poate constitui un element determinant în stabilirea naturii juridice a bunurilor, fără însă ca aceasta să atragă inadmisibilitatea acțiunii reclamantei.
Apreciind că instanța de apel a reținut în mod corect că în cauză nu este dată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, impunându-se anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța va respinge prezentul recurs.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va analiza mai întâi fondul primului capăt de cerere, respectiv va stabili natura juridică a bunurilor indicate de reclamantă (comune sau proprii pârâtului recurent), cu eventuala completare a probelor administrate pentru lămurirea raporturilor dintre părți și a caracterului contribuției reclamantei (împrumut sau cotă parte din dreptul de proprietate). În raport de soluția de principiu cu privire la acest capăt de cerere, instanța va păși la soluționarea capătului accesoriu de cerere, respectiv partajul bunurilor comune.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul recurent va fi obligat să plătească reclamantei intimate suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu apărător (fila 19 dosar).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în municipiul R,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 532 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex/08.05.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Ciută Oana
