Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1483/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1284/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1483
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.429 A din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Cauza are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata-reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.99230 din 25.06.2009, emisă de Baroul București, lipsind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-reclamante, întâmpinare, în două exemplare.
Avocatul intimatei-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.9674/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B în dosarul nr- a fost admisă acțiunea modificată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului decedat la data de 29.06.1992, vacanța succesorală și calitatea de moștenitor a pârâtului, a constatat că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din creanța în cuantum de 37.131,20 lei și a constatat ca prescris dreptul la acțiune cu privire la sulta în cuantum de 37.131,20 lei stabilită în favoarea defunctului prin sentința civilă nr.4799/12.09.1986 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, ca urmare, a dispus radierea dreptului de sultă asupra imobilului înscris în CF 57864 OCPI Sector 1
Excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către apelantul - pârât cât privește cererea de constatare a vacanței succesorale a fost respinsă de prima instanță prin încheierea pronunțată la data de 22.05.2008 cu motivarea că art.85 din Legea nr.36/1995 republicată și care stabilește o procedură specială în fața notarului și în urma căruia se eliberează certificatul de vacanța succesorală, nu este aplicabil în speța dedusă judecații în care intimata - reclamantă a formulat o cerere în fața instanței de judecată întemeiată pe dispozițiile art.680 Cod civil.
A apreciat instanța că în condițiile în care art.68 din Legea nr.36/1995 republicat nu distinge cu privire la natura succesiuni, permițând oricărei persoane interesate să sesizeze notarul public în legătură cu deschiderea unei succesiuni, cu atât mai mult în fața instanței de judecată orice persoană interesată poate să solicite în cadrul procedurii succesorale declararea vacanței succesorale.
Din întreaga reglementare cuprinsă în Legea nr.36/1995 republicată cât privește procedura succesorală nu rezultă că procedura succesorală notarială este una obligatorie și prealabilă și nu există nici o dispoziție care să interzică oricărei persoane să se adreseze instanței de judecată.
Pe fondul cauzei cât privește cererea de constatare a vacanței succesorale s-a reținut de către instanța de fond că defunctul a decedat la data de 29.06.1992 conform înregistrării nr.1421/30.06.1992 în Registrul stării civile al Primăriei B, în urma verificărilor făcute la Camera Notarilor Publici a rezultat faptul că de pe urma defunctului nu a fost deschisă procedura succesorală, iar termenul legal de acceptare a acesteia a expirat, succesiunea putând fi declarată vacantă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.36/1995, statul fiind cel căruia îi revine calitatea de unic moștenitor.
A reținut instanța că deschiderea succesiunii pe cale notarială nu este obligatorie și în baza art.651, art.680 Cod civil, poate constata vacanța succesorală.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.429 A/01.04.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile Legii nr.36/1995 cât privește dezbaterea succesorală notarială în sensul că aceasta nu este obligatorie și nu poate fi impusă părților care înțeleg să promoveze o acțiune în baza art.651, art.680 Cod civil.
Motivele de apel ale apelantului - parat au fost apreciate nefondate, chiar dacă este corectă susținerea acestuia în sensul că procedura succesorală de regulă are caracter necontencios și se desfășoară în fața notarului public și atunci când există un element de contrarietate între moștenitori, instanța este cea chemată să dezbăta respectiva succesiune, speța dedusă judecații nu implică raționamentul apelantului - pârât.
Astfel, intimata - reclamantă nu este pretins moștenitor și nu formulează acțiunea ca și persoană cu vocație la succesiunea defunctului ci ca terță persoană care justifică un interes în a se stabili faptul că defunctul nu a avut moștenitori astfel încât succesiunea să poată fi declarată vacantă la cererea sa în vederea valorificării unui drept patrimonial pe care îl avea față de persoana defunctului și nu ar putea fi prejudiciată prin pasivitatea statului care nu înțelege să uzeze de calea notarială stabilită prin dispozițiile Legii nr.36/1995 în vederea obținerii certificatului de vacanță succesorală.
O interpretare contrară în sensul că vacanța succesorală ar fi în competența exclusivă a notarului public la cererea reprezentantului statului prin eliberarea certificatului de vacanță succesorală ar fi și contrară dispozițiilor art.6 din convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca urmare, soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în constatarea vacanței succesorale este legală și temeinică.
A mai reținut tribunalul că instanța de fond a apreciat corect probele administrate în cauză cât privește temeinicia aceleiași cereri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului - pârât invocată direct în apel, tribunalul a apreciat excepția astfel invocată ca neîntemeiata în condițiile în care norma invocată de acesta - art.5 alin.8 din HG nr.731/2007 are aplicabilitate în procedura succesorală notarială și face referire în mod expres la citarea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului B de către notarii publici în cadrul procedurii succesorale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Susține recurentul că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În principal se arată că în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât în speța de față, calitatea Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român nu este justificată, reclamanta nefăcând dovada că ultimul proprietar al imobilului este acesta.
Totodată, se critică decizia pe motiv că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art.85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, coroborat cu art.680 din cod civil potrivit căruia procedura succesorală indiferent că aceasta privește o succesiune vacantă sau o succesiune cu privire la care există succesibili care îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a moșteni, este, prin natura ei, o procedură necontencioasă și numai prin excepție atunci când moștenitorii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și cu privire la întinderea drepturilor ce li se cuvin, procedura succesorală dobândește caracter anterior, conform art.78 alin.3 din Legea nr. 36/1995.
Conform art.331 Cod procedură civilă, pentru soluționarea cererii necontencioase, instanțele judecătorești sunt competente atunci când intervenția lor este necesară ("cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței "). Întrucât legea prevede o competență specială în favoarea notarilor publici pentru soluționarea cererilor de constatare a vacanței succesorale, intervenția instanțelor judecătorești pentru soluționarea unor astfel de cereri nu este necesară.
Astfel, întrucât printr-o lege specială - Legea nr.36/1995 - se prevede competența unui alt subiect de drept, investit să îndeplinească un serviciu de interes public, de a soluționa cererile de constatare a vacanței succesorale, respectiv a notarului public, iar competența instanțelor judecătorești pentru soluționarea unor astfel de cereri nu este prevăzută nici de Codul d e procedură civilă și nici de vreo lege specială și, în plus, sesizarea instanțelor judecătorești pentru soluționarea unor astfel de cereri, nu este nici necesară, cererea putând fi soluționată întotdeauna de un notar public care dispune și de mijloacele legale adecvate pentru luarea măsurilor prevăzute de art.77 alin.2 din Regulamentul de pune în aplicare a Legii nr.36/1995, de conservare și de administrare a bunurilor succesorale și de solicitare a desenării unui curator, recurentul-pârât apreciază că instanțele judecătorești nu sunt competente să soluționeze cererile având ca obiect constatarea vacanței succesorale.
Prin urmare,prin faptul că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce în virtutea legii, această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanță succesorală, care, într-adevăr, nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecința că statul ar dobândi moștenirea chiar de la data deschiderii succesiunii defunctei.
Cu alte cuvinte, deși Statul și nu Ministerul Finanțelor Publice ar dobândi moștenirea, ope legis, de la deschiderea succesiunii defunctului pentru a se produce un asemenea efect este obligatorie eliberarea unui certificat de vacanță succesorală de către notarul public, în procedură strict reglementată de lege, care să constate lipsa oricăror moștenitori legali sau testamentari.
O soluție contrară ar duce la consecințe inadmisibile, respectiv s-ar accepta, pe cale de consecință, ideea că, în acele situații în care nu a fost dezbătută succesiunea defuncților din diverse motive, automat statul este moștenitor, procedura constatării vacanței succesorale de către notar devenind practic inutilă, această reglementare legală rămânând fără aplicabilitate practică și fără conținut.
Prin urmare, concluzionează recurentul, în mod greșit instanțele au respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice întrucât Statul Român dobândește moștenirea vacantă de la data decesului celui care lasă moștenirea, iar reprezentarea acestuia de către Ministerul d e Finanțe este prevăzut de art.5 alin.8 din HG nt.731/2007.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii deoarece:
Instanța, chiar în lipsa unui certificat de vacanță succesorală, eliberat de notarul public, poate constata vacanța succesorală pe cale incidentală, pornind de la interpretarea art.85 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, chiar dacă art.2 alin.5 din Normele Metodologice de aplicare a nr.OG 128/1998, prevede că bunurile imobile care provin din succesiuni fără moștenitori legali sau testamentari, intră, potrivit legii, în proprietatea statului după emiterea certificatului de vacanță succesorală de către birourile notarilor publici, statul dobândește proprietatea asupra acestor bunuri imobile din momentul deschiderii succesiunii. Nu se poate reține că legiuitorul a instituit o competență absolută și exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanței succesorale. Prin admiterea unei astfel de soluții, reclamantul ar fi pus în imposibilitate de a-și valorifica și proba drepturile pe care le are asupra bunurilor ce au aparținut celui ce a decedat fără moștenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situația de a nu exista pârât în cauză, Statul Român neavând interes să solicite certificat de vacanță succesorală.
Prin aceasta s-ar aduce un prejudiciu reclamantului căruia nu i se va putea judeca cererea în fond.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.429 A/01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Red.
./
2 ex./17.12.2009
TB-3 -;
Jud.5 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
