Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/
Ședința publică din 14 mai 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, domiciliată în C,-, -.3,.1,.3, și, ambii cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 526, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 22.11.2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în C,-, -.3,.1,.3 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat -, în C,-,.A,.2 și și, ambii cu domiciliul în C,-, având ca obiectacțiune în constatare și simulație contract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 13 dosar, iar pentru intimatul pârât, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 dosar, lipsind intimații pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurenților reclamanți depune la dosar chitanța nr. 03 din 18 ianuarie 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.000 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, face un scurt istoric al speței.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței civile nr. 2240 din 27 februarie 2007 și a deciziei civile nr. 526 din 22 noiembrie 2007 și, rejudecând, să se dispună admiterea acțiunii formulată de reclamanți, să se constate existența actului secret și să se înlăture actul public aparent. Solicită cheltuieli de judecată.
Consideră că, din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc, faptul că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1693 din 09 decembrie 1998 la BNP este simulat, fiind un act aparent, iar în realitate s-au urmărit încheierea unui contract de donație.
Depune la dosar (filele 41-45) concluzii scrise și solicită instanței să țină seama de acesta, având în vedere că au fost amplu dezvoltate.
Apărătorul intimatului pârât, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți și menținerea hotărârilor din fond și apel, ca fiind temeinice și legale; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că la instanța de fond și în apel s-au făcut discuții asupra simulației și nu a altor aspecte.
Consideră că în mod corect ambele instanțe au analizat și au soluționat cauza.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 9987/2006 reclamanții, și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul să se constate contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1693/09.12.1998.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1693/1998 și au vândut lui și nuda proprietate asupra parterului clădirii și din nuda proprietate asupra subsolului clădirii iar lui și au vândut uzufructul viager asupra întregului imobil compus din subsol, parter și etaj și terenul aferent de 342 mp.
Au susținut reclamanții că întreaga construcție a imobilului a fost realizată cu mijloace proprii inegale de către și împreună cu și și că, în realitate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1693/1998 este o donație simulată, o dovadă în plus fiind și faptul că prețul nu s-a plătit niciodată de soții.
S-a arătat că, și au convenit să doneze lui o parte din imobilul edificat pentru a fi privilegiați material ambii copii, iar mijloacele materiale ale familiei nu ar fi putut să suporte prețul arătat în contract, salariile soților fiind relativ modeste.
Au mai învederat reclamanții că au încheiat un contract olograf de donație sub semnătură privată și că acțiunea a fost promovată pentru că a introdus acțiune de partaj, introducând în masa de partaj imobilul situat în-.
În drept au fost invocate disp. art. 1175, 1174 Cod civ.
La termenul din 26.09.2006 reclamanții și-au completat acțiunea prin introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a vânzătorilor și.
Pârâții și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea acțiunii, arătând că au cumpărat terenul de 340 mp, prețul fiind suportat prin contribuție comună cu. Pe teren au edificat o construcție, fiind sprijiniți financiar de și.
Au arătat pârâții că mamei lor, i s-a părut incorect să fie trecuți numai ei în acte și a insistat să fie trecută și ea, precum și. Însă în realitate contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1693/1998 este o donație simulată, deoarece așa s-a dorit de către părțile contractante, prețul arătat nefiind niciodată plătit de soții.
Pârâtul a formulat și el întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că nu sunt întrunite condițiile pentru constatarea simulației prev. de art. 1175 Cod civ. În realitate, prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a făcut decât să se consacre o situație preexistentă, în sensul că toate părțile au convenit ca prin contribuții egale să construiască imobilul cu destinație de locuință și au mandatat pe să se ocupe de formalitățile necesare edificării construcției.
A susținut pârâtul că actul de vânzare-cumpărare nu poate fi calificat drept o împărțeală de ascendent, pentru că o astfel de împărțeală ar fi nulă absolut prin neincluderea și celei de-a treia fiice a soților și. În plus, contractul de vânzare-cumpărare valabil întocmit nu poate fi desființat doar pentru motivul că acesta nu mai corespunde intereselor de moment ale reclamanților.
Pârâtul a precizat că, întrucât nu a participat la întocmirea vreunui contraînscris, acesta nu îi poate fi opozabil, iar un astfel de înscris ar fi lipsit de efecte juridice, întrucât nu respectă forma ad validitatem.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 Cod pr.civ. art. 797 alin.1, art. 813, 1175 Cod civil.
La solicitarea reclamanților și a pârâtului au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr.2240/27.02.2007 Judecătoria Constanțaa respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți, reținând că aceștia nu au făcut dovada existenței unui acord simulatoriu, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții și au înțeles să le doneze o parte din imobilul lor din-.
Sub un prim aspect, instanța de fond a reținut că, în cazul unei simulații prin deghizarea contractului este necesar să existe identitate între părțile din actul public și cele din actul secret, or contraînscrisul sub semnătură privată din 08.12.1998 nu cuprinde ca parte contractantă și pe pârâtul (soțul reclamantei ).
S-a reținut de asemenea că la încheierea acestui contraînscris nu a participat nici un martor, că reclamanții nu fac dovada certă a datei la care s-a încheiat contraînscrisul și că, deși ne aflăm în ipoteza de excepție prevăzută de art. 1198 Cod civil, în sensul că proba actului juridic (donație) se poate face cu început de dovadă scrisă completată cu martori și prezumții, înscrisul sub semnătură privată datat 8.12.1998 nu se completează în speță cu nici o declarație de martor în dovedirea actului juridic al donației.
A apreciat instanța că declarația martorei, singura care vorbește despre o donație, nu are nici o relevanță atâta timp cât proprietarii imobilului au fost pârâții și, iar martora a purtat discuții cu reclamanta, care nu era proprietară a imobilului și ar fi vrut să lase imobilul fiicei reclamantei și nu reclamantei înseși.
Susținerea reclamanților potrivit căreia soții nu au achitat prețul de 100.000.000 lei a fost înlăturată, pe motiv că acest aspect nu are nici o relevanță în cauză și nici nu a fost dovedit.
Împotriva sentinței civile nr. 2240/27.02.2007 a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecata din 22.11.2007, retinand ca nu sunt incidente in cauza prevederile art.282 indice 1.proc.civ. fata de valoarea obiectului material al acțiunii, tribunalul a calificat drept apel calea de atac exercitata de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 526 din 22.11.2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul, reținând, în esență, că nu s-a dovedit existența unui acord simulatoriu între părți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând aceleași motive de nelegalitate și netemienicie ca și în apel.
Se susține, în esență, că hotărârea este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, deoarece instanța nu a analizat coroborat probele administrate, nu a analizat intenția reclamantei la momentul achitării onorariului notarului, respectiv aceea de a da ambilor săi copii câte o parte din imobil și nici nu a reținut că actul de donație din 8.12.1998 reprezintă un început de dovadă scrisă ce se completează cu martori și prezumții.
Susține că actul din 8.12.1998 nu putea avea caracter secret dacă la încheierea lui participa și și că instanța nu a avut in vedere relația de rudenie dintre părți, nu a motivat prezumțiile invocate și nu s-a referit la incidența art.1303 civ, în sensul că nu a avut în vedere prețul neserios, derizoriu ca o prezumție a simulației.
Recursul nu este întemeiat.
este o excepție de la opozabilitatea față de terți a contractului, ceea ce înseamnă că în anumite împrejurări și condiții, o terță persoană este îndreptățită să nu țină seama, să ignore, să poată deci să respingă acele situații juridice care au fost create prin anumite contracte. Cu alte cuvinte, părțile din aceste contracte nu ar putea să se prevaleze față de terți, de anumite situații juridice, pe care și le-au creat prin voința lor contractuală.
Operațiunea simulatorie, așa cum corect au reținut instanțele, presupune existența concomitentă,între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contraînscris, care corespundevoinței reale a părțilorși prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public.
Dl., ca semnatar al actului public, pretins a fi simulat, face parte din categoria părților contractante. El nu este un terț față de contract, astfel că, după regulile simulației, acesta trebuia să participe și la acordul real de voințe, consemnat în actul secret.
Caracterul secret al contraînscrisului nu presupune, așa cum greșit susține recurenta, ca actul să nu-i fie cunoscut chiar părții care a participat la acordul simulatoriu. nu poate fi parte în contractul public și terț în contractul secret, pentru că în acest caz nu mai putem vorbi de simulație. Or, susținerea că actul secret nu-i putea fi cunoscut nici chiar unei părți contractante, pentru că în acest fel nu mai putea fi secret, demonstrează cert că nu a existat nici un acord simulatoriu, acțiunea reclamantei fiind doar o încercare de scoatere de la masa partajabilă a dreptului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Constatând că instanțele au interpretat coroborat probele administrate, respectiv proba cu acte și proba testimonială și că această critică nu se încadrează în motivele de legalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 sau 9 Cod procedură civilă, reținând în același timp că au fost explicate pe larg motivele pentru care s-au respins criticile din apel referitoare la efectele din punct de vedere probator al rudeniei dintre părți, la nerelevanța prețului ca element al simulației sub forma deghizării totale, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Ca un ultim considerent, ce determină aceeași concluzie a caracterului nefondat al recursului, Curtea constată că nici prin acțiunea introductivă și nici ulterior, pe parcursul judecății sau prin probele administrate, reclamanta nu a arătat elementul esențial al simulației, respectiv scopul urmărit de părți prin încheierea acordului simulat, ce au urmărit părțile prin această operațiune juridică. În lipsa unui asemenea element care, odată demonstrat, putea constitui o prezumție simplă, care permitea judecătorului să stabilească existența acordului simulatoriu, nu se poate considera că în speță a existat o simulație.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat și conform art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimatului, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul plătit pentru serviciul de asistență juridică acordat intimatului în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenții reclamanți, domiciliată în C,-, -.3,.1,.3, și, ambii cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 526, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 22.11.2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în C,-, -.3,.1,.3 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat -, în C,-,.A,.2 și și, ambii cu domiciliul în C,-.
Obligă recurentii la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 14.05.2008.
PRESEDINTE Pentru jud. și jud.
aflate în se
Semnează conf.art.261 al.2 cpc
VICEPREȘEDINTE
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.recurs:
;
Tehnored.dec.jud.
01.08.2008/2 ex
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica, Mihaela Popoacă
