Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 159/A/2008
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 645 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat -, cu delegație la dosar pentru pârâtul apelant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul din membrii titulari ai completului de judecată C 14 - apel civil, special, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, și Hotărârea nr. 24/03.09.2008 a Colegiului de Conducere al Curții de APEL ALBA IULIA, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatarul apelantului pârât - avocat -, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și a încheierii de ședință interlocutorie din data de 21.11.2007 a instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea pe fond a cererii reconvenționale.
Arată că prin încheierea din 21.11.2007 s-a respins cererea reconvențională, fiind aplicabile prevederile art. 1201 cod civil, pentru stabilirea raportului juridic, ceea ce nu este adevărat, întrucât consideră că în speța de față nu sunt aplicabile prevederile art. 1201 cod civil, nefiind îndeplinite condițiile pentru aplicabilitatea acestui text de lege, astfel că pe fondul cauzei se impunea soluționarea cererii reconvenționale, mai ales că a fost dat acordul pârâtului apelant pentru construirea mansardei în schimbul unei suprafețe de teren, astfel că nu a fost respectată înțelegerea dintre părți. De asemenea, arată că este contradictorie dispozitivul și motivarea hotărârii instanței de fond.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă Nr. 645/21.05.2008 a Tribunalului Alba - Secția Civilă, a fost admisă acțiunea reclamanților și -, în contradictoriu cu pârâții - și, și, și, constatându-se că:
- primii au edificat prin contribuția proprie o mansardă compusă din cameră de zi, 2 dormitoare, birou, bucătărie, baie, WC, 2 holuri, casa scărilor, terasă în C N, str. - - Nr. 8, înscrisă în CF 9585 C N, nr. top 1675/1 și 1675/2, instituindu-se în favoarea acestora un drept de acces la locuință prin curtea comună și pe scările comune;
S-a dispus către I C să înscrie în CF construcția de mai sus, menționată cu titlu de drept de construire ca bun comun, conform expertizei întocmită de expert.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată cu privire la capătul de cerere privind stabilirea unui drept de superficie asupra terenului și înscrierea lui în CF.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor de la dosar, a reținut că prin Decizia Civilă Nr. 181/A/03.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosar nr. 358/2003/C s-a admis apelul reclamanților din acel dosar - și împotriva sentinței civile nr. 239/7 iunie 2002 Tribunalului Cluj și s-a dispus schimbarea hotărârii atacate în sensul că s-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 9585 C-N nr. top 1675/1 și 1675/2, prin partajare în natură conform variantei I din raportul de expertiză tehnică efectuată de ing., planșele 3A, 4 și 5, care fac parte integrantă din decizie. Soluția a fost menținută prin respingerea recursului și a contestației în anulare.
Prin declarațiile autentificate la data de 09.04.1998 pârâții, dar și defuncta în calitate de coproprietari ai imobilului înscris în CF nr. 9585 C-N nr. top 1675/1 și 1675/2 și-au dat acordul ca reclamantul să-și mansardeze imobilul de mai sus. De asemenea, pârâtul - și-șa dat consimțământul prin declarație autentificată în 28.05.1998, ca să se efectueze lucrări de mansardare la imobil, de către reclamant.
Pentru executarea lucrării de mansardare locuință s-au eliberat reclamantului un certificat de urbanism nr. 2063/06.07.1998, o autorizație de construire nr. 1399/12.08.1998 eliberate de Primăria Municipiului C N în baza proiectului nr. 17/1998 elaborat de SRL.
Potrivit art. 111 Cod de procedură civilă, "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Conform raportului de expertiză și completării la acesta, întocmite de expert ing., la imobilul coproprietatea pârâților, reclamanții au executat o locuință realizată la nivelul mansardei compusă din: cameră de zi, două dormitoare, un birou, bucătărie, baie, WC, două holuri, casa scărilor, terasă. Executarea noii locuințe nu a fost contestată de pârâții, și în întâmpinările depuse fiind chiar de acord cu admiterea acțiunii reclamanților. Poziția pârâtului, care citat la interogatoriu, a refuzat să se prezinte, a fost considerată ca o achiesare la pretențiile reclamanților în condițiile art. 225 Cod procedură civilă.
Pârâții - și au recunoscut la interogatoriu că s-a construit o mansardă de către reclamanți, dar au avut obiecțiuni față de nerespectarea unei înțelegeri cu părinții acestora din urmă referitoare la procesul de partaj privind cedarea unei suprafețe de 12 mp de la parterul imobilului.
S-a conchis că poziția pârâților determină de fapt încălcare principiului stabilității raporturilor juridice și efectiv la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, aspecte ce ar duce la nesocotirea art. 6 din Convenție și respectiv art. 1 din Protocolul Nr. 1 la care România a aderat.
Astfel, având în vedere că nu s-au contestat cotele de contribuție la edificarea construcțiilor de mai sus, pentru a se asigura folosința lor s-a instituit pentru reclamanți un drept de acces prin curtea comună și scările comune ale imobilului ce formează coproprietatea părților.
Împotriva sentinței civile Nr. 645/2008 a Tribunalului Alba au declarat apel pârâții - și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității, solicitând desființarea acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cauzei pe fond în ce privește cererea reconvențională.
În expunerea de motive se arată în esență că acțiunea reclamanților este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă și că prin încheierea din 21.11.2007 instanța de fond a respins cererea reconvențională ca fiind inadmisibilă.
Se susține că greșit a fost respinsă cererea reconvențională prin admiterea excepției inadmisibilității acestei cereri, prin care se solicita rezoluțiunea unui act sub semnătură privată intitulat "Înțelegere" încheiat la 7.05.1998 între apelantul - și pârâții reconvenționali și, precum și a actului denumit "Declarație" autentificat prin încheierea nr. 2798/28.05.1998, încheiat cu.
În dosarul nr. 7550/2000 Tribunalul Cluj, prin sentința civilă 239/7.06.2002, a dispus sistarea indiviziunii cu privire la imobilul înscris în CF 9585 C - N, nr. top 1675/1 și 1675/2, sentință ce a fost modificată parțial de Curtea de Apel Târgu - M prin decizia civilă Nr. 181/A/2003 în sensul că sistarea indiviziunii s-a dispus conform variantei I din expertiza ing. (planșele 3, 4 și 5).
Sistarea s-a făcut ignorându-se actul intitulat "Înțelegere" în sensul că nu li s-a atribuit parterul imobilului, în schimb pârâților reconvenționali și fiindu-le inclus în lot podul casei.
Analiza celor două hotărâri susmenționate, ca și decizia civilă Nr. 27/R/2006 a Curții de Apel Târgu - M denotă că ei nu au formulat acțiune pentru rezoluțiunea acelor acte sub semnătură privată și că de fapt instanțele au nesocotit acel act.
Nu se poate reține ca fiind incidente dispozițiile art. 1201 cod civil în contextul în care art. 1200 pct. 4 Cod civil înscrie autoritatea lucrului judecat în rândul prezumțiilor stabilite de lege, iar art. 1202 stipulează că împotriva prezumției legale nu este primită nici o dovadă.
În acest context, cu privire la cererea reconvențională, nu poate exista autoritate de lucru judecat, cum greșit a stabilit prima instanță.
De fapt, instanța trebuia să se pronunțe asupra acestui aspect prin sentința apelată și nu prin încheiere interlocutorie, astfel că fiind incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă, se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De altfel și sentința apelată este nelegală și netemeinică, arată apelanții, întrucât prin dispunerea înscrierii în CF a edificatelor ca bun comun, instanța, indirect, le-a constituit un drept de superficie, deși s-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la acest capăt de cerere.
De altfel, în contradicție cu temeiul de drept al acțiunii - art. 111 Cod procedură civilă, instanța de fond a stabilit că este vorba de o acțiune în realizare.
Analizând apelul de față prin prisma acestor critici, se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Evident obiectul cererii reconvenționale formulată de - în dosarul Nr- în contradictoriu cu, și, constă în rezoluțiunea actului sub semnătură privată intitulat sugestiv "Înțelegere" încheiat la 7.05.1998 între reclamanții reconvenționali și pârâții reconvenționali.
Conform art. 119(1) Cod procedură civilă, dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconvențională, care se va depune odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare, dacă aceasta nu este obligatorie.
Prin urmare, privind o atare cerere ca un act procedural, pârâtul urmărește identificarea unui drept propriu față de reclamant.
Prin urmare, ea este admisibilă numai dacă este în legătură cu cererea principală, respectiv să derive din aceleași raporturi juridice.
În speță, deși formal reclamantul reconvențional arată că are pretenții față de, din conținutul ei rezultă indubitabil că atari pretenții îi privesc pe și.
Prin urmare, sub acest aspect, nu sunt întrunite cerințele art. 119 alin 1 Cod procedură civilă, pârâtul reclamant reconvențional neavând pretenții proprii în legătură cu cererea reclamanților, din acest punct de vederea ea dovedindu-se a fi inadmisibilă.
Dincolo de faptul că această cerere a fost introdusă după 5 ani de la formularea cererii de intervenție, reclamantul reconvențional a recunoscut și prin răspunsul la interogatoriu că și-a dat acordul la construirea mansardei de către și.
Prin urmare, se urmărește o repunere în discuție a acelei înțelegeri din 7.05.1998, deși există o hotărâre irevocabilă de sistare a indiviziunii imobilului înscris în CF 9585 C-
În acest context, este evident că în lotul reclamantului reconvențional a fost inclusă suprafața de 12 mp recunoscută prin convenția a cărei rezoluțiune s-a cerut. Acest aspect rezultă în mod explicit din hotărârile pronunțate în cadrul sistării indiviziunii.
Prin urmare, actul denumit sugestiv "Înțelegere" intră în puterea lucrului judecat prin faptul că părțile au solicitat instanțelor executarea convenției (dosar nr. 358/2003 al Curții de Apel Târgu Mureș ), astfel că o atare cerere de rezoluțiune este inadmisibilă din acest punct de vedere.
Evident, conform art. 120 alin 1 Cod procedură civilă, cererea reconvențională se judecă odată cu acțiunea principală, cu toate acestea cererea reconvențională nu trebuie folosită ca un mijloc dilatoriu de natură a conduce la tergiversarea soluționării cererii principale, ci ca un cadru procesual de soluționare convergentă a unor raporturi juridice conexe. Prin alineatul 2 al textului sus invocat se stipulează că dacă numai cererea principală este în stare de judecată, ele se judecă separat.
Sintetizând deci, actul denumit convenție intră în puterea lucrului judecat prin aceea că reclamantul reconvențional, cât și pârâții au solicitat instanțelor judecătorești executarea ei, existând la dosarul cauzei acele hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la acest aspect, cererea de rezoluțiune devenind inadmisibilă, așa cum în mod judicios a conchis prima instanță, admițând prin încheierea civilă contestată această excepție a puterii lucrului judecat.
Este prin urmare inadmisibilă atât din punct de vedere procesual, cât și al dreptului material, nefiind întrunite cerințele art. 119 Cod procedură civilă, art. 1020, 1021 Cod civil.
Prin urmare, nefiind întrunite cerințele art. 297 Cod procedură civilă invocate de pârâții apelanți de natură să justifice desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, și pentru că nici pe fondul cauzei criticile nu sunt fondate, apelul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții - și împotriva sentinței civile Nr. 645/2008 a Tribunalului Alba - Secția Civilă.
(continuare decizia nr. 159/A/2008 din dosar nr-)
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /10 ex/07.11.2008
Jud.fond:
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 23 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 Octombrie 2008
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean
