Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 162/
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii ȘI împotriva deciziei civile nr. 1445/R/24.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul asistat de av. - care se prezintă și pentru contestatorul, lipsind intimații - uto RO SRL, Primăria S prin Primar, Consiliul Local S, Comisia Locală S de Aplicare a Legii Nr. 18/1991, Comisia Locală S de Aplicare a Legii Nr.112/1995, Comisia Județeană P de Aplicare a Legii Nr. 18/1991 și Comisia Județeană P de Aplicare a Legii Nr.112/1995.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse înscrisuri de către contestatorii și.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul reprezentantului contestatorilor, asupra excepției nulității contestației în anulare, invocată de reprezentantul intimatei.
Avocat, pentru contestatori, solicită a fi respinsă excepția, în temeiul dispozițiilor art. 319 Cod pr. civilă, precizând că hotărârea a fost comunicată la data de 15 decembrie 2009, contestația fiind depusă anterior acestei date, respectiv la 8 decembrie 2009, deci cu respectarea termenul legal.
De asemenea, asupra depunerii motivelor contestației în anulare, precizează că în privința căilor de atac extraordinare, nu funcționează sancțiunea prevăzută de 306 Cod procedură civilă.
Instanța, deliberând asupra excepției, o respinge, reținând că hotărârea nu este susceptibilă de executare și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. 2 teza a doua Cod procedură civilă. În ce privește regulile de procedură referitoare la nulitatea depunerii motivelor de recurs peste termenul legal, nu sunt aplicabile contestației în anulare, dispozițiile de nulitate fiind de strictă interpretare. În cazul în care acestea ar fi aplicate unei căi de atac extraordinare s-ar adăuga la lege, ceea ce nu este posibil, astfel că, respinge excepția invocată.
Având cuvântul asupra contestației în anulare formulată, avocat solicită ca aceasta să fie admisă, iar dosarul să fie trimis spre rejudecare instanței de recurs. Precizează că instanțele nu au atins fondul cauzei, instanța de recurs fiind obligată în atare situație să trimită dosarul Tribunalului Brașov pentru judecarea fondului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Consideră că instanța a confundat unele elemente esențiale în recurs, respectiv a reținut că cererea recurentului nu cuprinde motive de nelegalitate ceea ce ar atrage nulitatea recursului. Confuzia instanței este evidentă în condițiile în care afirmă că dezvoltarea criticilor ar permite încadrarea lor în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a analizat recursul prin prisma lipsei de interes a recurentei, în mod corect, acest fapt reieșind din datele dosarului, însă, în final, a admis recursul acesteia.
Solicită a fi admisă contestația în anulare astfel cum a fost motivată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 1445/R/2009 a Curții de Apel Brașovs -a admis recursul intervenientei - RO SRL împotriva deciziei civile nr. 162/Ap/2009 a Tribunalului Brașov care a fost modificată în tot în sensul că s-a respins apelul declarat de apelanții pârâți și împotriva sentinței civile nr. 9893/2008 a Judecătoriei Brașov, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov, ca instanță de recurs a reținut următoarele:
Prin motivarea recursului nu s-a indicat temeiul juridic al acestuia, însă dezvoltarea criticilor a permis instanței încadrarea lor în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și au fost apreciate ca fondate, după cum urmează:
Analizând soluția instanței de fond, curtea a reținut că la pronunțarea acesteia au fost avute în vedere considerente contradictorii precum și o greșită interpretare a dispozițiilor art. 111cpc sub aspectul posibilității părții de "a cere" realizarea dreptului a cărui constatare se solicită prin acțiunea dedusă judecății.
În acest sens, curtea a reținut că este lipsit de interes ca, la modul general, să se poată apela la o anumită acțiune în realizare dacă, raportat la speța concretă și având în vedere unicitatea acesteia, acțiunea în realizare nu este admisibilă în cauză. Prin urmare, instanța de apel avea obligația de a verifica cu atenție admisibilitatea acțiunii în constatare și să motiveze soluția prin indicarea în concret a acțiunii în realizare pe care partea o avea la îndemână.
În speță, intervenienta - RO SRL are calitatea de titulară a unui drept de concesiune și posesoare a terenului cu privire la care reclamanții au solicitat obligarea pârâților la încheierea unui contract de vânzare cumpărare. În această calitate societatea intervenientă nu are la îndemână o acțiune în revendicare și nici o altă acțiune în realizarea dreptului său rezultând din dreptul de concesiune, drept consacrat și prin sentința civilă nr. 514/2008 a Tribunalului Prahova rămasă irevocabilă prin decizia nr. 249/2009 a Curții de Apel Ploiești.
Hotărârea atacată este și contradictorie deoarece, din analiza considerentelor a rezultat că instanța de fond a reținut calitatea intervenientei de titulară a contractului de concesiune din data de 10.11.2005, precum și faptul că validitatea acestui contract a fost confirmată prin sentința civilă nr. 514/2008 a Tribunalului Prahova însă, cu toate acestea concluzionează că cererea în constatarea acestei calități este lipsită de interes, fără a se motiva nici această aserțiune, ori este evident interesul intervenienților de a se constata dreptul lor de concesiune în contextul în care reclamanții, prin acțiunea inițială, au urmărit dobândirea unui drept de proprietate asupra aceluiași imobil, iar intervenienții au interesul observării dreptului lor de concesiune pentru a nu fi ignorat.
În concluzie, curtea a reținut că sentința recurată este dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, precum și nemotivată sub aspectul lipsei interesului acțiunii, astfel încât curtea a respins excepția lipsei de interes a acțiunii și în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul intervenientei fiind admis.
Împotriva hotărârii de mai sus au formulat contestație în anulare pârâții și, iar prin dezvoltarea motivelor contestației se arată că instanța de recurs avea obligația de a casa decizia din apel și a trimite cauza spre rejudecarea fondului Tribunalului Brașov, ca instanță competentă, soluționând cauza, instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 159 Cod procedură civilă, ce reglementează necompetenta de ordine publică.
De asemenea, contestatorii invocă faptul că soluția de admitere a recursului este rezultatul unei greșeli materiale - art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, întrucât instanța a confundat unele date esențiale ale dosarului cauzei.
Astfel, se arată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate ceea ce atrage nulitatea recursului, iar încadrarea acestora, din oficiu, în prevederile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, constituie o confuzie. La fel soluționarea excepției lipsei de interes a cererii, în constatarea dreptului de concesiune are la bază confuzia unor date esențiale ale cauzei.
În drept au fost invocate prevederile art. 317 alin. 1 punctul 2 și art. 318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Primul motiv al contestației vizează situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deci a competenței generale, a competenței materiale și a competenței teritoriale exclusive. Textul articolului 317 punctul 2 Cod procedură civilă nu poate fi utilizat pentru invocarea încălcării normelor referitoare la soluțiile legale la care se poate opri o instanță de recurs astfel cum acestea sunt reglementate de art. 312 Cod procedură civilă, ci doar la invocarea încălcării normelor privind competența generală materială și teritorială exclusivă.
Nici cel de-al doilea motiv al contestației nu poate fi reținut întrucât dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă au în vedere ipoteza în care dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale. Este vorba despre acele erori în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată ori de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Părțile nu au posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, întrucât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Față de aceste considerente, în baza art. 326 și art. 327 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă.
Pentru aceste motive,
în numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei nr. 1445/R/2009 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. -/18.02.2010
Dact. /18.02.2010
Jud. recurs: - - - -
Jud. apel: - P
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
