Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 166
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 607 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- privind pe pârâtul intimat, pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la a doua strigare a cauzei, doamna avocat în reprezentarea reclamantei recurente lipsă, pârâtul intimat fiind prezent personal.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că această cauză a fost transferată de la completul V - investit doar cu soluționarea cauzelor de drept comun, la Completul II specializat în judecarea cauzelor de familie și minori.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru - 6 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Nefiind formulate cereri, instanța a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în recurs.
Doamna avocat pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea ambelor hotărâri atacate și, în fond, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. În esență, susține faptul că acțiunea formulată este o acțiune de rectificare de carte funciară, iar nu o acțiune în constatare așa cum greșit a fost calificată de instanțele de fond și apel, iar reclamanta solicită înscrierea situației juridice reale în cartea funciară, întrucât situația de fapt nu corespunde cu situația de drept.
Personal, pârâtul intimat solicită respingerea recursului, apreciind că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. În completarea concluziilor susținute oral, dorind să sublinieze profilul său profesional, depune la dosar o copie de pe coperta Revistei "Select" - nr. 1 din martie 2000, unde fotografia sa apare însoțită de un comentariu sugestiv în acest sens.
CURTEA,
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 3802/25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului .
Instanța de fond reținut că prin sentința civilă nr.6552/20.06.2007 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr- s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 08.08.1970 prin acordul soților.
Pârâtul a introdus pe rolul Judecătoriei Timișoara acțiune de împărțire a bunurilor comune dobândite sub durata căsătoriei, care a fost suspendată la cererea părților și prin care se solicită partajarea apartamentului nr. 37 situat in T--8. A,.9 in valoare de 70.000 euro, cu garajul nr.3, in valoare de 6.000 euro si bunurile mobile aflate in acesta.
Așa cum a arătat pârâtul în întâmpinare, instanța investită cu judecarea acestei cereri a dispus suspendarea cauzei, la cererea parțtilor, pentru rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, împrejurare necontestată de reclamanta din prezenta cauză.
La cuvântul în fond apărătoarea reclamantei a invocat în susținerea cererii dispozițiile art.111 care statuează că "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului", în speța de față pe calea acțiunii de împărțire a bunurilor comune, acțiunea în constatare având un caracter subsidiar.
Pentru motivele de fapt și temeiurile de drept arătate, instanța de fond a considerat că cererea reclamantei este nefondată și în consecință a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivare reclamanta apelantă învederat instanței că apartamentul înscris în CF 25401 T este bun comun dobândit în timpul căsătoriei și nu bun propriu așa cum greșit a fost calificat în momentul înscrierii lui în cartea funciară.
A mai susținut reclamanta apelantă că acțiunea în constatarea existenței dreptului codevălmaș urmată de rectificarea cărții funciare este în fapt o acțiune în realizarea dreptului, iar interesul în promovarea prezentei acțiuni este justificat de faptul că pot face obiectul partajului numai bunurile dobândite de soți sub durata căsătoriei.
În drept au fost invocate disp. art. 296 Cod procedură civilă, art. 30 din Codul familiei și Legea nr. 7/1996.
Pârâtul intimat nu a depus întâmpinare, însă personal a precizat că apartamentul din litigiul urmează a fi partajat de părți în cadrul procesului aflat la Judecătoria Timișoara în stare de suspendare.
Analizând hotărârea atacată, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, apreciind că în cauză este necontestat faptul că părțile au fost căsătorite și că pe rolul Judecătoriei Timișoara se află acțiunea declanșată de pârâtul intimat din prezenta cauză privind partajarea imobilului din litigiu.
Cu privire la critica adusă de reclamanta apelantă modului de soluționare de către prima instanță a cererii sale privind constatarea caracterului de bun comun al acestui imobil, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât în mod corect s-a constatat inadmisibilitatea acesteia în raport de caracterul subsidiar al acestei acțiuni (în constatarea naturii juridice a bunului), în raport de acțiunea de partaj ce implică în mod prealabil și obligatoriu determinarea categoriei din care face parte bunul și care are caracterul unei acțiuni în realizare.
Faptul că reclamanta apelantă a solicitat ca efect al constatării caracterului de bun al imobilului să fie înscrisă această mențiune în cartea funciară nu atrage admisibilitatea acesteia în condițiile declanșării acțiunii de partaj, deoarece interesul promovării unei astfel de acțiuni se justifică doar în situația în care s-ar menține starea de coproprietate asupra imobilului, ceea ce nu e cazul în speță.
Prin urmare, apreciază tribunalul că prima instanță, reținând caracterul subsidiar al acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare, a pronunțat o soluție legală și temeinică și întrucât critica adusă de reclamanta apelantă nu a putut fi primită, în temeiul dispozițiilor art. 282 - 296.proc.civ. a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei civile nr. 607/A/26.09.2008 a Tribunalului Timiș si a sentinței civile nr.3802/25.03.2008 a Judecătoriei Timișoara, ambele pronunțate in dosar nr-, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că prin acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, a solicitat instanței sa constate ca imobilul înscris in CF nr.25401 T este bun dobândit in timpul căsătoriei si nu bun propriu cum greșit a fost calificat in cartea funciara, solicitând radierea mențiunii de CF "cu titlu de bun propriu-cumpărare " și înscrierea mențiunii "cu titlu de bun comun-cumpărare".
Referitor la acțiunea promovată, reclamanta precizează că aceasta este o acțiune de rectificare de carte funciara întemeiata pe art. 35(l) din Legea nr.7/1996 și nu o acțiune in constatare așa cum greșit a fost calificata de către instanțele de fond și apel, că a solicitat instanțelor să constate situația juridică reală a imobilului, întemeiata pe prezumția instituită de legiuitor, și anume că orice bun dobândit în timpul căsătoriei, cu excepțiile limitativ prevăzute de Codul familiei, este bun comun or, rectificarea greșelii de înscriere în CF nu poate fi calificata ca un petit ce vizează constatarea dreptului.
În acest context, reclamanta apreciază că instanțele au calificat greșit chiar temeiul juridic al cererii sale care vizează rectificarea înscrierii de carte funciară.
Referitor la acțiunea de partaj aflată pe rolul Judecătoriei Timișoara, formulata de parat si suspendata la cererea ambelor părți, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabila, arată că până în prezent nu a reușit încheierea unei tranzacții iar dosarul este perimat, astfel că reclamanta justifică interesul său în promovarea acestei acțiuni.
Greșită este de asemenea, în opinia reclamantei, aprecierea instanțelor în sensul că "interesul promovării unei astfel de acțiuni se justifică doar în situația în care s-ar menține starea de coproprietate asupra imobilului". Reclamanta precizează că potrivit mențiunilor de CF imobilul are calitatea de "bun propriu" al pârâtului, situație juridică ce nu corespunde cu situația juridică reală. Se justifică astfel, în opinia reclamantei, interesul său pentru rectificarea CF, cu atât mai mult cu cât pârâtul poate înstrăina bunul fără consimțământul acesteia, deși acesta a fost achiziționat in timpul căsătoriei cu contribuția efectivă a reclamantei.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, care vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge.
Problema asupra căreia urmează a se pronunța instanța de recurs este aceea dacă poate fi primită sau nu cererea reclamantei, formulată ca acțiune în constatare, prin care aceasta solicită constatarea calității de bun comun dobândit în timpul căsătoriei (și nu de bun propriu), apartamentului ce formează obiectul cauzei, cu consecința rectificării cărților funciare în sensul radierii mențiunii de bun propriu al pârâtului, precum și de înscriere a mențiunii de bun comun cumpărare.
Pentru a da o rezolvare acestei chestiuni, Curtea se raportează la dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă potrivit cărora: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Potrivit acestor dispoziții legale, pe care își baza reclamanta acțiunea, Curtea constată că acest gen de acțiune nu poate fi primită, având deschisă calea acțiunii în realizare care, de fapt, a fost declanșată deja de către pârât, acțiune în prezent suspendată.
Motivarea reclamantei în sensul că părțile nu au reușit să ajungă la o tranzacție în cauza respectivă nu poate fi primită ca un argument în susținerea recursului, câtă vreme, așa cum arată chiar reclamanta, cauza a fost suspendată la cererea părților, prin urmare a fost respectat principiul disponibilității părților. Cu privire la susținerea că dosarul este perimat, partea interesată putea solicita în termen repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării pe fond, însă nu a făcut-
Totodată, curtea apreciază că acțiunea nu poate fi promovată nici pe calea rectificării de carte funciară întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, deoarece, statutul juridic al bunurilor dobândite de soți se va stabili în cadrul partajului bunurilor comune, astfel cum s-a arătat mai sus.
În raport de cele mai sus expuse, Curtea apreciază că instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și legale, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul reclamantei.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 607 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- privind pe pârâtul intimat, pentru acțiune în constatare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 27.02.2009
Tehnored. 2 ex./02.03.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Erica Nistor, Maria Lăpădat