Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1684/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1684/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.64 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâta recurentă SC SA av., pentru reclamanții intimați, și lipsă, av. în substituirea av., lipsă fiind reclamanții intimați și Statul Român prin Primarul orașului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar delegația de substituire.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar copia unei acțiuni civile înregistrată la Judecătoria Toplița la data de 2 noiembrie 2009 solicitând în acest sens suspendarea prezentei cauzei potrivit prevederilor art. 244, pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea acțiunii civile aflate pe rolul Judecătoriei Toplița, întrucât există o strânsă legătură între prezenta cauză și cauza aflată pe rolul Judecătoriei Toplița.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei formulată de reprezentantul reclamantei recurente, reprezentantul pârâților intimați se opune asupra cererii de suspendare a prezentei cauze.
Raportat la obiectul dedus judecății, instanța consideră că nu se impune suspendarea recursului, întrucât soluționarea dosarului nu depinde de soluția pronunțată înj ce privește certificatul de moștenitor.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 271 din 15 mai 2007, Judecătoria Toplițaa admis în parte acțiunea reclamanților, împotriva pârâților Statul Român prin Primarul Orașului și, a constatat că imobilul înscris în CF nr. 328 Lăzarea partea II nr. top. 144 casă, curte de 158 mp, nr. top. 142/3 grădină la de 302 mp, CF 326 Lăzarea partea a II-a, nr. top. 143/4 grădină la de 633 mp sunt cuprinse în patrimoniul, a respins capătul de acțiune referitor la constatarea valorii de circulație a imobilului, precum și capătul din acțiune referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului pe seama societății pârâte, a luat act de renunțarea la judecata cauzei din partea reclamantului și a obligat pârâta la 302 lei cheltuieli de judecată reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 64 din 6 mai 2009, Tribunalul Harghitaa admis apelul formulat de apelanta împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Statul Român prin Primarul Orașului și și în consecință a constatat că imobilul înscris în CF 328 Lăzarea partea a II-a, nr. top. 144 casă, curte la de 158 mp, nr. top. 142/3, grădină la de 302 mp, CF 326 Lăzarea partea a II-a nr. top. 143/4 grădină la de 607 mp, sunt cuprinse în perimetrul, conform completării la raportul de expertiză întocmite în apel, anexa nr. 2, care face parte integrantă din hotărâre, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a obligat intimații, prin moștenitori și la plata sumei de 25 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței civile nr. 271/2007 a Judecătoriei Toplița, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind formulată de persoane care nu și-au dovedit calitatea activă procesuală sau casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecare a apelului societății la aceeași instanță.
Ca motive de recurs au invocat dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7, 8 și 9, raportat la art. 312 alin. 3 și 4 Codul d e Procedură Civilă.
În motivarea recursului au arătat că la pag. 4 din decizia recurată instanța de control judiciar face referire la împrejurarea că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de societate atât la instanța de fond cât și în apel a fost rezolvată prin încheierea de ședință din 13.03.2009. Această încheiere nu a fost comunicată cu ei și ca atare nu cunosc motivele pentru care excepția invocată a fost respinsă, fapt ce impune restituirea dosarului la aceeași instanță pentru comunicarea încheierii de ședință din 11.03.2009.
Atât instanța de fond cât și cea din apel s-au pronunțat față de Statul Român ca fiind reprezentat prin Primarul orașului, în calitate de pârât 2. Or, Statul Român, conform Decretului nr. 31/1954, este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și nu de către Primarul unei unități administrativ-teritoriale locale, care poate reprezenta numai acea unitate administrativ-teritorială și nu întreg teritoriul României. Că este așa, rezultă și din conținutul sentinței civile nr. 41/23.01.2003 a Judecătoriei Toplița.
Instanța de apel, deși a admis proba cu înscrisuri, respectiv certificate de moștenitor sau acte de stare civilă, prin care reclamanții să justifice calitatea lor activă procesuală, după redeschiderea judecării apelului, cu un nou complet de judecată, nu a mai ținut cont de părerile dispuse anterior, fapt pentru care prin încheierea de ședință din 11.03.2009, necomunicată, respinge excepția lipsei calității active procesuale a reclamanților. În acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă, deoarece societate nu a fost parte în procesul soluționat de Judecătoria Toplița prin sentința civilă nr. 41/24.01.2003, ci Statul Român, care a despăgubit pe intimații reclamanți pentru bunurile preluate de Statul Român după 23.08.1994.
Ambele instanțe nu au stabilit natura juridică a acțiunii reclamanților, spre a vedea dacă este o acțiune în constatare sau de realizare, cunoscându-se că această din urmă acțiune formulată în baza Legii nr. 10/2001 este de competența exclusivă a ca instanțe de fond. Tribunalul Harghita nu a motivat în nici un mod această critică. În baza Legii nr. 10/2001, reclamantele nu au depus la sediul societății nici o cerere pentru plata de despăgubiri pentru terenul ocupat de societate, cunoscându-se că potrivit art. 4 alin. 2 din aceeași lege, beneficiază de despăgubiri și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite. În acest fel, ambele instanțe au interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 651, 654-658, 659, 669-675 cod civil și a Legii nr. 319/1944.
Reclamanții nu au depus la dosar certificatele de moștenitor, cu toată devoluțiunea succesorală, fapt ce a făcut să fie nesocotite dispozițiile art. 654-659 cod civil.
La dosar, strănepoții și nu au depus acte din care să rezulte că au acceptat moștenirea după mama lor. Reclamantele nu au depus acte din care să rezulte că au acceptat moștenirea după părinții lor și și că au calitatea de moștenitor. Aceeași situație este și în privința calității de moștenitor a lui după părinții săi și.
Deși au insistat în administrarea probei privind depunerea certificatului de moștenitor după jun. căsătorit cu, acesta nu a fost depus la dosar, spre a se vedea dacă sunt acceptanți ai succesiunii după, decedat la 18.06.1963. În acest fel, au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Legea nr. 319/1944, privind dreptul soțului supraviețuitor și ale art. 700 Cod civil, deoarece în lipsa copiilor la moștenire, alături de soția supraviețuitoare puteau veni părinții decedatului, surorile sau frații acestuia, conform celor stabilite de art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Au solicitat aceste documente pentru a se face o verificare atentă a calității active procesuale a intimatelor reclamante, în condițiile în care fratele lor a renunțat la judecată și a se evita orice suspiciune posibilă cu privire la vocația succesorală a acestora după moștenirea defunctului jun. prin înlăturarea moștenitorilor soției supraviețuitoare și a rudelor acesteia.
În acest fel au fost încălcate prevederile art. 651 Cod civil, potrivit cărora, data în raport de care se determină persoanele chemate la moștenire și drepturile ce li se cuvin, este data exactă a decesului antecesorilor părților, ceea ce exclude considerarea unei alte date, cum ar fi apariția Legii nr. 10/2001, ca moment al deschiderii succesiunii.
Instanța de apel nu s-a ocupat nici de critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor cuprinse în art. 111 din Codul d e Procedură Civilă, prevederi care determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic al celor două acțiuni.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării au arătat că recurenta critică decizia instanței de apel atât sub aspect procedural, cât și din punct de vedere al legalității, critici nefondate. Încheierea prin care instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a judecat apelul.
Nu ei au solicitat pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu Statul Român, dacă instanța de recurs dorește să modifice hotărârea sub acest aspect, nu se opun.
Au depus toate actele de stare civilă necesare, potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 4.2.
Acțiunea introductivă de instanță este intitulată și redactată ca o acțiune în constatare, cuprinzând și explicațiile necesare în primă instanță. Cererea de despăgubiri la Legea nr. 10/2001 se află la dosarul cauzei.
Reclamanții aveau calitatea de succesibili la data apariției Legii nr. 10/2001, aspect reținut corect de instanțele anterioare. Consideră că nu s-a încălcat și aplicat greșit legea, hotărârea dată fiind la adăpost de orice critică.
La dosar s-a depus, în probațiune, certificat de calitate de moștenitor nr. 146/7.09.2009 (fila 27).
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefundat, pentru următoarele considerente:
Prima critică, vizând necomunicarea de către instanța de apel a încheierii de ședință prin care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale active, este nefondată. Potrivit art. 282 alin. 2, coroborat cu prevederile art. 299 alin. 1 teza finală Codul d e Procedură Civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate declara recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În aceste condiții, nu era necesară comunicarea încheierii recurentei. Solicitarea trimiterii dosarului la instanța de apel pentru comunicarea încheierii excede normelor procedurale, fiind inadmisibilă.
A doua critică, privind citarea Statului Român prin Primarul orașului este nefondată. Curtea amintește că în ședința publică din 20 martie 2007, în fața instanței de fond, reprezentantul pârâtei a arătat că trebuie citat în cauză Statul Român, fiind proprietar tabular.
La termenul din 17 aprilie 2007, reclamanții au depus la dosar o cerere de extindere a acțiunii civile, față de pârâtul Statul Român prin Primarul orașului, având în vedere că în CF nr. 328 și 326 Lăzarea partea a II-a, dreptul de proprietate este înscris pe Statul Român în administrarea fostei respectiv fostul S popular al orașului iar imobilele sunt de interes local (fila 66 dosar de fond). Instanța admis cererea, a introdus în cauză în calitate de pârât Statul Român, prin Primar iar hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu acesta.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond pârâta nu a atins această critică iar invocarea sa doar în cadrul recursului este inadmisibilă, deoarece s-ar sări peste un grad de jurisdicție, în care se putea analiza calitatea procesuală a Primarului, ca reprezentant al Statului Român. Mai trebuie menționat că această parte nu a formulat nici o apărare, nu a invocat nici o excepție.
Critica privind nedovedirea de către reclamanți a calității de moștenitori după foștii proprietari tabulari și implicit a calității lor procesuale active este nefondată. La dosarul cauzei s-au depus acte de stare civilă prin care s-a făcut dovada descendenței lor iar în dosarul de recurs s-a depus certificatul de calitate de moștenitor nr. 146/07.- a BNP din T, prin care s-a stabilita calitatea de moștenitori după defuncții și a numiților și.
Mai mult, instanța de apel a constatat, prin încheierea din 11 martie 2009, calitatea procesuală activă a reclamanților, având în vedere notificarea înregistrată în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul în litigiu. În aceste condiții, dispozițiile generale în materia succesiunilor trebuie coroborate cu dispozițiile din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 4 din lege și art. 4.1 - 4.6 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Nu în ultimul rând trebuie amintită sentința civilă nr. 41/2003 a Judecătoriei Toplița din care rezultă ca sunt nepoți de soră a defunctului.
Ultimul motiv de recurs privind greșit aplicare a prevederilor art. 111 Codul d e Procedură Civilă nu a făcut obiectul cererii de apel. Nefiind motiv de apel, nu a fost analizat de către instanța de apel și ca atare nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, pentru aceleași motive reținute anterior, privind sărirea unui grad de jurisdicție.
Instanța de recurs reține totuși că o acțiune în realizarea dreptului nu este posibilă înaintea unei acțiuni în constatare, deoarece reclamanții nu pot revendica imobilul în litigiu atâta timp cât acesta este în incinta pârâtei, iar singura posibilitate de a se stabili că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu s-a transferat prin actele indicate în cererea de chemare în judecată este acțiunea în constatare.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia inexistenței vreunui motiv de recurs din cele invocate de către pârâta-recurentă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.64 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 noiembrie 2009.
PRESEDINTE
JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.
Tehored.
Jud.fond:
Jud.Trib.HR.-
și
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
