Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 177/R-CM
Ședința publică din 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA RM.,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.951 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic -a pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii de reprezentare nr.1113/04.02.2010 și intimata-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.6/04.02.2010 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei-reclamante.
Se comunică reprezentantului recurentei-pârâte copia întâmpinării depusă la dosar de intimata-reclamantă.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar de intimata-reclamantă.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de specialitate având ca obiectiv determinarea noxelor pentru încadrarea în grupa de muncă a activității desfășurată de către reclamantă.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Se arată că, reclamanta a făcut dovada, cu declarația martorei audiată în cauză dar și cu înscrisurile depuse la dosar, că activitatea sa se încadrează în loc de muncă în condiții speciale, așa cum prevede textul de lege, motiv pentru care apreciază că recursul este nefondat și solicită respingerea acestuia.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 martie 2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "", solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 1991 - 2002 se încadrează în loc de muncă în condiții speciale, în conformitate cu avizul nr.46 din 1.07.2005, pct.44 și 45 și să fie obligată intimata să înainteze Casei Județene de Pensii V declarațiile rectificative corespunzătoare fiecărei luni din perioada mai sus precizată în care să figureze ca asigurat ce și-a desfășurat activitatea în condiții speciale conform Legii nr.226/2006, în caz contrar să-i fie eliberată o adeverință cu mențiunile corespunzătoare, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că întreaga sa activitate de peste 30 de ani s-a desfășurat în secțiile PVC II și I din cadrul serviciului - PVC MC al "", după cum urmează: în perioada 1975-1981 pe postul de laborant chimist în Secția PVC II când a beneficiat de grupa I de muncă și în perioada 1981-2002 lucrat în Secția.
Prin Decizia internă nr.1200/1991 laboratoarele secțiilor de producție s-au reorganizat și au aparținut de Serviciul, dar activitatea lor s-a desfășurat în continuare pe același loc de muncă.
A susținut reclamanta că secția respectivă se încadrează în loc de muncă în condiții speciale, întrucât li s-a oferit masă caldă și prezenta un grad sporit de toxicitate, astfel încât sunt aplicabile disp. art.1 alin.2 din Legea nr.226/2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, deoarece reclamanta a promovat o acțiune în constatare, iar potrivit disp. art.111 Cod procedură civilă aceasta era subsidiară în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acțiuni.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp. art.283 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958, susținând că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în anul 1991 pentru capătul de cerere ce vizează obligarea pârâtei la întocmirea declarațiilor rectificative aferente fiecărei luni din perioada 1991 - 2002 sau la eliberarea unei adeverințe cu aceste mențiuni.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că în perioada 1991 - 01.04.2001 reclamanta a lucrat la Serviciul Control Calitate Laborator, având funcția de tehnician chimist-laborantă și a beneficiat de grupa I de muncă conform Ordinului nr.50/1990. Nominalizarea locurilor de muncă ce au fost încadrate în condiții speciale se efectuează de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii, conform disp. art.3 alin.1 lit.a din nr.HG1025/2003.
Pentru Serviciul Control Calitate laboratoare au fost aprobate de Comisia Paritară Patronat - Sindicatul Liber numai locurile de muncă ce beneficiază de condiții speciale, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.7c a contractului colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr.951 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicate de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea, constatând că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 1991 - 2002 se încadrează în locuri de muncă în condiții speciale, conform Legii nr.226/2006.
A fost obligată pârâta să înainteze Casei Județene de Pensii V declarațiile nominale rectificative corespunzătoare fiecărei luni din perioada 1991-2002 în care reclamanta să figureze ca asigurat care și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității promovării prezentei acțiuni, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art.111 alin.2 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit deciziei nr.-/25.04.2006 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, reclamantei i s-a acordat o pensiei de asigurări speciale în baza Legii nr.19/2000, începând cu data de 01.02.2006 pentru un stagiu de cotizare realizat de 43 de ani, 0 luni și 15 zile, din care în grupa I de muncă de 25 de ani, 8 luni și 15 zile și în condiții deosebite pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni și 10 zile.
În consecință, folosul practic urmărit de reclamantă în declanșarea acestei acțiuni constă tocmai în valorificarea stagiului de cotizare realizat în perioada 1991-2002, activitate desfășurată în locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, unele dintre ele în prezent sunt încadrate în condiții speciale.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei, fără a antama fondul cauzei, este perfect admisibilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă s-a constatat a fi nefondată și respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, întrucât nu se urmărește plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către reclamantă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta și-a desfășurat activitate în perioada 16 iulie 1975 - 3 februarie 1981 pe postul de laborant chimist în Secția PVC II din cadrul pârâtei "" și a beneficiat de grupa I de muncă. În perioada 1981 - 2002 lucrat în Secția, însă de la data de 01.09.1991 în carnetul său de muncă apare consemnarea că a lucrat la Secția din cadrul pârâtei până la data de 01.04.2001. De asemenea, s-a notat că în perioada 16.07.1975 - 01.06.1991 a lucrat în locul de muncă ce se încadrează în grupa I, pentru un timp de 100%, conform nr.HG456/1990 și Ordinului nr.50/1990.
Potrivit prevederilor art.1 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr.1.
Locurile de muncă prevăzute la alin.2 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr.2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu nr.HG1025/2003.
Din lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.1 la Legea nr.226/2006, la poziția 44 regăsim activitatea de fabricare a clorurii de vinil și policlorurii de vinil, iar la poziția 45 este menționată activitatea de fabricare a pesticidelor. În plus, alin.2 al art.2 din Legea nr.226/2006 face trimitere la unitățile prevăzute în anexa nr.2 și regăsim la rubrica nr.47 Societatea Comercială Râmnicu V, inclusiv pentru pozițiile nr.44 și 45. În consecință, activitatea desfășurată de reclamantă în locuri de muncă încadrate conform Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială în grupa I de muncă și care în prezent sunt încadrate în condiții speciale va fi considerată ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale potrivit Legii nr.226/2006.
Apărarea pârâtei invocată prin întâmpinare în sensul că personalul Serviciului a beneficiat de încadrare pe locuri cu participare în grupa I de muncă până la data de 31 ianuarie 2001 și nu se regăsește în anexa nr.1 la Legea nr.226/2006 și deci nu poate beneficia de condiții speciale, nu poate fi primită în condițiile în care avizul nr.46/1.07.2005 emis de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei pentru încadrarea în locurile de muncă în condiții speciale și Anexa nr.7c la Contractul Colectiv de Muncă nominalizează locurile de muncă ce beneficiază de condiții speciale cu activitate în Instalația de - - Secția PVC și Hala Secția Electroliză cu pentru Serviciul Control Calitate.
Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.19/2000 în sensul legii privind sistemul public de pensie și alte drepturi de asigurări sociale, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc. Or, scopul legii este acela de a proteja asigurații care își desfășoară activitatea în condiții speciale, spre dovadă fiind depoziția martorei din care rezultă împrejurarea că reclamanta lucra pe postul de laborantă, recolta probe din secții, le analiza în laborator și lucra în condiții toxice ce depășeau anumite norme legale.
Conform prevederilor art.2 alin.2 din Legea nr.226/2006, sunt asimilate stagiile de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2002, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă în locurile de muncă încadrate conform legislației anteriore în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 1991-2002 se încadrează în locuri de muncă în condiții speciale. Pe cale de consecință a fost obligată pârâta să înainteze Casei Județene de Pensii V declarațiile nominale rectificative corespunzătoare fiecărei luni din perioada 1991-2002 în care reclamanta să figureze ca asigurat care și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale.
Împotriva sentinței civile nr.951/13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta "" Râmnicu V care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- în mod nelegal prima instanță nu a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, deși cererea petentei nu putea fi primită, întrucât avea ca obiect realizarea unui drept și nu constatarea existenței sau neexistenței unui drept.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat că petenta a solicitat să se constate că activitatea desfășurată de către aceasta în perioada 1991 - 1992 la "" se încadrează în condiții speciale de muncă, are ca scop final obligarea societății intimate la întocmirea declarațiilor rectificative aferente acelei perioade sau la eliberarea unei adeverințe cu aceste mențiuni, astfel că acest petit are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului și nu în constatarea acestuia.
Se motivează în cadrul aceleiași critici că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respingând excepția inadmisibilității pe motiv că acțiunea intimatei-reclamante se încadrează în prevederile art.111 alin.2 Cod procedură civilă, schimbând natura acesteia într-o acțiune în constatare.
În drept a fost întemeiat acest motiv de recurs pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
- pe fondul cauzei tribunalul a soluționat în mod nelegal petitul cu care a fost investit, întrucât a admis acțiunea fără a avea în vedere că funcția de tehnician chimist-laborantă deținută de reclamantă în perioada 1991 - 2001 în cadrul "" Râmnicu V - Serviciul Control, Calitate, Laborator, nu se încadrează în condițiile speciale conform art.3 alin.1 lit.a din Hotărârea nr.1025/28.08.2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Tot în cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat că în perioada menționată mai sus reclamanta a beneficiat de grupa I de muncă, conform reglementărilor legislative de încadrare în grupe de muncă anterioare Legii nr.19/2000, fiind vorba de Ordinul nr.50/1990.
De asemenea s-a menționat că societatea pârâtă a efectuat o expertiză tehnică având ca obiectiv încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții speciale, expertiză realizată de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția " ", care a concluzionat că reclamanta a lucrat într-un serviciu care nu beneficiază de condiții speciale.
S-a precizat și faptul că tribunalul a soluționat cauza în raport de înscrisurile de la dosar și declarațiile martorilor, fără să dispună din oficiu conform art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în baza rolului activ, întocmirea unui raport de expertiză de către un specialist pentru determinarea în concret a condițiilor de muncă, pentru dezlegarea legală a pricinii.
Astfel, procedând așa cum s-a menționat mai sus, se consideră de societatea recurentă că prima instanță nu a administrat toate probele esențiale în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale, încălcând astfel prevederile art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
În drept, recurenta și-a întemeiat acest motiv de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului și în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de specialitate având ca obiect determinarea noxelor pentru încadrarea în grupa de muncă a activității desfășurate de către intimata-reclamantă.
Recurenta-pârâtă "" Râmnicu Vas olicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Prima critică este nefondată, deoarece în mod legal tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâta "", întrucât primul capăt de acțiune privește constatarea activității desfășurate de reclamantă în perioada 1991 - 2002, care pretinde aceasta că se încadrează în locuri de muncă în condiții speciale conform Avizului nr.46/1.07.2005, pct.44, 45. Instanța trebuie să verifice și să constate pe fondul cauzei, așa cum a fost investită, dacă locul de muncă al reclamantei în perioada 1991 - 2002 la "" Râmnicu V se încadra sau nu în condiții speciale, conform legislației în vigoare și dacă da, care sunt drepturile de care trebuie să beneficieze petenta ca urmare a acestor condiții deosebite.
În concluzie, Curtea constată că acțiunea în constatarea încadrării sau nu a activității desfășurate de reclamantă în condiții speciale în perioada 1991 - 2002, la "" Râmnicu V - Serviciul Control, Calitate, Laborator, este admisibilă în principiu, fără a se antama astfel fondul, iar tribunalul în mod legal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
De asemenea, Curtea constată că prin respingerea excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiată, excepție invocată de pârâta "" Râmnicu V, tribunalul nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci doar a analizat cauza în raport de investirea făcută de reclamantă.
Rezultă că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, așa cum în mod greșit susține pârâta "" Râmnicu
A doua critică este fondată, deoarece tribunalul nu a manifestat rol activ și a încălcat astfel dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în speță fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea constată că în primă instanță s-au administrat probe cu înscrisuri și martori, iar pârâta a depus la dosar o expertiză tehnică de specialitate care este o probă extrajudiciară și poate fi analizată de instanță ca și înscris.
În speță, părțile procesuale nu au mai solicitat efectuarea unei expertize de specialitate pentru determinarea în concret a condițiilor de muncă ale reclamantei în perioada 1991 - 2002 la "" Râmnicu V, iar tribunalul nu a dispus din oficiu, în baza rolului activ, administrarea unui asemenea mijloc de probă, deși acest lucru se impunea primordial pentru dezlegarea pricinii.
Curtea constată că în speța de față, având în vedere obiectul acțiunii, se impune pentru dezlegarea pricinii întocmirea unui raport de expertiză de către un expert specialist în chimie industrială pentru determinarea în concret a condițiilor de muncă ale reclamantei, care a lucrat între anii 1991 - 2002 la "" Râmnicu V - Serviciul Control, Calitate, Laborator, în funcția de tehnician chimist - laborantă, în sensul dacă aceste condiții de muncă se încadrează în condițiile speciale conform dispozițiilor art.3 alin.1 lit.a din Hotărârea nr.1025/28.08.2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
De asemenea, expertul cauzei va avea în vedere la întocmirea raportului de expertiză și înscrisurile depuse de părțile procesuale în dosar.
Această expertiză de specialitate în cazul de față este mijlocul de probă principal, întrucât doar un expert independent și specialist în domeniul chimiei industriale poate stabili existența sau nu a condițiilor speciale la locul de muncă al reclamantei în perioada 1991 - 2002 în cadrul "" - Serviciul Control, Calitate, Laborator. Această probă trebuie coroborată și cu celelalte mijloace de probă de la dosar pentru dezlegarea corectă a pricinii.
Onorariul expertului specialist ce va fi fixat de tribunal, va fi suportat în mod egal de ambele părți procesuale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că se impune casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de specialitate cu obiectivul menționat mai sus în considerente.
În concluzie, în baza art.312 și art.315 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta "" Râmnicu V, împotriva sentinței civile nr.951 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, se va casa sentința civilă atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta "", cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, împotriva sentinței civile nr.951 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimată-reclamantă fiind, domiciliată în Râmnicu V,-, -.A,.32, județ
Casează sentința civilă nr.951/13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/09.02.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
