Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 182R
Ședința publică de la 31 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1293/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/05.01.2009, lipsind intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei - reclamante învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1293/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel. Continuând, arată că instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri nelegale, în sensul că, deși a solicitat prin acțiunea introductivă, să se constate că, construcția este amplasată pe terenul în suprafață de 137. respectiv amprenta construcției. De asemenea, arată că, sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 19.09.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului B și SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietara terenului în suprafață de 331 mp din B,-, sector 2 așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare al autorului său autentificat sub nr. 30433/1937 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 1950 imobilul situat în B,-, sector 2, format din teren în suprafață de 331 mp, a fost naționalizat în baza decretului nr. 92, deși autorul său era exceptat de la naționalizare, că prin sentința civilă nr. 80/1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, instanța a constatat nelegalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului și a dispus restituirea "în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în B,-, sector 2", iar ca urmare a faptului că instanța de judecată i-a respins mai multe acțiuni de evacuare a chiriașilor pe motiv că nu s-a descris imobilul a promovat o contestație la titlu prin care a solicitat lămurirea dispozitivului.
Reclamanta a mai arătat că prin decizia civila nr. 2369/2003, Curtea de APEL BUCUREȘTIa lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 80/1995, în sensul că "imobilul din-, sector 2, B este compus din construcție alcătuită din subsol cu 4 pivnițe-boxe, parter cu 2 apartamente și un spațiu comercial, etaj 1 cu 2 apartamente și etaj 2 cu 1 apartament și pod, că prin cele două hotărârii nu se individualizează și terenul aferent construcției și, deși i s-a restituit întreg imobilul,Cartea Funciară refuză întabularea pentru acest motiv, condi ții în care numai o acțiune în constatare conform art. 111.proc.civ. poate să-i consolideze dreptul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 și următoarele proc.civ. Pârâții nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței.
La data de 24.10.2007 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru un teren în suprafață de 137 mp și nu 331, cum din eroare s-a trecut în acțiunea inițială, iar la data de 28.11.2007 că valoarea terenului este de 1.000.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 3535/16.04.2008 Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru ambele pârâte și a respins acțiunea formulată de reclamanta, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 80/1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, instanța a dispus restituirea către reclamantă, în calitate de moștenitor al defunctului, a imobilului situat în B,-, sector 2, că reclamanta a promovat o contestație la titlu prin care a solicitat lămurirea dispozitivului, soluționată prin decizia civilă nr. 2369/2003 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI care a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 80/1995, în sensul că imobilul din-, sector 2, B este compus din construcție alcătuită din subsol cu 4 pivnițe-boxe, parter cu 2 apartamente și un spațiu comercial, etaj 1 cu 2 apartamente și etaj 2 cu 1 apartament și pod, că prin cele două hotărâri nu se individualizează și terenul aferent construcției iar Cartea Funciara refuză întabularea pentru acest motiv.
Prima instanță a reținut că pârâtele nu au calitate procesuală pasivă, având în vedere că potrivit art. 1 și 6 din Legea nr. 213/1998 dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, iar din domeniul public sau privat al acestora, fac parte și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, că prin hotărâre judecătorească s-a dispus restituirea construcției fără să se individualizeze și terenul aferent acesteia, condiții în care se poate interpreta că terenul în suprafață de 137 mp a rămas în proprietatea statului, că pe de altă parte, Legea nr. 215/2001, modificată, prevede la art. 20 alin.1 că unitățile administrativ - teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele iar la art. 23 alin 1 că autoritățile administrației publice sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, că autorități deliberative și primării ca autorități executive.
Prima instanță a mai reținut în prezenta cauză că doar Municipiul B ca unitate administrativ-teritorială în proprietatea căruia a intrat terenul în baza Decretului nr. 92/1950 poate emite pretenții, Consiliul Local al Municipiului B, ca autoritate deliberativă a administrației publice, neputând deține bunuri în proprietate iar SC SA neavând niciodată în proprietate acest teren, cel mult avându-l în administrare, situație ce nu-i conferă îndreptățirea să fie parte în judecată atunci când se pune în discuție dreptul de proprietate - art. 12 din Legea nr. 213/1998. ța nu a avut în vedere apărarea reclamantei apreciind că nu are relevanță faptul că prin sentința civilă nr. 80/1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, Consiliul și SC SA au fost obligate să restituite reclamantei construcția, cele două pârâte neputând emite pretenții cu privire la terenul în suprafață de 137 mp.
Împotriva acestei hotărârii, a declarat apel la data de 09.05.2008 apelanta reclamantă, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 05.06.2008 sub nr-.
La data de 10.09.2008, în ședință publică apelanta a depus la dosar motivele de apel, prin care se arată că sentința pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală arătându-se că atât, cât și SA au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât acțiunea sa este o acțiune accesorie acțiunii principale admisă prin hotărârea judecătorească nr. 80/1995 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 prin care și SA au fost obligate să restituie imobilul, iar acestea au și restituit imobilul compus din clădire și teren, dar terenul nefiind individualizat, Cartea Funciară refuză întabularea acestuia; din moment ce cele două pârâte sunt cele care i-au restituit imobilul, lor trebuie să le fie opozabilă hotărârea; pentru consolidarea dreptului său de proprietate a formulat această acțiune întemeiată pe art. 111.civ.
Cod PenalPrin decizia civilă nr. 1293 din 22.10.2008 a TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ a fost respins, ca nefondat apelul
În motivarea deciziei s-a re ținut că în primul rând trebuie subliniat că apelanta a uzat de calea lămuririi întinderii dispozitivului, în acest sens fiind pronunțată decizia nr. 2369/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI. În aceste condiții doar în respectiva procedură calitatea de pârâți ar fi avut Consiliul Local al Municipiului B și SC Sa și acesta pe singurul motiv că aceștia au avut calitatea de pârâți în respectivul dosar. Pe de altă parte apelanta nu poate printr-o acțiune în constatare întemeiată pe art. 111 pr.civ. și în contradictoriu cu pârâții mai sus menționați să obțină ceea ce nu a obținut pe calea lămuririi dispozitivului deciziei pronunțate în recurs. În aceste condiții prezenta acțiune trebuie privită independent de hotărârile ce au avut ca finalitate retrocedarea imobilului în discuție. Consecința care se desprinde este aceea că în prezenta cauză calitate procesuală pasivă nu poate avea decât Municipiul B prin Primarul General, temeiurile fiind cele evidențiate de prima instanță și anume art. l și 6 din Legea 1 și 6 din Legea 213/1998 și art. 20 alin. 1 din Legea 215/2001.
Împotriva deciziei men ț ionate anterior a declarat recurs reclamanta, invocând dispozi țiile art.304 alin.1 pct.9 proc.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că soluțiile instan ț elor de fond se întemeiază pe interpretarea și aplicarea greșită a legii și au fost date cu violarea legii, respectiv art. 129.proc.civ. întrucât acțiunea nu a fost o cerere de completare sau de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 80/1995, ci a fost întemeiată pe art. 111.proc.civ. adică să se constate că sunt proprietarii terenului în suprafață de 137. teren despre care nu se face vorbire în sentință; în această situație, potrivit art. 129 al. 4. proc.civ. judecătorul este în drept să le ceară părților să prezinte explicații, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în acțiune, iar la alineatul 5 se dispune că judecătorul are îndatorirea să stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului; la fond, deși s-a discutat despre calitatea procesuală a pârâților, soluția la care s-a ajuns nu era singura, ci era posibil, dacă se urmărea finalizarea acestei acțiuni, și, conform art. 129 al 4 și 5, și principiului constituțional al liberului acces la justiție, să se ia act că păr țile care trebuie să stea în proces erau Municipiul B și Primarul General și în contradictoriu cu aceștia să se judece pe fond acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
ț ele de fond nu au fost în eroare cu privire la obiectul ac ț iunii, nesus ț inând că obiectul acțiunii ar fi reprezentat de o cerere de completare sau de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 80/1995, instan ț ele re ț inând doar că anterior formulării prezentei ac țiuni reclamanta a formulat ș i o astfel de cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 80/1995 în cadrul căreia s-a stabilit că în componen ț a imobilului restituit intră doar construc ț ia identificată în dispozitivul hotărârii. Deduc ț ia logică este în sensul că dreptul de proprietate asupra terenului a rămas la stat care a preluat întregul imobil, chiar dacă în fapt, reclamanta sus ț ine că terenul se află în folosin ța sa.
Ca atare, calitate procesuală pasivă în cadrul prezentei ac țiuni prin care se cere constatarea dreptului de proprietate asupra terenului nu putea avea decât unitatea administrativ teritorială pe raza căreia se află acesta, adică Municipiul ști, conform art.l și 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 20 alin. 1 din Legea 215/2001, fiind irelevante persoanele juridice în contradictoriu cu care s-a judecat în cadrul primului proces, atât timp cât din punct de vedere legal acestea nu pot pretinde vreun drept cu privire la acest teren.
În ceea ce prive ș te sus ținerea referitoare la încălcarea art.129 alin.4 ș i 5. proc. civ. prin aceea că prima instan ț ă a invocat excep ț ia lipsei calită ț ii procesuale pasive în loc să pună în discu ție introducerea în cauză a Municipiului ș ti, care avea calitate procesuală pasivă, Curtea a constatat că reclamantul nu a criticat în apel sentin ța pentru acest motiv, în apel s u ț inându-se de fapt că păr țile chemate în judecată au calitate procesuală pasivă. Or, potrivit art.295 alin.1 proc. civ. nstanța de apel va verifica,în limitele cererii de apel,stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
Astfel că nu se poate sus ț ine în recurs omiso medio un motiv care nu a fost invocat în apel, neputându-se re ț ine în mod întemeiat vreo eroare în sarcina instan ței de apel, neînvestită cu această critică.
Pe de altă parte, potrivit art.1169 și 129 alin.1 civ. reclamantul are obliga ția să ș i dovedească sus ținerile, una dintre acestea referindu-se ș i la calitatea procesuală pasivă. Lipsa acestei dovezi duce la respingerea ac țiunii, iar nu la înlocuirea unui pârât cu un altul.
Potrivit art.129 alin.4 u privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, iar potrivit alin.5 judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Astfel, prima instanță a pus în discuția părților nedovedirea de către reclamant a calității procesuale pasive, iar reclamantul a susținut chiar și în apel că pârâții indicați în acțiune au această calitate. Dacă instanța ar fi introdus din oficiu o altă parte în proces în aceste condiții ar fi încălcat principiul disponibilității.
Nu este întemeiată nici susținerea privind încălcarea principiului liberului acces la justiție prin respingerea acțiunii ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reclamantul având posibilitatea să formuleze o altă acțiune împotriva părții căreia să-i poată dovedi această calitate în raport cu obiectul litigiului. Nu poate fi ignorat nici faptul că reclamantul este responsabil pentru propriul comportament procesual neputându-și invoca propria culpă pentru obținerea unei soluții în favoarea sa.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.9 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1293/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Consiliul General al Municipiului B și SC SA. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.MP
.red.
2 ex./30.04.2009
Jud Apel Secția a IV-a Civilă
,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
