Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 182/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2059/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 182
Ședința publică din 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 832 din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele reclamante și și cu intimatul pârât Municipiul B prin Primarul General.
Cauza are ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă avocatul în calitate de reprezentant al intimatelor reclamante și, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și lipsesc recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul pârât Municipiul B prin Primarul General.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul intimatelor reclamante arată că acestea nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul intimatelor reclamante și solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că hotărârea atacată a fost motivată pe larg, lămurind chestiunea de drept a admisibilității cererii privind constatarea vacanței succesorale.
Arată că reclamantele își justifică interesul, pentru că urmează a se stabili dreptul acestora de proprietate cu privire la imobilul care face parte din masa succesorală.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive, susține că statul a dobândit drept asupra bunului în discuție prin vacanță succesorală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 06.02.2008, sub nr. 1353/-, reclamantele, și au chemat în judecată pârâtele Municipiul B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să constate existența vacanței succesorale de pe urma defunctului decedat la data de 23.05.2005 cu ultimul domiciliu în B,-,.117,. 1,. 6,. 17, sector 4 precum și faptul că din această succesiune vacantă face parte și terenul în suprafață de 500 mp situat în B,-, sector 3; să constate dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului susmenționat; să constate dreptul de proprietate al reclamantelor asupra construcției compusă din 2 camere, marchiză și două magazii, edificată pe terenul de mai sus, ca efect al accesiunii.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au susținut că și sunt moștenitoarele soțului, respectiv tatălui, decedat la data de 30.04.2000. În continuare, acestea au arătat că la data de 12.06.1963, între și fiul său, în prezent decedat, pe de o parte, în calitate de cumpărători și și, în calitate de vânzători, pe de altă parte, s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", în baza căruia părțile au cumpărat, respectiv vândut imobilul situat la adresa indicată. De asemenea, potrivit susținerilor reclamantelor, la rândul lor, vânzătorii dețineau imobilul în baza unui alt înscris sub semnătură privată pe care îl încheiaseră cu adevărații proprietari ai imobilului, și. Reclamantele au mai arătat că de la data cumpărării imobilului au exercitat o posesie utilă, neviciată și sub nume de proprietar iar în ceea ce-l privește pe proprietarul inițial al bunului, acesta a decedat, succesiunea nefiind dezbătută până în prezent.
În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 1890 și 492 Cod civil.
Pârâta Municipiul B, prin Primar General, a formulat întâmpinare în baza art. 115-118 Cod de procedură civilă, prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea acesteia pârâta a invocat prevederile art. 2 și Anexei la Ordinul nr.1227/2006 al ministrului finanțelor publice potrivit cărora, în acțiunile având ca obiect succesiunile vacante poate fi citat Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de reprezentant al statului român, precum și dispozițiile Ordinului nr.349 de modificare a ordinului susmenționat care prevăd că apărarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor se asigură pe baza mandatului de reprezentare acordat direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și ale Municipiului În continuare, aceeași pârâtă a invocat și dispozițiile art.680 cod civil din care rezultă că statul este cel care culege succesiune vacantă după o procedură specială, dar reprezentarea acestuia este asigurată în fața instanțelor de judecată de chiar Ministerul menționat.
Pârâta face trimitere și la prevederile art. 1 alin. 2 lit. b din Legea 318/2002 pentru aprobarea OG nr. 128/1998 care conduc la aceeași concluzie.
De asemenea, și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pe capătul de cerere privind constatarea vacanței succesorale pentru nerespectarea procedurii administrative speciale obligatorii instituite de Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, acțiunea prin care reclamanții solicită constatarea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune și accesiune asupra construcției impunându-se a fi introdusă împotriva adevăratului proprietar al imobilului, respectiv, împotriva unității administrativ teritoriale în a cărei proprietate privată se află imobilul (așa cum rezultă din aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 26 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, art. 25 și art. 37 alin. l din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice). În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de prevederile art. 1890 Cod civil, respectiv pentru imposibilitatea uzucapării unui bun aflat în proprietatea statului precum și pentru întreruperea cursului prescripției achizitive prin Legile 58 și 59/1974.
În drept, pârâtul Statul Român a invocat prevederile art. 680, art. 1890 Cod civil și ale Legii nr.36/1995.
Prin sentința civilă nr.4170 din data de 23.04.2008, Judecătoria Sectorului 3 admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță din oficiu la același termen și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 B, acțiunea înregistrându-se la această din urmă instanță la data de 10.10.2008, sub nr-.
Cererea de chemare în judecată a fost precizată în fața acestei instanțe în sensul că reclamanta a decedat la data de 04.08.2008, singura moștenitoare rămasă fiind reclamanta în calitate de nepoată de fiu predecedat.
Prin sentința civilă nr.6002/14.11.2008,Judecătoria Sectorului 4 Bar espins capătul 1 de cerere privind constatarea vacanței succesorale, ca inadmisibil, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâții Municipiul B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor si a respins capetele 2 și 3 de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului situat în-, Sector 3 B și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției edificate de reclamante prin accesiune, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește ordinea soluționării excepțiilor, prima instanta a avut in vedere dispozițiile art.137 Cod de procedură civilă si a constat că excepțiile invocate în cauză sunt toate excepții de fond, absolute și peremptorii, precum și alte criterii precum caracterul excepțiilor, efectele pe care le produc în cadrul procesului civil, criterii propuse de doctrină și preluate în practica judiciară.
Cu prioritate instanța a analizat excepția inadmisibilității care vizează chiar primul capăt de cerere, reținând ca admisibilitatea acțiunii reprezentând o cerință esențială pentru declanșarea oricărui litigiu. Așa cum rezultă și din dispozițiile art.109 Cod de procedură civilă, în anumite cazuri sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în fața unor organe aflate înafara sistemului instanțelor judecătorești, în condițiile stabilite prin legi speciale. Pe de altă parte, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B și, respectiv Statului Român, vizează al doilea și al treilea capăt de cerere, soluționarea ambelor capete de cerere cu caracter accesoriu depinzând în mare măsură tocmai de admisibilitatea primului capăt de cerere.
În consecință, în ceea ce privește excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, instanța a constatat că potrivit art.680 Cod civil, "în lipsă de moștenitori legali sau testamentari bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului", statul culegând succesiune a vacantă cu titlu de moștenitor. Chiar dacă, așa cum reclamantele au arătat, statul dobândește moștenireaope legis, în virtutea acestei dispoziții legale, transmisiunea are loc numai după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală și în mod retroactiv de la data deschiderii succesiunii, cu îndeplinirea unei condiții esențiale: constatarea vacanței succesorale de către notarul public în procedura specială instituită de dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr.36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială care se finalizează cu eliberarea unui certificat de vacanță succesorală.
Procedura succesorală amintită nu are caracter facultativ, ci obligatoriu; instanța de judecată nu se poate substitui notarului public care beneficiază de mijloacele legale necesare pentru a efectua verificări cu privire la existența moștenitorilor legali sau testamentari ce ar avea vocație la moștenirea unei persoane, stabilindu-se, dacă s-a acceptat sau nu moștenirea în mod expres sau tacit în termenul prevăzut de art.700 Cod civil. Adresa depusă de reclamante la dosarul cauzei din care reiese nu s-a deschis procedura succesorală privind pe numitul nu echivalează cu lipsa oricăror moștenitori ai defunctului care ar putea exista și care ar fi putut, de exemplu, să facă acte de acceptare tacită a moștenirii.
Față de aceste considerente, prima instanța a respins primul capăt de cerere privind constatarea vacanței succesorale, ca inadmisibil.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B și, respectiv Statului Român, s-a retinut ca referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, uzucapiunea este și o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului pentru faptul că acesta, prin atitudinea sa pasivă îndelungată, a permis altei persoane să intre în posesia bunului.
Astfel, pentru ca prescripția achizitivă să-și producă efectele, pe lângă îndeplinirea condițiilor privind termenul de 30 de ani, în cazul uzucapiunii lungi, respectiv existenței unei posesii utile, caracterizată conform art. 1847 Cod civil, și a unui bun susceptibil de a fi uzucapat, trebuie dovedită atitudinea pasivă a proprietarului în tot acest timp.
Altfel spus, îndeplinirea tuturor acestor condiții trebuie să se constate în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului sau cu moștenitorii acestuia, pentru a se putea stabili împrejurarea că acesta s-a desesizat de bun.
În cauza de față, reclamantele au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B, prin Primarul General. Potrivit susținerilor reclamantelor, autorii lor, defuncții și, au achiziționat terenul prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei de la și, care la rândul lor îl achiziționaseră tot printr-o chitanță de la adevărații proprietari și - (dobânditori ai terenului prin act autentic de la Banca Populară Isvorul Economiei înscrisurile sub semnătură privată nu au fost așadar apte să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, întrucât pentru validitatea transmiterii prin acte între vii a terenurile era necesară la data încheierii lor forma autentică. Dreptul de proprietate asupra terenului rămas în patrimoniul defuncților și, adevărații proprietari, transmiterea lui având loc prin succesiune.
În consecință, acțiunea reclamantelor se impunea a fi îndreptată împotriva moștenitorilor, fie ei legali sau testamentari, ai adevăraților proprietari. Or, arata prima instanța, acestea nu au reușit să dovedească faptul ca există identitate între acești moștenitori și Statul Român, respectiv, Municipiul B proba putându-se realiza prin intermediul unui certificat de vacanță succesorală eliberat de notarul public în procedura specială amintită mai sus.
Pentru aceste considerente, prima instanța a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B și, respectiv Statului Român pe capătul 2 de cerere și a respins acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B și, respectiv Statului Român pe al treilea capăt de cerere, instanța le-a admis drept consecință a admiterii acelorași excepții pe cel de-al capăt de cerere. Astfel, dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate de reclamante prin accesiune poate avea loc numai în condițiile constatării dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, în aplicarea dispozițiilor art.482 Cod civil potrivit cărora, "Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod sau artificial."
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 25.02.2009, sub nr-, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria sector 4.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții reclamanți arată următoarele:
1. Referitor la admisibilitatea capătului de cerere privind constatarea vacantei succesorale:
In practica judiciara si doctrina s-a stabilit cu valoare de principiu faptul ca existenta unei succesiuni vacante si componenta acesteia se poate face in mod direct si de către instanța judecătorească, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public.
Procedura succesorala notariala este facultativa chiar si pentru moștenitorii defunctului, cu atât mai mult recurgerea la aceasta procedura nu poate fi impusă acelor persoane care, fără a se pretinde moștenitori, reclamă drepturi legate de patrimoniul succesoral.
Totodată, acestor persoane ca, după efectuarea procedurii succesorale notariale, să poată invoca existența certificatului de vacantă succesorală în cadrul unui proces s-ar putea vedea nerealizată, deoarece organul financiar, care este îndreptățit și obligat să solicite eliberarea certificatului de vacantă succesorală, ar putea amâna formularea cererii sau ar putea chiar să omită acest lucru.
Procedura succesorală notarială având caracter pur facultativ, nimic nu împiedică persoanele care justifică un interes legitim și actual de a se adresa cu o cerere instanței de judecata, solicitând constatarea vacantei succesorale și compunerea succesiunii vacante.
Transmisiunea succesorala se produce, în dreptul român,ope legis, la data deschiderii succesiunii, care coincide cu data decesului decuius-ului. Acest principiu este valabil in mod evident si pentru stat, la expirarea dreptului de opțiune succesorală, dreptul statului este cunoscut și acționează retroactiv. A se admite o teza contrară ar însemna ca, pentru perioada cuprinsă între data decesului decuius-ului și cea a expirării termenului de opțiune, să se ajungă la concluzia inadmisibilă că nimeni nu este titularul dreptului asupra bunurilor incluse în masa succesorală.
Certificatul de vacanță succesorală nu are efect constitutiv, ci declarativ, el neconferind statului dreptul de proprietate asupra moștenirii, ci doar constatând acest drept, nici existența și nici exigibilitatea obligației statului de a răspunde de datoriile și sarcinile succesiunii, în limitele activului succesoral, nu pot să atârne de împrejurarea că el ar înțelege sau nu să ceară punerea sa în posesie prin eliberarea certificatului de vacanta a moștenirii.
De altfel, a aprecia ca procedura notariala generata de stat este singura de natură să conducă la constatarea vacantei succesorale, ar însemna a se îngrădi accesul la justiție a unei persoane interesate a se judeca cu moștenitorii persoanei decedatesine diesau până la deschiderea procedurii de către reprezentantul statului în condițiile Legii nr. 36/1995, situație ce se înscrie în sfera încălcării dispozițiilor constituționale si a art. 6 din CEDO, privind accesul liber la justiție.
2. In legătură cu calitatea procesuala pasivă a Ministerului d e Finanțe ca reprezentant al Statului și a Municipiului B, arată următoarele:
Dobândirea de către stat a moștenirii vacante are loc, astfel cum este pe deplin cunoscut, de la data deschiderii succesiunii care coincide cu moartea lui decuius, constatarea vacantei succesorale având în mod evident caracter retroactiv in ceea ce privește dobândirea dreptului asupra bunurilor care compun masa succesorală.
Nicio altă autoritate sau instituție nu poate pretinde vreun drept cu privire la aceste bunuri, din moment ce în privința acestora nu ar exista nici o dovada de trecere a respectivelor bunuri în proprietatea lor, în legislația noastră neexistând soluție alternativă acestei situații, astfel în situația în care se constată faptul că o persoană moare fără a lăsa nici un moștenitor, respectiv succesiunea acesteia nu este acceptată în termenul prevăzut de art.700 Cod civil moștenirea lăsată de această persoană devine vacantă si revine statului de drept, nici o altă entitate neputând justifica în acest moment existența în patrimoniul său a bunurilor ce fac parte din aceasta succesiune vacantă.
Potrivit art.680 Cod civil, în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
Astfel, pentru a se putea constata vacanta succesorala, apelantele au deschisă calea unei acțiuni în constatare, pozitivă, declaratorie, în contradictoriu cu persoana față de care se afirmă un raport juridic existent.
Cu alte cuvinte, în toate cazurile, indiferent dacă vacanta succesorală a fost constatată prin hotărâre judecătorească de jurisdicție, fie prin procedura notarială, statul dobândește moștenirea ope legis, de la deschiderea ei, respectiv, din momentul decesului, acesta fiind raportul juridic ce se tinde a se dovedi, în cadrul prezentei acțiuni. Prin urmare, statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat în raportul juridic dedus judecații.
In drept au fost invocate dispozițiile art.297 Cod de procedură civilă.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații pârâți nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.832/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis apelul declarat de apelantele reclamante - și, a fost desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs, recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând decizia recurată pentru următoarele aspecte:
- soluția instanței de fond este temeinică și legală;
- întrucât Legea nr.36/1995 prevede o procedură specială pentru constatarea și declararea vacanței succesorale, acțiunea reclamanților este inadmisibilă;
- în ceea ce privește uzucapiunea, soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice este temeinică și legală.
În drept: art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, art.680 Cod civil și Legea nr.36/1995.
Recursul este nefondat.
Astfel, cererea de chemare în judecată are ca obiect: 1.constatarea existentei vacantei succesorale de pe urma defunctului, precum si a faptului ca din aceasta succesiune face parte si terenul situat in-, sector 3, 2.constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului menționat; 3. constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe teren.
Demersul juridic al acțiunii promovate are ca finalitate constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, primul capăt de cerere fiind formulat pentru justificarea legitimării procesuale pasive în proces a pârâților intimați în ceea ce privește ultimele două capete de cerere.
Curtea care în vedere că cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune se soluționează în contradictoriu cu adevăratul proprietar al terenului, instituția uzucapiunii fiind o sancțiune împotriva acestuia, care nu a fost diligent și prin pasivitatea lui a făcut ca timp îndelungat, bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat ca proprietar sau titular al unui alt drept real.
Aceste aspecte se răsfrâng și asupra cadrului procesual legal în situația în care instanța de judecată este învestită cu cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate în această modalitate, în sensul că o atare acțiune se poate soluționa, prin definiție, numai în contradictoriu cu proprietarul originar față de care se vor recunoaște efectele uzucapiunii, singurul care, prin apărările formulate, este în măsură, fie să conteste utilitatea posesiei reclamantului, fie să facă dovada unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului necesar pentru a uzucapa.
Față de specificul acestor cauze, întrucât între părți nu există un raport juridic preexistent, dat fiind faptul că posesia reprezintă o stare de fapt, apare firesc ca legitimarea procesuala pasivă să aparțină proprietarului originar (moștenitorilor legali ori legatarilor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular numai dacă legatul privește acel bun individual determinat) al cărui patrimoniu se va diminua cu dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândit în mod corelativ de reclamantul care s-a comportat ca un adevărat proprietar.
In cauză, apelantele reclamante au justificat legitimarea procesuală pasivă a celor chemați în judecată, respectiv Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și autoritatea administrației publice locale, Municipiul B, prin Primarul General prin susținerea în sensul că persoana fizică proprietară a terenului în discuție, a decedat, fără moștenitori, susținere ce implica trecerea patrimoniului acestuia în proprietatea statului pe calea vacanței succesorale.
Contrar celor reținute de prima instanța, Curtea apreciază că procedura specială notarială reglementată de art. 85 din Legea nr. 36/1995 pentru cazul vacanței succesorale nu este obligatorie pentru constatarea vacanței,și din acest punct de vedere respingerea primului capăt de cerere nu se justifică.
Curtea constată în acest sens că procedura notarială pentru constatarea vacanței succesorale nu poate fi considerată ca obligatorie, deoarece în condițiile reglementării menționate, aceasta poate fi inaccesibilă reclamantului.
Astfel, nu se poate reține că legiuitorul a instituit o competență absolută și exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanței succesorale, deoarece prin admiterea unei asemenea soluții, reclamantul ar fi pus în imposibilitatea de a-și valorifica și proba drepturile pe care le pretinde asupra bunurilor ce au aparținut celui ce a decedat fără moștenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situația de a nu exista pârât în cauză, Statul Român neavând interes să solicite eliberarea unui certificate de vacanță succesorală.
Or, în lipsa interesului reprezentantului statului de a solicita constatarea vacanței succesorale, pot fi vătămate interesele unor persoane, care, fără să se pretindă moștenitori nu pot să reglementeze situația juridică a unor bunuri/creanțe pentru simplul motiv că statul, prin reprezentanții săi, nu depune diligente în sensul constatării vacanței succesorale.
Pentru acest motiv, constatarea vacanței succesorale se poate face și pe cale judecătorească, în condițiile existenței unui interes al solicitantului, o soluție contrară aducând atingere înseși substanței dreptului pretins, și contravenind sub aspectul dreptului de acces liber la justiție dispozițiilor art.21 din Constituția României dar și art. 6 din CEDO, prevederi care fac parte din dreptul intern, având aplicabilitate directă, conform. art.11 și 20 din Constituție.
In cauza dedusă judecații, acest interes este justificat prin pretenția apelantelor reclamante de a fi uzucapat terenul pretins a se afla în proprietatea statului, interes ce justifică și admisibilitatea promovării cererii de constatare a vacanței succesorale.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECDIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 832 din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele reclamante și și cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/22.02.2010
-----------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Ioana
