Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(58/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 179
Ședința publică din 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 112 din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 32/2010, eliberată de Baroul București și lipsește recurentul pârât.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurentul nu a timbrat cererea sa și nici nu a semnat motivele de recurs.
Curtea lasă dosarul la sfârșitul listei de recursuri pentru a-i da posibilitate recurentului să se prezinte și să facă dovada timbrării cererii sale.
La ultima strigare a cauzei, Curtea pune în discuție problema timbrajului.
Avocatul intimatului reclamant G solicită anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 11.07.2008, sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.100 lei, reprezentând daune morale pentru atingerea deosebit de gravă a cinstei, onoarei și reputației adusă reclamantului prin afirmații jignitoare la adresa sa și a soției sale de către pârât, în cadrul unei discuții ce a avut loc la data de 11.04.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că, la data de 11.04.2007, în jurul orelor 23,30, pârâtul, care se afla în incinta restaurantului din U la o masă împreună cu martorii I, și, a făcut afirmații calomnioase la adresa soției reclamantului, în sensul că ar fi practicat activități de prostituție atunci când aceștia au mers în excursie în. Cu toate că martorii au încercat să-l tempereze pe pârât, acesta a proferat injurii atât la adresa reclamantului cât și la adresa familiei sale.
Reclamantul consideră astfel că prin afirmațiile făcute, pârâtul i-a produs un imens prejudiciu, lezându-i, pe de o parte sentimentul respectului de sine și conștiința calității de om printre oameni, iar pe de altă parte trăsăturile de ordin moral.
În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 790 din 31.03.2009 Judecătoria Urzicenia admis în parte cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință, l-a obligat pe pârât către reclamant la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la 4.165,96 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dispunând totodată restituirea către reclamant a sumei de 3.084,04 lei reprezentând diferență taxă timbru.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea și existența vinovăției celui care a determinat prejudiciul. Față de această situație, a apreciat că pârâtul se face vinovat de faptul că prin afirmațiile sale adresate reclamantului în public, a adus atingere și a lezat cinstea, onoarea, demnitatea și reputația acestuia.
Prin afirmațiile sale pârâtul a depășit cadrul unor opinii politice, a unor probleme edilitare de interes general, ținta discuțiilor sale fiind persoana reclamantului și crearea unei imagini nefavorabile a reclamantului prin cuvintele insultătoare și jignirile aduse acestuia și familiei sale, astfel că instanța a apreciat că acesta, față de acțiunea ilicită săvârșită la data de 11.04.2007, în incinta unui restaurant din mun. U, nu este protejat de prevederile art. 10, alin. 1 din CEDO și art. 30, alin. 1 din Constituția României, în baza art. 998 cod civil admițând în parte cererea reclamantului și obligându-l pe pârât la plata unor daune morale în raport de prejudiciul creat, având în vedere că afirmațiile făcute în public au fost auzite și percepute de un cerc restrâns de persoane, iar suma pretinsă este excesivă.
În ceea ce privește taxa de timbru s-a dispus restituirea diferenței, în raport cu daunele morale acordate, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat recurs motivat pârâtul, care a fost calificat de către instanță ca fiind apel.
Criticile aduse sentinței atacate sunt în sensul că instanța de fond a greșit în aprecierea probelor administrate, solicitând a se constata că afirmațiile reținute nu sunt concretizate, și că prin urmare ele nu sunt probate.
Instanța însă comite o eroare majoră atunci când trece cu vederea contribuția esențială a intimatului-reclamant la publicitatea făcută incidentului, acesta pretinzând că a auzit acele afirmații însă nu a făcut nimic pentru a-și proteja demnitatea ci dimpotrivă a încercat să-l folosească în scop electoral, aducându-l la cunoștința cât mai multor persoane.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Gai nvocat excepția netimbrării apelului, solicitând în principal să se dispună anularea acestuia, iar pe fondul cauzei respingerea apelului, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Se susține că pârâtul a recunoscut că este autorul afirmațiilor făcute cu privire la adresa reclamantului, afirmații care au adus atingere onoarei și demnității acestuia, cunoscut fiind faptul că ambele părți dețin funcții publice cu activitate politică.
Mai mult decât atât, acele afirmații se referă la persoana reclamantului și la familia acestuia, și ele nu fac altceva decât să denigreze, fapt ce reiese din chiar circumstanțele în care au avut loc, motiv pentru care apreciază că sentința pronunțată trebuie menținută, apelul urmând a fi respins.
Prin decizia civilă nr.112/A/17.11.2009, Tribunalul Ialomițaa respins ca nefondat apelul declarat de pârât și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului, a constatat apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, susținând că prin afirmațiile făcute de pârât i-a fost creat un prejudiciu moral atât lui cât și familiei, fiindu-i știrbită onoarea, reputația, dar și autoritatea și respectul de care se bucură în rândul angajaților săi.
Considerentele pentru care instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând daune morale sunt rezultatul unei apreciere corectă a probelor administrate în cauză, dar și a unei aplicării întocmai a dispozițiilor legale incidente în materia răspunderii civile delictuale, cu reținerea adecvată a jurisprudenței CEDO, în ceea ce privește limita libertății de exprimare.
În cauză, acordarea daunelor morale se justifică atâta vreme cât reclamantul a probat că pârâtul a făcut, în public, afirmații calomnioase și jignitoare la adresa reclamantului, prin care i-a fost produsă o suferință pe plan moral, social și chiar profesional de natură a-i leza demnitatea și onoarea.
Angajarea răspunderii în temeiul art. 998 Cod civil presupune existența unui prejudiciu care, în lipsa unei prevederi exprese poate fi material sau moral.
Acesta din urmă poate fi reparat prin acordarea unei sume de bani, acordarea despăgubirilor materiale pentru daune morale fiind compatibilă cu regulile de conviețuire socială și cu principiile de echitate care pretind ca autorul faptei ilicite trebuie să suporte consecințele negative ale acesteia.
Cât privește prejudiciul moral, acesta nu poate fi dovedit cu probe certe, existând doar criterii generale lăsate la aprecierea judecătorului care va stabilit cuantumul bănesc al prejudiciului suferit, întrucât, spre deosebire de acțiunea în daune pentru prejudiciu material, la care acesta trebuie să fie cert, atât ca existență cât și ca întindere, în cazul acțiunii de daune morale certitudinea poate purta doar asupra existenței prejudiciului nu și la întinderea acestuia (posibilitatea de a fi evaluat).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea căii de atac exercitate, modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii acțiunii și obligării intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Invocând dispozițiilor art.7 și 9 Cod de procedură civilă, recurentul apreciază că modul în care instanța de apel a soluționat cauza echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
La termenul de judecată din data de 11 februarie 2010, Curtea, din oficiu, invocat excepția de netimbrare a recursului.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a recursului, Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 cu referire la art. 7 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru recursul pendinte recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 166 lei, iar conform art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 1,5 lei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurentul a fost legal citat pentru termenul din 11 februarie 2010 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 166 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare la adresa indicată regăsindu-se la fila 4 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin.3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.112 din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/17.02.2010
-----------------------------------------
Tr.I -
-
Jud.U -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Ioana
